DOCUMENTE SECRETE. Cum arată schemele de organizare a Statului Islamic, create de „Lordul Umbrelor”

Samir Abd Muhammad al-Khlifawi era numele real al irakianului care era strategul din umbră al grupării teroriste Statul Islamic, ucis în ianuarie 2014 în Tal Rifaat, în nordul Siriei, într-un schimb de focuri cu rebelii sirieni. Fost colonel în serviciul secret al forțelor aeriene ale regimului Saddam Hussein, el era cunoscut drept Haji Bakr și făcea parte din conducerea din umbră a grupării teroriste, fără să se știe însă rolul său exact, relatează Der Spiegel.

În urma sa au rămas însă mai multe documente care arată structura de bază a Statului Islamic. „Într-un sens, documentele sunt codul sursă pentru cea mai de succes armată teroristă din istoria recentă”, scrie Der Spiegel, care a avut acces la 31 de pagini din aceste documente. Ele ajută la înțelegerea succeselor Statului Islamic în nordul Siriei, apoi în Irak. Documentele au fost ascunse într-o casă din teritoriile aflate în conflict în nordul Siriei, în Tal Rifaat, iar jurnaliștii germani s-au deplasat la fața locului să le vadă în noiembrie 2014. „Cea mai mare grijă a noastră a fost că aceste planuri pot să ajungă pe mâini greșite și nu ar fi fost cunoscute niciodată”, a spus omul care le-a ascuns.

POLITICĂ Ambasadorul României în Austria, Emil Hurezeanu, REFUZĂ propunerea de a candida la Preşedinţie: „Nu port pălării mai mari decât îmi permite capul”

21:43

TRAGEDIE Un avion de mici dimensiuni, cu 10 persoane la bord, s-a PRĂBUȘIT peste mai multe magazine din centrul unui oraş turistic din Brazilia

21:16

Sursa: Der Spiegel.

Planul lui Haji Bakr a început în 2012 și suna ridicol. Statul Islamic urma să câștige cât mai mult teritoriu în Siria, sfâșiată de război civil sub regimul lui Bashar al Assad, apoi folosindu-se de această bază să invadeze Irakul.

Planurile sale au fost puse pe hârtie (coincidență sau nu, foile folosite aparțineau Ministerului Apărării din Siria, cu antetul direcției de logistică și mobilier). Este vorba de scheme pentru organizarea unui califat condus de o organizație care seamănă cu fostul serviciu secret al Germaniei de Este – Stasi. Planurile sale au fost puse în aplicare meticulos, în lunile care au urmat.

Planul începea astfel, în toate regiunile unde era aplicat: grupul recruta adepți sub pretextul că înființează un birou Dawah, un centru misionar islamic, apoi dintre cei care veneau să asculte predicile erau recrutați unul sau doi bărbați care erau puși să spioneze satul în care trăiau și să afle cât mai multe informații. Lista cu informații de aflat era precisă: care sunt cele mai puternice familii, numele indivizilor aflați la putere în aceste familii, sursele lor de venit, numele și mărimea brigăzilor de rebeli din sat, numele liderilor acestor brigăzi, cine le controlează și ce orientare politică au, ce activități ilegale au (conform legii Sharia, informații care puteau fi ulterior folosite pentru a-i șantaja).

Sursa: Der Spiegel.

Spionii trebuiau să afle și dacă cineva era infractor, homosexual sau dacă avea o relație extraconjugală, pentru ca apoi să poată folosi informațiile pentru șantaj. „Îi vom numi pe cei mai deștepți șeici ai Sharia. Îi vom antrena pentru un timp și apoi îi vom repartiza”, scria strategul Statului Islamic. Haji Bakr mai instruia și ca unii dintre „frații” recrutați în fiecare oraș să se însoare cu fiicele celor mai influente familii, pentru a căpăta acces la aceste centre de putere.

Spionii Statului Islamic trebuiau să afle totul despre orașele țintă: cine trăia acolo, cine era la putere, care familii erau religioase, cărei școli de gândire islamică aparțineau, câte moschei erau, cine era imamul, câte neveste și câți copii aveau și ce vârstă aveau. Trebuiau să afle detalii din predicile imamilor și cât de deschiși erau la Sufism, varianta mistică a Islamului, dacă erau de partea regimului de la Damasc sau de partea opoziției și cum se poziționau față de Jihad.

Sursa: Der Spiegel.

Spionii lui Bakr erau fie foști spioni, dar mai ales persoane care se certaseră cu grupările rebele, erau tineri care aveau nevoie de bani, unii chiar adolescenți de 16-17 ani.

