Martori de pe uscat, dar și supraviețuitori ai tragediei de acum o săptămână povestesc depre ce s-a întâmplat în ultimele minute care au dus la naufragiul iahtului de lux de pe coasta Siciliei, soldat cu șapte victime.
Matteo Cannia stătea pe o bancă cu vedere la mare din Porticello până la miezul nopții, duminica trecută. Îi era prea cald să adoarmă. Bărbatul de 78 de ani, pescar de când avea 10 ani, a văzut apoi primele fulgere. „Am auzit tunetul și vântul și am decis să plec acasă”, a povestiti el pentru BBC.
Era începutul tragediei care a ținut cu sufletul la gură o lume întreagă. Căutările s-au încheiat, vineri, la patru zile de la naufragiul yachtului deținut de omul de afaceri britanic, Mike Lynch.
Scafandrii italieni au adus la mal ultima persoană dispărută în naufragiul velierului Bayesian, Hannah Lynch, fiica în vârstă de 18 ani a miliardarului decedat și el în tragicul eveniment.
Bilanțul tragic se ridică la șapte victime. Cei cincisprezece supraviețuitori urmează să depună declarație pentru ca anchetatorii să poată determina care au fost ultimele acțiuni întreprinse înainte de scufundarea vasului.
„Pe măsură ce furtuna a crescut, toată lumea s-a trezit. Apa intra în casa prietenului meu”, își amintește el.
În jurul orei 04:15, ora locală, Fabio Cefalù – un pescar care trebuia să iasă în acea dimineață sălbatică de luni, dar, ca și alții, a decis să nu facă asta – a văzut dintr-o dată cum era trasă o rachetă de semnalizare.
S-a răzgândit și a plecat în larg pentru a afla ce se întâmplă – și a descoperit doar perne și scânduri care pluteau.
Un super iaht de lux numit Bayesian, ancorat la doar câteva sute de metri distanță, se scufundase deja.
Totul s-a întâmplat într-o fereastră de 16 minute de dezastru, haos și chin, care a adus liniștitul port de pescuit sicilian în centrul știrilor mondiale.
Toți cei 22 de pasageri ai Bayesianului, cu excepția celor șapte victime care și-au pierdut viața, s-au urcat într-o plută de salvare, când iahtul a început să se răstoarne. Ceilalți nu au reușit niciodată să iasă.
Charlotte Golunski, o britanică, a fost aruncată în apă împreună cu fiica ei de un an, Sophie. Ea a povestit că și-a strâns copilul în aer cu toată puterea pentru a o împiedica să se înece. „Era negru în jurul meu”, a spus ea, „și singurul lucru pe care îl auzeam erau țipetele altora”.
Ea, copilul ei și soțul ei James au fost printre cei salvați de un căpitan de barcă cu vele din apropiere. Prins în iahtul care se scufunda scufunda era colegul ei Mike Lynch – unul dintre cei mai buni antreprenori în domeniul tehnologiei din Marea Britanie, supranumit „Bill Gates al Marii Britanii”.
Mike Lynch își reunise familia, prietenii și colegii pentru o vacanță idilică pe barca sa de lux: un iaht cu vele somptuos de 56 de metri care a câștigat premii de design și a avut cel mai înalt catarg din aluminiu din lume.
În iunie, a fost achitat după un proces îndelungat în SUA, sub acuzația că ar fi umflat în mod fraudulos valoarea companiei sale, Autonomy, înainte de a o vinde lui Hewlett Packard în 2011. Călătoria a fost gândită drept p sărbătoare a libertății pentru a marca reabilitarea lui în opinia publică.
La trei zile după ce iahtul s-a scufundat, trupul său a fost recuperat de scafandri din epavă.
O zi mai târziu, a fost recuperat și trupul fiicei sale, Hannah, în vârstă de 18 ani, care urma să înceapă să studieze la Universitatea din Oxford luna viitoare.
Printre ceilalți care au murit s-au numărat președintele băncii de investiții Morgan Stanley, Jonathan Bloomer și soția sa Judy, avocatul lui Mike Lynch, Chris Morvillo, și soția sa, Neda, și bucătarul iahtului, Recaldo Thomas. Soția lui Mike Lynch, Angela Bacares, a supraviețuit.
