DIRECTIVA BIG BROTHER, INVALIDATĂ de Curtea de Justiție a UE. Reacția Comisiei Europene după ce s-a decis că datele de pe telefoane au fost STOCATE ABUZIV

Confuzie mare la Bruxelles, săptămâna aceasta, după ce Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a decis să invalideze controversata Directivă 24/2006 privind stocarea datelor personale de către companiile de telecomunicații, în vederea folosirii lor de către procurori. Decizia CJUE i-a pus în încurcătură pe experții europeni, care sunt de câteva zile în consultări cu avocați și juriști, pentru a vedea ce e de făcut într-o astfel de situație, Comisia neavând un precedent după care să se ghideze. Concret, Curtea a decis că, deși principiul stocării datelor de trafic informațional (Directiva nu se referă la conținutul comunicațiilor, ci la identificare și localizare) este legitim, termenii în care se face acest lucru încalcă dreptul la intimitate și la protecția datelor cu caracter personal. Prin urmare, Directiva, cunoscută și sub numele de „Directiva Big Brother”, a fost invalidată. Consecințele, deși neclare acum, vor fi numeroase și foarte importante pentru toți europenii.

Întrebarea momentului: Ce se întâmplă acum?

Principalele întrebări la care nici oficialii naționali, nici cei europeni nu au în acest moment un răspuns sunt: ce se întâmplă cu datele deja stocate, unde sunt ele (dat fiind că mai toate companiile telecom sunt prezente pe mai multe, dacă nu pe toate piețele europene)?; ce se întâmplă cu legile naționale în care a fost transpusă Directiva – vor fi anulate sau rămân valabile până vor fi contestate în instanță?; ce se întâmplă cu procedura de infringement declanșată în acest dosar împotriva Germaniei, dat fiind că obiectul procedurii nu mai există (de marți, se poate considera că această Directivă nu a existat niciodată, au punctat surse europene).

Întrebat, joi, de gândul ce progrese au fost făcute în ultimele zile în pregătirea răspunsului la invalidarea Directivei 24/2006, un purtător al Comisiei Europene s-a ferit să dea un răspuns, precizând doar că, la fel ca până acum, există în curs un proces de evaluare.

Singura certitudine, în acest moment, la Bruxelles, este nevoia urgentă de o nouă propunere legislativă privind retenția datelor din telecomunicații, care să ia în calcul decizia Curții de Justiție, a arătat un oficial european. Nimeni, însă, nu se amăgește că actuala Comisie mai are timp pentru o asemenea inițiativă legislativă, ea urmând să fie inclusă în pachetul de „moștenire” pentru următorul executiv UE, care se va forma după alegerile europene din 22-25 mai.

În România, nu există deocamdată o reacție oficială față de această decizie la nivel european. Fostul ministru PDL al Comunicațiilor, Valerian Vreme, consideră că o poziție ar trebui să aibă instanța supremă. „Ar trebui ca și Înalta Curte de Casație și Justiție să se sesizeze și să poată veni cu o soluție sau cu o invalidare”, a explicat Vreme pentru gândul. După decizia CJUE, Parlamentul European ar trebui să vină cu o propunere de modificare a directivei invalidate, ceea ce ar clarifica măsurile de luat la nivel național.

Fostul ministru mai consideră și că modificările legislative de la nivel european ar putea avea efecte asupra propunerii legislative românești privind cartelele telefonice preplătite, în cazul cărora utilizatorii ar trebui să prezinte un act de identitate pentru a le putea cumpăra. Propunerea a fost trimisă pentru a fi votată în Parlament și ar urma să intre în vigoare din 2015.

Sursa: EBS/Comisia Europeană

Ce a decis Curtea

Pe scurt, principala concluzie a Curții de Justiție a Uniunii Europene (răspunzând unor sesizări făcute de Austria și Irlanda) a fost că Directiva privind Reținerea Datelor presupune o imixtiune „amplă și deosebit de îngrijorătoare” în drepturile fundamentale la protejarea vieții private și la confidențialitatea datelor cu caracter personal, „fără ca această imixtiune să se limiteze la ceea ce este strict necesar”.

Printre problemele identificate de Curte sunt enumerate: posibilitatea stabilirii identității unei persoane cu care abonatul sau utilizatorul comunică și mijloacele de comunicare; identificarea momentului și locului comunicării, precum și a frecvenței ei între un utilizator sau abonat și o altă persoană. „Luate împreună, aceste date pot oferi informații foarte exacte despre viața personală a persoanelor ale căror date sunt stocate, cum ar fi obiceiurile de zi cu zi, locurile permanente sau temoporare de rezidență (…), activitățile desfășurate, interacțiunile sociale și mediile frecventate”.