Pentru fiecare consiliu regional al Statului Islamic, Bakr gândise că trebuie să existe un emir sau un comandant care să organizeze răpirile, crimele, lunetiștii, comunicațiile și codificarea lor. Deasupra lor exista un alt emir care îi supraveghea. Toată lumea era supravegheată de toată lumea în această organizație menită să răspândească frica.

Sursa: Der Spiegel.

Începuturile, în Irak

Bakr punea în practică ceea ce învățase din aparatul de poliție politică al lui Saddam Hussein. În 2010, el și un mic grup de foști ofițeri ai serviciilor secrete irakiene l-au desemnat pe Abu Bakr al-Baghdadi emirul apoi califul Statului Islamic. Rolul său, fiind un cleric educat, era să dea o față religioasă acestei grupări teroriste.

Un fost coleg al lui Haji Bakr explică că acesta era extrem de inteligent, dur și un excelent logistician. Când armata SUA a desființat armata irakiană printr-un decret din mai 2003, fostul colonel a rămas fără ocupație și frustrat. Ca el, au pățit mii de ofițeri sunniți bine instruiți. Aceștia au devenit cei mai frustrați și inteligenți adversari ai Americii. Haji Bakr a dispărut și s-a alăturat lui Abu Musab al-Zarkawi, lider al Qaeda, în vestul Irakului.

Bakr a devenit unul dintre liderii militari din Irak și a fost deținut de forțele SUA între 2006 și 2008, supraviețuind valului de arestări și execuții făcute de trupele speciale americane și irakiene, care au eliminat mare parte din precursorul Statului Islamic – Statul Islamic în Irak, până în 2010. Pentru el și pentru alți câțiva din anturajul său, aceasta a însemnat oportunitatea de a câștiga putere și influență, în planul lor de a învinge forțele guvernamentale irakiene. Acest plan a căpătat un contur cu șanse de reușită începând cu 2012, când nordul Siriei devenise un amestec haotic de consilii locale și grupări rebele în care guvernul de la Damasc nu mai avea nici un cuvânt de spus.

Implementarea planului

Birourile Dawah pentru implementarea Islamului s-au răspândit extrem de rapid în nordul Siriei, până în primăvara anului 2013. Statul Islamic nu insista, unde întâlnea rezistență sau nu reușeau să adune adepți, abandona și pleca, pentru a nu crea un conflict deschis. Dacă efectuau răpiri sau crime, nu și le asumau, pentru a rămâne în umbră.

Luptătorii lor erau de asemenea discreți. Bakr a dat ordin ca luptătorii săi irakieni să nu intre în Siria, iar Statul Islamic nu recruta nici prea mulți luptători sirieni. Au ales să strângă în jurul lor cât mai mulți străini radicali care începuseră să vină în regiune din vara anului 2012: studenți din Arabia Saudită, birocrați din Tunisia sau europeni care renunțau la studii, fără experiență militară. Alături de ei și-au găsit locul și veterani ceceni sau uzbeci. Acești luptători își aveau baza în Siria, însă erau sub comandă irakiană.

Până la sfârșitul anului 2012, au apărut mai multe tabere militare ale Statului Islamic, însă nimeni nu știa cui aparțineau. Nou-veniții erau antrenați timp de 2 luni, în spiritul obedienței totale față de lanțul de comandă. Fiind mulți străini, nu aveau nicio jenă în a ucide localnici, spre deosebire de rebelii sirieni care aveau ca primă preocupare apărarea propriilor orașe și familii.

Până în toamna lui 2013, Statul Islamic avea înrolați 2.650 de luptători doar în provincia Alep – o treime erau tunisieni, apoi erau saudiți, turci, egipteni și mai puțin ceceni, europeni și indonezieni. Strategia lor, pentru a nu-și trăda numărul mic de forțe, în comparație cu rebelii sirieni, era simplă: purtau măști negre.

Când grupuri de astfel de bărbați mascați apăreau câte 200 în câte 5 locuri, însemna că Statul Islamic are 1.000 de oameni sau doar 500 sau poate doar 200? Nimeni nu știa. În același timp, spionii antrenați sub coordonarea lui Haji Bakr aflau unde era populația mai slabă și mai divizată de conflicte locale și intervenea ca forță de protecție.

Exemplu de insurgență: capturarea orașului Raqqa

Orașul Raqqa, de pe malul Eufratului, a devenit un model pentru modul de cucerire folosit de Statul Islamic. Orașul a căzut în mâinile rebelilor sirieni în martie 2013 și a fost ales rapid un consiliu de conducere. S-au înființat grupuri de avocați, doctori, jurnaliști, femei, au existat multe alte inițiative civice.

