Cum este afectată Europa de criza migranților: Anul care a schimbat „bătrânul continent” – FOTO

În urmă cu 5 ani, peste 1 milion de persoane au tranzitat Europa. Multe dintre ele și-au asumat riscuri mari și au pornit o călătorie periculoasă în încercarea de a scăpa din zonele de conflict și de a-și crea o viață mai bună.

Însă neașteptatul flux mare de oameni a creat o adevărată criză – atât umanitară cât și politică – pe care Europa a încercat să o gestioneze. Mii de persoane au murit în încercarea de a ajunge pe coastele Europei și, în timp ce unele țări și-au deschis granițele pentru migranți, altele și le-au închis.

Cum s-a schimbat Europa și viața celor care au ales „bătrânul continent”?

Impactul migrației masive se resimte chiar și astăzi. Într-un articol centrat pe criza migrației, reporteri BBC, experți și chiar și migranți reflectă acestor timpuri dramatice.

Cum a început totul: „Știam că nu avem niciun viitor”

Lara Tahan, profesoară din Siria: Viața mea de dianinte de războiul din 2011 a fost una foarte bună. Eram profesoară de matematică în Aleppo cu doi copii. Dar a început războiul, știam că nu aveam niciun viitor în țară. Mergeam cu mașina la muncă și vedeam trupuri pe marginea drumului. Așa că am fugit în Turcia – atunci era cea mai ușoară opțiune

Mark Lowen, corespondent în Turcia în perioada 2014-2015: Războiul din Siria a fost cel care a introdus Turcia în criza migraționistă. Se află la granița cu Grecia și Bulgaria, astfel că în multe modurei a devenit sala de așteptare a Europei. În 2015, foarte mulți oameni au trecut din Siria în Turcia și apoi în Grecia.

Julian Miglierini, report BBC la Roma: Însă în Italia, migrația a fost o adevărată criză pentru mulți ani. Din cauza faptului că se află în nordul Africii, a devenit prima destinație a celor care și-au asumat riscul de a traversa Mediterana și mulți oameni au făcut asta”

Guy De Launey, corespondent din Balcani: În acea vară, în Serbia, vedeai frecvent pe stradă oameni care călătoriseră din Orientul Mijlociu. Ei luau ruta Balcanică – în încercarea de a ajunge în nord, prin Grecia și Macedonia de Nord, către țări precum Germania.

Lara Tahan, profesoară siriană: Cele două surori ale mele locuiau deja în Germania. Mi-am dat seama că Turcia nu era viitorul pe care îl căutam pentru mine și copiii mei mici, așa că am decis să călătoresc acolo pentru a găsi oportunități mai bune.

Jenny Hill, corespondent din Berlin: Germania i-a preluat pe oameni care fugeau de război și persecuție și avea reputația unei țări primitoare. Dar când mii de oameni au ajuns la începutul lunii septembrie 2015, o mulțime de oameni era acolo pentru a-i întâlni cu semne pictate manual și cadouri pentru persoanele epuizate care ieșeau din trenuri. Au izbucnit în aplauze spontane și în urale – a fost un moment extraordinar.

Lara Tahan, profesoară siriană: Am ajuns la München după o călătorie lungă și complicată. Ploua foarte tare. Pentru mine a fost primul lucru ciudat pe care l-am observat … ploaie vara! Dar am întâlnit oameni foarte drăguți, care erau atât de deschiși față de refugiați.

Maddy Savage, corespondent din Suedia: În mod similar, în Suedia, dispoziția de atunci era că aceasta a fost una dintre cele mai primitoare țări. La stații erau oameni cu bannere care spuneau „refugiații bineveniți”, iar un an mai devreme prim-ministrul susținuse un discurs cerându-le suedezilor să-și deschidă inimile în fața migranților migranților.

Samar Jaber, absolvent de inginerie în Iordania: La universitate vorbeau mereu despre modul în care Suedia a fost primitoare cu refugiații, așa că am fugit din Iordania. Nu am avut de ales, deoarece viața mea era în pericol. Sora mea era deja în Suedia și în cele din urmă ne-am reunit. Când am ajuns am crezut că sunt în sfârșit liber.

Cum a reacționat Europa la criza migraționistă

Guy De Launey, corespondent din Balcani: Marea schimbare a venit atunci când poliția din Macedonia de Nord a tras gaze lacrimogene asupra persoanelor care încercau să treacă granița cu Grecia. Autoritățile au spus că sunt copleșite. Se părea că Europa a devenit brusc conștientă de o problemă care se ascunsese la vedere.