Textul integral al decizie CJUE poate fi citit AICI

Cuvântul-problemă: „proporționalitate”

Astfel, Curtea de Justiție a concluzionat că, impunând stocarea datelor din telecom și permițând statelor membre să acceseze aceste date, Directiva încalcă mai multe drepturi fundamentale ale omului.

Cuvântul-cheie în acest conflict este  „proporționalitatea (între scop și mijlloace)”, care se referă la raportul dintre nevoia de a putea folosi date de identificare din telecom pentru anchete europene precum cele de terorism sau alte dosare foarte serioase, pe de-o parte, și felul în care sunt stocate și folosite aceste date, pe de altă parte, astfel încât să respecte și drepturile abonaților.

Cu alte cuvinte, Curtea a recunoscut principiul stocării datelor și legitimitatea lui pentru asigurarea securității cetățenilor europeni, dar a decis că mijloacele prin care ea a fost implementată sunt abuzive și ilegale și că e nevoie de măsuri concrete pentru a o rescrie astfel încât să fie eliminate problemele, ne-au explicat oficiali europeni.

Sursa: EBS/Comisia Europeană

Despre Directivă: stocarea datelor vs. interceptare

Directiva 24/2006 privind retenția datelor de trafic informațional din telecomunicații a fost adoptată, „în grabă”, admite Comisia, după atentatele teroriste din Madrid (2004) și Londra (2005). Scopul ei prim era să creeze un cadru uniform la nivel european în care să poată fi anchetate dosare de terorism sau infracțiuni deosebit de grave, care pun în pericol siguranța publică.

Directiva le cerea statelor membre să se asigure că operatorii din domeniul telecomunicațiilor stochează datele de trafic și de localizare, pentru o perioadă de cel puțin 6 luni și cel mult doi ani, pentru posibilitatea folosirii lor în depistarea sau anchetarea unor infracțiuni grave. De precizat că retenția datelor este diferită de interceptarea comunicațiilor. În primul caz, este vorba despre datele de identificare și localizare, în cel de-al doilea, de conținutul comunicației.

2,66 milioane de solicitări de accesare a datelor stocate în doar 12 state

În 2012, la nivelul a 12 state membre, au existat în total 2,66 milioane de solicitări de accesare a datelor stocate, cele mai multe fiind date din zona telefoniei mobile, conform statisticilor Comisiei Europene. În 2008, au existat 1,56 milioane de cereri de accesare a datelor, în 17 state membre.

Într-un raport de evaluare realizat în 2011, Comisia a lăudat eficiența acestei Directive pentru anchetele de terorism și infracțiuni grave, cu toate că a admis, încă de pe atunci, că există probleme la capitolul respectării dreptului la intimitate al europenilor.

Cum a fost aplicată Directiva în România și ce se întâmplă acum

Spre deosebire de un regulament, care se aplică așa cum vine dinspre Bruxelles, o directivă europeană stabilește scopul pe care trebuie să îl atingă un stat membru, lăsând la latitudinea autorităților naționale mijloacele și modalitățile de transpunere în legi proprii. La fel a fost cazul și Directivei 24/2006. În mai multe țări membre, inclusiv în România (dar și în Germania, Cehia, Cipru și Bulgaria), curțiile constituționale au declarat neconstituționale primele legi care transpuneau această directivă. Unele state au adoptat noi legi, între care și România – Legea nr. 82/2012 privind reținerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de rețele publice de comunicații electronice și de furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului.

Problema este că, în acest moment, nu se știe ce se va întâmpla cu aceste legi naționale, de vreme ce Directiva nu mai există, ne-au spus surse europene.

Există două scenarii, au precizat aceleași surse, iar ele sunt valabile și în cazul României: să meargă mai departe cu actuala legislație, până ce ea va fi atacată de un cetățean sau un operator telecom, pe motiv că nu respecte drepturile fundamentale, sau să modifice legislația. La acestea, se mai adaugă un al treilea scenariu, cel al abrogării legislației naționale.

În ceea ce privește Comisia, rămâne în sarcina viitorului executiv UE să alcătuiască de urgență o nouă propunere legislativă, care să respecte acel principiu al proporționalității. Printre modificările care trebuie luate în calcul, ne-au spus oficiali europeni, sunt durata perioadei de retenței, modalitățile de accesare a datelor și măsuri pentru prevenirea abuzurilor.