Familia a dat publicității un comunicat de presă în care vorbește despre „durerea fără margini”, adăugând că este „devastată și în stare de șoc”.
Modul în care super-iahtul s-a scufundat atât de repede în timp ce alte nave mai mici din apropiere au supraviețuit furtunii nedeteriorate i-a uimit pe experți, potrivit BBC.
Într-o conferință de presă din acest weekend – prima declarație publică a oficialităților de la dezastru – procurorii locali au declarat că au declanșat o anchetă privind potențialele infracțiuni de omor din culpă și naufragiu din neglijență.
Procurorul de stat din regiune, Ambrogio Cartosio, a declarat reporterilor că, deși ancheta este într-o fază foarte incipientă și nu este investigat nimeni anume, există „multe posibilități de vinovăție. Ar putea fi doar căpitanul. Ar putea fi tot echipajul… nu excludem absolut nimic”.
O echipă mică de anchetatori britanici din dimeniul maritim a fost de asemenea trimisă în Sicilia pentru a lucra cu omologii italieni.
Procurorii au spus că ei cred acum că o rafală descendentă a fost fenomenul meteorologic care a lovit nava: un vânt puternic localizat, care a coborât dintr-o furtună și se răspândește imprevizibil.
Acest lucru contrazice rapoartele anterioare care identificaseră cauza ca fiind o trombă de apă sau o mini tornadă pe mare. Oricum, ceea ce este clar este că vremea extremă a jucat un rol major.
O mare parte din atenția echipei de investigație se concentrează, în mode evident, pe comportamentul căpitanului, James Cutfield, în vârstă de 51 de ani, din Noua Zeelandă. El a supraviețuit, împreună cu opt membri ai echipajului său, și este audiat de anchetatori.
„Nu am văzut-o venind”, a spus el presei italiene, singurul său comentariu public de până acum, făcând referirea la a furtună.
Problema este că mulți alții au văzut-o. Prognozele au anuțat rafale violente de vânt și ploi, după zile de căldură arzătoare. Șeful companiei care a construit Bayesianul, Giovanni Costantino, a spus reporterului BBC că era convins că au existat o mulțime de erori la bord.
„În partea din spate a bărcii, trebuie să fi fost lăsată deschisă o trapă”, a spus el, „dar poate și o intrare laterală pentru ca apa să fi intrat”.
„Înainte de furtună, căpitanul ar fi trebuit să închidă fiecare deschidere, să ridice ancora, să pornească motorul, să arate în vânt și să coboare chila”, a explicat acesta.
O chilă este o parte mare, asemănătoare cu aripioarele, a bărcii care iese din baza acesteia.
„Asta ar fi stabilizat nava, ar fi putut trece prin furtună și ar fi putut continua croaziera în confort”, a spus el.
În schimb, salvatorii au găsit epava iahtului Bayesian la 50 de metri sub apă, cu chila de aproape 10 metri lungime ridicată.
Dacă ar fi fost desfășurată, ar fi putut ajuta la contracararea vântului care lovea catargul de aluminiu înalt de 75 de metri al iahtului Bayesian și ar fi menținut nava stabilă. Dar fără el, experții că rafale de 100 de kilometri pe oră ar fi fost suficiente pentru a răsturna nava – iar furtuna de luni a depășit cu mult acest lucru, conform declarațiilor pentru publicația La Repubblica
„Iahtul Bayesian a fost un model pentru multe alte nave datorită stabilității și performanței excepțional de înalte”, a spus Giovanni Costantino. „Nu a fost absolut nicio problemă cu asta. Dacă apa nu ar fi intrat, era de nescufundat.”
Potrivit acestuia, au fost 16 minute între stingerea curentului pe navă la 03:56 – care arată că apa a inundat zonele cu circuite electrice – și minutul în care semnalul GPS s-a pierdut, indicând momentul în care s-a scufundat.
Acel interval de timp, împreună cu orice măsuri luate pentru a atenua vremea extremă, vor fi examinate cu atenție de anchetatori, în special odată ce vor găsi cutia neagră al navei.
Și Rino Casilli, unul dintre cei mai buni inspectori ai navelor din Sicilia, crede că erorile ar fi putut face iahtul vulnerabil la vremea extremă.