Nick Thorpe, corespondent din Europa Centrală: Și în Ungaria, guvernul a anunțat că va ridica un gard la granița. De asemenea, poliția a închis gara principală din Budapesta pentru a opri oamenii să călătorească mai departe. Dar măsurile au forțat oamenii să intre în mâinile contrabandiștilor și să ia calea ilegalității.

Bethany Bell, corespondent din Austria: Cadavrele a zeci de migranți au fost descoperite ulterior în spatele unui camion care călătorise din Ungaria în Austria. A fost un moment șocant care a evidențiat problema contrabandei cu oameni și disperarea celor trăiau această criză.

Jenny Hill, corespondent la Berlin: Angela Merkel, la fel ca noi toți, a fost îngrozită de descoperirea camionului. Părea să aibă un impact profund asupra ei. La doar câteva zile mai târziu, a spus că cel puțin 800.000 de persoane vor solicita azil în Germania în acel an. Și pentru prima dată a folosit ceea ce avea să devină sloganul ei: „wir schaffen das” – vom gestiona.

Nick Thorpe, corespondent în Europa Centrală: Merkel, de comun acord cu cancelarul austriac, a fost de acord să-i ia pe cei rămași în Ungaria. Mii de oameni au renunțat la gara din Budapesta și au pornit spre Viena. Punctul de vedere al Ungariei era în esență: „Dacă îi vrei pe acești oameni, îi poți avea”.

Lara Tahan, profesoară siriană: După ce am ajuns la München, am plecat în două tabere de refugiați înainte să mă mut într-un oraș mic din Hessen. Am întâlnit germani care doreau să intre în contact cu refugiații și să ne ajute să ne integrăm. Miau arătat foarte mult sprijin în fiecare etapă și încă trăiesc aici.

Jenny Hill, corespondent la Berlin: Abordarea Germaniei a fost să încerce să se asigure că noii sosiți sunt găzduite în toată țara; ca nicio zonă să nu fie afectată în mod disproporționat. În realitate, a devenit sarcina primarilor și autorităților locale să sorteze logistica. Dar au fost susținuți de o remarcabilă mișcare a voluntarilor.

Maddy Savage, corespondent în Suedia: Familiile de migranți din Suedia ajungeau deseori în locuri îndepărtate sau în cazări temporare și se deplasau dintr-un loc în altul. Și în timp ce deschiderea către noii sosiți era norma, aceasta a început să se schimbe pe măsură ce presiunea resurselor a devenit mai evidentă.

Guy De Launey, corespondent din Balcani: În cele din urmă, ruta Balcanică a fost declarată închisă în martie 2016. Acest lucru a contribuit la reducerea fluxului de oameni.

Mark Lowen, corespondent în Turcia în perioada 2014-2019: Și un acord încheiat între UE și Turcia câteva săptămâni mai târziu s-a dovedit remarcabil de eficient. Acesta preciza că Turciei i se vor acorda miliarde de euro drept ajutor dacă este de acord să îi preia pe refugiații sirieni care au ajuns pe insulele grecești. A dus la o scădere masivă a numărului lor.

Un loc de muncă și un acoperiș deasupra capului: „Credeau că vor găsi paradisul”

Samar Jaber, absolvent de inginerie din Iordania: Suedia a fost foarte grea la început și oamenii au încercat să profite de mine înainte de a mi se acorda statutul de refugiat. Am statut legal acum și vreau să-mi folosesc diploma, dar am ajuns să realizez că nu acceptă calificări străine aici.

Maddy Savage, corespondent în Suedia: Mulți oameni credeau că Suedia va fi paradisul, dar realitatea a reprezentat mai multe provocări decât s-ar fi putut aștepta. Chiar și migranții foarte educați, care vorbeau foarte bine engleză, s-au străduit să progreseze, deoarece calificările lor nu sunt valide.

Samar Jaber, absolvent de inginerie în Iordania: Am candidat pentru aproximativ 100 de locuri de muncă și nu am fost niciodată invitat la interviu. Așa că acum am decis să fac ce vor și studiez pentru o diplomă suedeză. Vreau să îmi construiesc un viitor, vreau să fiu independent, dar au trecut șase ani și nu am nimic.

