Prima pagină » Știri externe » Cum va arăta lumea în următoarele trei luni. ANALIZĂ STRATFOR

Cum va arăta lumea în următoarele trei luni. ANALIZĂ STRATFOR

Publicat: 12/04/2017, 11:15

Comerțul va fi în topul priotităților pentru mulți lideri mondiali în următoarele trei luni ale anului 2017, pe măsură ce noua administrație se impune și își consolidează rolul la Casa Albă. Cu toate că președintele SUA, Donald Trump, continuă să se împotmolească în contextul bătăliilor din Congres și al acuzațiilor legăturilor cel puțin nepotrivite cu Rusia, echipa sa va încerca să atragă atenția publiclui înapoi la prioritățile de pe agendă, în capul liste situându-se chestiunile legate de comerț. În acest scop, Washingtonul va lucra în direcția clarificării strategiei sale pentru a excela în ceea ce privește manipularea monedei peste hotare, restrângând și mai mult legile care deja există în materie și pregătindu-se să renegocieze tratatul NAFTA. Cu toate acestea, incertitudinea care înconjoară intențiile Casei Albe va persista, determinându-i pe cei mai mari parteneri comerciali ai SUA să caute noi relații economice în altă parte, notează o analiză Stratfor.

În același timp, unii vor întinde la maximum cooperarea în materie de securitate și promisiunile de investiții pentru a ajunge de partea Washingtonului sau, cel puțin, vor încerca să se apere prin măsuri punitive în materie de comerț. China va fi unul dintre aceste state, folosindu-se de avantajul său asupra Phenianului, dar și de îngrijorarea crescândă referitoare programul nuclear al Coreei de Nord în avantajul său, pe fondul discuțiilor tensionate cu SUA. Casa Albă va face tot ce va putea pentru a implementa sancțiuni secundare împotriva vecinului conflictual al Chinei, recurgând chiar la amenințări referitoare la detașarea ajutorului militar către Taiwan pentru a contracara puterea de cumpărare a Beijingului. Chiar dacă Washingtonul își urmează traiectoria, un regim al sancțiunilor mai încordat nu va avea mari efecte în încetinirea programului nuclear al Phenianului. În aceste condiții, SUA nu va avea altă opțiune decât a construi un mijloc de intimidare credibil împotriva Coreei de Nord – o mișcare care nu va face decât să adâncească ruptura dintre Washington și Beijing.

Atacul administrației Trump asupra unei baze aeriene siriene a fost operat în mare parte pentru a sublinia în fața Beiijingului și Phenianului ideea că Washingtonul este dispus să treacă la riposta militară, dacă e nevoie. Cu toate că atacul a lansat un semnal puternic spre adversarii SUA, a creat, în același timp, complicații pentru SUA în relație cu Rusia, pe câmpul de luptă din Siria. Moscova va încerca să exploateze riscul crescut de coliziune și lupta împotriva ISIS pentru a aduce Washingtonul la masa negocierilor, dar Statele Unite vor trebui să rămână limitate în orice fel de concesii pe care le vor face Rusiei. De cealaltă parte, Kremlinul va încă și mai puțin înclinat să aibă încredere într-un dialog cu vestul, pe măsură ce problemele escaladează pe teritoriu național, cu toate că instaurarea controlului militar ar putea fi o zonă în care cele două părți ar putea începe să negocieze fără opoziții politice spectaculoase.

În timp ce SUA și Rusia înghesuie Turcia din ce în ce mai mult spre câmpul de luptă sirian, Ankara va începe să dedice mai multă atenție nordului Irakului, acolo unde există un conflict mocnit între forțele kurde și cele arabe. Regiunea Kirkuk, extrem de bogată în resursă petrolieră, rămâne un punct sensibil în competiția Turciei cu Iranul pentru influență, iar facțiunile rivale kurde sunt prinse la mijloc. Washingtonul va susține statele sunnite, alături de Arabia Saudită, căutând să găsească un echilibru împotriva Iranului șiit, în timp ce bătălia pentru autoritate în Orientul Mijlociu devine din ce în ce mai acută, în ciuda faptului că acordul nuclear cu Teheranul rămâne în vigoare.

În tot acest timp, Arabia Saudite și aliații său din Consiliul de Cooperare a Golfului vor susține cea mai mare partea din povara de a suporta încă șase luni producția de petrol a OPEC. Prețurile stabile ale petrolului vor câștiga ceva timp pentru guvernul strâmtorat financiar al Venezuelei pentru a reuși să-și pună în ordine economia. Riscul de colaps al Caracasului se va accentua în a doua jumătate a anului, iar partidul de guvernămând va trebui să-și petreacă următoarele trei luni consolidându-și puterea și pregătindu-se pentru tumultul care, fără îndoială, se zărește la orizont.

Venezuela nu este singurul stat care se îndreaptă spre un regim al unicului partid. De cealaltă parte a Globului, politica indiană se înclină din ce în ce mai mult către dreapta, o tendință pe care premierulNarendra Modi și partidul de centru-dreaptaBharatiya Janata au putut să o exploateze în avantajul lor. Pe de altă parte, Nigeria nu va avea prea mare noroc în a-și promova reformele, pe fondul unei lupte pentru putere care se intensifică în Abuja și care aduce guvernul aproape într-un punct mort. Îngrijorările referitoare la starea de sănătate a președinteluiMuhammadu Buhari au iscat întrebări referitoare la identitatea succesorului său – o tranziție pentru care se pregătește și Jacob Zuma, liderul din Africa de Sud. Zuma lucrează intens pentru consolidarea puterii și pentru promovarea unei platforme populiste pentru a transfera mai multă putere în rândul celor de culoare înainte de a se retrage.

Statele care s-au consacrat în conducerea Europei se confruntă cu o amenințare crescândă la adresa puterii lor, cu toate că una extrem de diferită. Franța se pregătește de un scrutin prezidențial în care elita politică tradițională se va confrunta cu amenințarea eurosceptică, iar Italia s-ar putea să fie pe același drum. Cu toate că sistemul electoral francez este menit să mențină la putere partidele consacrate, posibilitatea unei victorii eurosceptice nu poate fi exclusă – un rezultat care ar putea duce zona euro în genunchi și trimite unde de șoc pe piețele globale.