„Acțiunea omului este la originea acestor tendințe: de la pescuitul excesiv și industriile extractive la amenajarea litoralurilor și poluare, trecând prin emisiile de gaze cu efect de seră, responsabile de acidifierea oceanică și de încălzirea mărilor”, afirmă organizația cu sediul în Elveția.
Iar dorința oamenilor de a mânca pește este în continuă creștere: la scară mondială, consumul mediu pe locuitor a crescut de la 9,9 kilograme în anii 1960 la 19,2 kilograme în 2012. WWF precizează că indicele său Planeta Vie a populațiilor marine, care măsoară tendința urmată de populațiile de animale marine, „a înregistrat o scădere cu 49% între 1970 și 2012”. Unele efective de animale au scăzut chiar cu aproape 75%, arată WWF, al cărui studiu a fost realizat pe o bază de observație de 5.829 populații aparținând unui număr de 1.234 de specii.
Perioada cu cea mai dramatică scădere a fost din anii 1970 la mijlocul anilor 1980. A urmat o relativă stabilitate, populațiile de animale marine cunoscând apoi o nouă scădere. Indicele global este doar o medie, existând diferențe considerabile între regiuni: dacă efectivele sunt în creștere la latitudini ridicate, ele înregistrează scăderi la tropice și în zonele subtropicale.
Recifele de corali și preeriile submarine ar putea dispărea până în 2050 sub influența încălzirii climatice. Știind că peste 25% din toate speciile marine trăiesc în aceste medii și că aproape 850 de milioane de persoane găsesc în ele mijloace de existență, pierderea acestor recife ar reprezenta o „extincție catastrofală”.
„Împingem în mod colectiv oceanul la marginea prăpastiei”, a spus directorul general al WWF, Marco Lambertini, în prefața raportului. „Într-o singură generație, activitățile umane au degradat grav oceanele, prin capturarea peștilor într-un ritm mai rapid decât cel de reproducere”, afirmă el, subliniind că prăbușirea ecosistemelor oceanice riscă să declanșeze „o gravă criză economică”. „Ucidem găina care face ouă de aur…, am depășit pragurile de înnoire a generațiilor de animale marine”, a declarat AFP biologul francez Gilles Boeuf.
Marea Mediterană, de exemplu, este în prezent exploatată în mod excesiv: în fiecare an sunt pescuite circa 1,5 milioane de tone de pește, iar 89% din stocuri s-au epuizat. „Există patru specii de rechin din care nu a mai fost văzut niciun exemplar de circa 30 de ani”, spune Philippe Cury de la Institutul de Cercetări pentru Dezvoltare. „Acest lucru înseamnă că trebuie să ne așteptăm la extincții în mediul marin”, adaugă el.
Raportul WWF precizează că speciile esențiale pentru pescuitul comercial și cel de subzistență sunt cele care înregistrează declinul cel mai semnificativ. Exemplul dat este o scădere spectaculoasă, cu 74%, a efectivelor de pești preferați pentru consum, ca tonul și scrumbia.
WWF arată că există și soluții, printre care salvarea și reconstituirea capitalului natural marin, consumul mai rezonabil și prioritate acordată dezvoltării durabile.
Impactul acestei scăderi asupra securității alimentare, „îndeosebi în sud, va fi o problemă extrem de mare”, avertizează Philippe Cury, menționat în încheiere de AFP, citat de Agerpres.