Maddy Savage, corespondent din Suedia: Locuința și ocuparea forței de muncă au fost două dintre cele mai mari probleme. Suedia are o presiune imensă asupra cazării în marile orașe. Cu excepția cazului în care aștepți de mai mulți ani pe listele pentru locuințe sociale, te bazezi pe conexiuni.

Jenny Phillimore, profesor de migrație: O moștenire a anului 2015 este modul inovator în care oamenii au abordat probleme precum locuința. În Hamburg și Bremen au transformat de fapt containerele de transport maritim în case pentru migranți. În Amsterdam, au construit un „oraș container” similar, care adăpostea 50% tineri olandezi și 50% refugiați. Dar încă sunt probleme.

Maddy Savage, corespondent în Suedia: Rata șomajului pentru cetățenii născuți în străinătate este de 21,2% față de 5,5% pentru cei născuți aici. Scopul este ca noii sosiți să își ia locuri de muncă pe piața neagră și s-a dezbătut dacă ar trebui să existe reguli mai ușoare care să le permită să lucreze mai ușor.

Samar Jaber, absolvent de inginerie din Iordania: Nu te poți simți stabil. Se simte de fiecare dată când fac ceva, mi se cere altceva! Crezi că vreau să stau acasă și să nu lucrez? Cu toții vrem să muncim. Dar nu este nimic de muncă.

Jenny Hill, corespondent din Berlin: Germania are o populație îmbătrânită, iar noii sosiți au fost văzuți de unii drept un răspuns la un deficit de muncitori calificați – companii mari ca Siemens au început să ofere ucenicie. Dar inevitabil au existat probleme, iar problema migrației a dominat societatea timp de câțiva ani.

Școli și integrare: „Vreau să îmi contruiesc o viață aici”

Jenny Phillimore, profesor de migrație: În locuri precum Suedia și Germania, care au înregistrat cel mai mare număr de migranți, (autoritățile) s-au confruntat cu o abordare mai puțin ordonată în ceea ce privește integrarea. Dar a fost un efort uriaș de voluntariat, de bază, care a fost unul dintre cele mai pozitive lucruri create de această situație.

Maddy Savage, corespondent în Suedia: Dar imigranților le este încă greu să avanseze. S-ar putea să observăm mai devreme decât ne așteptam cum lucrurile decurg pentru copiii care au venit aici și se apropie de vârsta în care vor intra pe piața muncii.

Jenny Phillimore, profesor de migrație: Acesta va fi momentul în care Suedia va ști dacă răspunsul său a fost un succes sau nu. Are o populație îmbătrânită, așa că pentru a primi brusc o injecție de 40.000 de tineri și oameni capabili s-ar putea dovedi un succes major.

Jenny Hill, corespondent din Berlin: În Germania, școlile au recrutat profesori în plus și oameni din alte profesii au fost formați rapid prin instruire pentru a mări acest număr. Au fost înființate cursuri suplimentare pentru copiii care nu împărtășeau niciun limbaj comun.

Lara Tahan, profesoară siriană: Fiica mea merge foarte bine la școală aici. Amândouă vorbim germană fluent și avem foarte mulți prieteni. Este ambițioasă și vreau să se descurce mai bine decât am făcut-o eu.

Jenny Hill, corespondent din Berlin: Mulți dintre cei sosiți s-au integrat, au învățat limba și și-au construit vieți noi. În niciun caz nu este perfect și încă sunt o mulțime de probleme, dar sute de mii de oameni – sirieni, irakieni și mulți alții – și-au lăsat în urmă originile.

Mark Lowen, corespondent în Turcia între 2014-2019: A schimbat cu adevărat Istanbulul. Pe unele străzi există exclusiv magazine siriene, restaurante și cafenele. Și o mulțime din acei sirieni vor de fapt să rămână în Turcia acum pentru că s-au stabilit aici și este o țară sigură.

Samar Jaber, absolvent de inginerie din Iordania: Suedia este o țară foarte generoasă. M-a schimbat – îmi era frică de multe lucruri, dar acum mă simt diferit. Mă pregătesc să studiez la master și sper să îmi pot îndeplini visele.

Lara Tahan, profesoară siriană: Aștept cu nerăbdare să-mi primesc pașaportul german. Am decis să venim aici pentru a avea vieți mai bune și pentru a trăi cu demnitate și în siguranță, iar viața noastră aici este foarte bună.

*Unele nume au fost înlocuite pentru protejarea identității persoanelor.