Deși este una dintre cele mai avansate drone disponibile, RQ-4A Global Hawk nu se poate apăra singură și nu are viteza și manevrabilitatea necesare pentru a scăpa de rachetele sol-aer sau aer-aer lansate împotriva ei, potrivit National Interest. Mai mult, aeronava nu este invizibilă pe radare.
În acest moment, majoritatea aeronavelor folosite de SUA și NATO pentru culegerea de informații militare, cu echipaj uman sau fără, au aceleași slăbiciuni ca RQ-4A.
Există pototipuri de drone de mare viteză, despre care sunt cunoscute puține informații, dar va mai trece timp până când acestea vor intra în serviciul activ. Sunt disponibile și două modele invizibile pe radar, RQ-170 și RQ-180. Din păcate, acestea sunt puține și nu pot depăși viteza sunetului, ceea ce înseamnă că, dacă sunt detectate, pot fi doborâte ușor.
Până în 1999, SUA a avut în dotare un avion aproape imposibil de doborât. SR-71 „Blackbird” era capabil să zboare cu de trei ori viteza sunetului (care este de 1.234,8 km/h) și a fost cel mai rapid avion militar aflat în serviciu activ vreodată. Acesta putea ajunge la o altitudine maximă de aproape 27.000 de metri. Deoarece zbura atât de sus, piloții purtau costume similare cu cele ale astronauților. Având o asemenea „protecție”, niciun SR-71 nu a fost doborât vreodată de inamici, deși s-a tras asupra acestor aeronave.
MIG-25 „Foxbat” și SR-71 „Blackbird”
Nici cele mai rapide avioane de interceptare, precum MIG-25, nu puteau ține pasul cu Blackbird. Acest lucru a fost confirmat de pilotul sovietic Viktor Belenko, care a fugit în Japonia în 1976. Potrivit lui, piloții de SR-71 își „băteau joc” și „se jucau” cu „Foxbat-urile” (denumirea NATO pentru MIG-25) trimise pentru a-i intercepta.
Pentagonul cunoaște aceste probleme și lucrează la noi proiecte. Urmașul lui SR-71, SR-72, dezvoltat de compania Lockheed Martin, va fi și el foarte rapid, putând atinge, după unele surse, de șase ori viteza sunetului. De aceea, Rusia și alte puteri mondiale încearcă să dezvolte rachete hipersonice, suficient de rapide încât să îl poată lovi.
De ce era specială drona RQ-4A Global Hawk distrusă de Iran
Drona distrusă de Iran este produsă, începând cu anul 1998, de compania Northrup Grumman, iar o unitate poate costa până la 220 de milioane de dolari, în funcție de tehnologiile cu care este echipată, potrivit publicației Wired.
Aripile dronei au o anvergură de 39,6 metri, iar greutatea maximă pe care o poate avea la decolare este de 16 tone.
Global Hawk poate zbura la o altitudine maximă de peste 18.000 de metri și sta în aer timp de 34 de ore, fără întrerupere. Vehiculul este dotat, printre altele, cu senzori avansați, camere de mare rezoluție și un radar performant.
În 24 de ore, o dronă Global Hawk poate culege informații de pe 100.000 de kilometri pătrați de teren.