„Ar fi trebuit să fie doi membri ai echipajului care să fie de pază peste noapte, având în vedere avertismentul de furtună”, a spus acesta reporterului BBC, în timp ce îl scotea în larg pe barca lui – aproximativ o treime din mărimea iahtului Bayesian. „Și ar fi trebuit să fie ancorat în port, nu în larg.”
Încă nu s-a stabilit câți oameni, dacă a fost vreunul, au fost de veghe în acea noapte.
Din barca lui cu vele, echipa BB a obținut acces la locul naufragiului, supravegheat de o navă de poliție italiană. Chiar în acel moment, mai multe nave de salvare și scafandru au ajuns în zonă, unde tocmai localizaseră mai multe cadavre.
A fost o operațiune extrem de provocatoare pentru echipe de a-i recupera pe cei prinși în epavă. Având în vedere adâncimea sa, la 50 de metri sub apă, fiecărui scafandru i sa permis să coboare 10 minute înainte de a reface suprafața pentru siguranța lor – 120 de scufundări în total. Au fost asistați de vehicule cu telecomandă care puteau funcționa pe fundul mării mult mai mult timp.
În conferința de presă din acest weekend, salvatorii au spus că pasagerii prinși în interior în timpul scufundării s-au refugiat în cabinele din partea stângă a navei, unde s-au format ultimele bule de aer.
Cinci dintre cadavre au fost găsite în prima cabină din stânga, au spus ei, în timp ce ultimul cadavru – confirmat ca Hannah Lynch – se afla în a treia cabină din partea stângă.
Accesul echipelor de urgență a fost extrem de dificil, deoarece iahtul a rămas în mare parte intact, mobilierul blocând intrarea.
Paza de coastă a comparat nava cu o „cladire cu 18 etaje plină de apă”. Când trupul ultimei victime , Hannah Lynch a fost adus la țărm, lucrătorii de urgență din port și-au aplaudat colegii.
Toți cei șapte morți au fost transportați la o morgă pentru autopsie.
Salvatorii vor trebui acum să decidă dacă – și cum – vor salva epava, ceea ce ar oferi, fără îndoială, indicii vitale cu privire la ceea ce s-a întâmplat. Dar aducerea la suprafață a iahtului Bayesian ar putea dura șase până la opt săptămâni și ar putea costa 15 milioane de euro (12,7 milioane de lire sterline), potrivit unor estimări.
În timp ce munca minuțioasă a scafandrilor de a recupera victimele s-a încheiat, dureroasa vânătoare de răspunsuri a anchetatorilor abia a început.
Ei și supraviețuitorii sunt cazați într-un hotel din apropiere de Porticello, unde accesul jurnaliștilor este strict interzis.
Rezolvarea enigmei de la bordul iahtului Bayesian va fi crucială nu numai pentru a-i ajuta pe cei dragi victimelor să-și găsească liniștea, ci și pentru ca industria maritimă să tragă concluzii.
Fratele lui James Cutfield, căpitanul, a spus că este un marinar „respectat” care a lucrat pe bărci toată viața. Marinarul experimentat a făcut cumva o serie de erori catastrofale? Sindicatul Nautilus, care reprezintă navigatorii și căpitanii, a cerut reținere în a judeca echipajul de pe Bayesian.
„Orice încercare de a le pune sub semnul întrebării comportamentul fără a afla toate faptele nu este doar nedreaptă, ci și dăunătoare procesului de descoperire a adevărului și de învățare a oricăror lecții din această tragedie”, a spus acesta.
Zielele acrestea jurnaliștii din toată lumea au început să părăsească Porticello, care revine treptat la liniștea epocii sale pre-bayesiene. Pisicile fără stăpân se plimbă printre bărcile vechi de pescuit, iar copiii se joacă în timp ce familiile lor mănâncă la puținele restaurante de pe malul mării.
Dar ceea ce s-a întâmplat în ultima săptămână i-a uimit și i-a speriat pe mulți de aici.
„Duminică noaptea trecută, am văzut sfârșitul lumii în Porticello”, a spus localnica Maria Vizzo. „Nu am văzut niciodată așa ceva. Toată lumea de aici este șocată – și toată lumea plânge.”
Sursa foto: Profimedia
CITEȘTE ȘI:
Supraviețuitoare de pe iahtul de lux: „Mi-am salvat fetița de la înec”