Prima victimă a Statului Islamic la Raqqa a fost șeful consiliului orășenesc, răpit în mai 2013 de oameni mascați. Următorul dispărut a fost fratele unui scriitor cunoscut din oraș. Două zile mai târziu a dispărut omul care pictase un steag revoluționar pe zidurile orașului. Sistemul fricii începuse să se instaureze.

Începând cu iulie, zeci apoi sute de persoane au dispărut. Uneori le erau găsite cadavrele, dar de cele mai multe ori ei dispăreau fără urmă. În august, Statul Islamic a trimis câteva mașini cu atentatori sinucigași la sediul brigăzii FSA, „Strănepoții Profetului”, ucigând zeci de luptători ai acestora și făcându-i pe restul să fugă.

Celelalte grupări rebele din regiune nu au dat atenție acestui fapt, pentru că Statul Islamic pusese la punct mai multe înțelegeri secrete cu ele, făcându-le să creadă că fiecare era în siguranță față de atacurile Statului Islamic.

Pe 17 octombrie 2013, Statul Islamic i-a chemat pe toți liderii civici din Raqqa, clerici și avocați, la o întâlnire. Mulți au crezut că va avea loc o reconciliere. Dintre cei 300 prezenți, doar doi au vorbit împotriva grupării teroriste și a faptelor lor. Unul dintre ei a fost un activist și jurnalist care a fost găsit 5 zile mai târziu legat și executat în cap. Prietenii lui au primit pe emailuri poze cu trupul acestuia și mesajul „Ești trist acum pentru prietenul tău?”. În câteva ore, 20 de mebri ai opoziției din oraș au fugit către Turcia, iar orașul Raqqa era în mâinile Statului Islamic. Ulterior, 14 șefi ai celor mai puternice clanuri din oraș jurau credință emirului Abu Bakr al-Baghdadi, într-o ceremonie care a fost și filmată. Aceste clanuri erau loiale până atunci președintelui sirian Bashar al Assad.

Moartea lui Haji Bakr

Planul bine pus la punct de expansiune a Statului Islamic a mers uns până la sfârșitul anului 2013, când teroriștii l-au torturat până la moarte pe un lider rebel foarte popular în Siria. Atunci, în toată țara, atât rebelii seculari cât și o parte din gruparea radicală jihadistă Frontul Al Nusra s-au aliat pentru a se lupta cu Statul Islamic. Astfel, în câteva luni, SI a fost împins înapoi din mare parte a nordului Siriei. Până și Raqqa, care devenise capitala Statului Islamic, aproape căzuse, însă a fost salvată de 1.300 de luptători veniți din Irak. Nu s-au aruncat direct în luptă, ci s-au mascat ca ceilalți rebeli, s-au infiltrat printre ei și au început să tragă, punându-i pe fugă.

Statul Islamic a început astfel, prin camuflaj, să recâștige teren. În ianuarie 2014, Haji Bakr a fost ucis în timpul unui atac al rebelilor sirieni în Tal Rifaat. Tot acolo, rebelii i-au găsit și documentele secrete.

Vechea alianță cu Bashar al Assad

O alianță veche de-a lui Haji Bakr a ajutat de asemenea expansiunea Statului Islamic, în 2014: legătura cu serviciile secrete ale lui Bashar al Assad. În 2003, regimul de la Damasc intrase în panică pentru că trupele americane care răsturnaseră regimul lui Saddam Hussein ar fi putut să continue către Siria, pentru a-l da jos și pe Assad. Astfel, în anii care au urmat, oficiali ai serviciilor secrete siriene au organizat transferul a mii de luptători radicali din Libia, Arabia Saudită și Tunisia către al Qaeda din Irak. 90% din atacatorii cu bombă sinucigași intrau în Irak din Siria. Astfel, s-a dezvoltat o relație puternică între generalii sirieni, jihadiștii internaționali și foștii ofițeri ai serviciilor secrete irakiene loiali lui Saddam Hussein.

Scopul lor era să facă viața americanilor în Irak un iad. 10 ani mai târziu, Bashar al Assad a readus la viață această veche alianță, dintr-un motiv nou: dorința sa de a se prezenta lumii drept răul cel mai mic. Relația regimului Assad cu Statul Islamic se bazează pe ideea că fiecare parte crede că va ieși mai puternică și o va învinge pe cealaltă. Liderii Statului Islamic nu au refuzat ajutorul forțelor aeriene ale lui Assad, în ciuda amenințărilor lor că vor anihila șiiții. Din ianuarie 2014, avioanele siriene au bombardat pozițiile rebelilor în timpul luptelor acestora cu Statul Islamic. În schimb, teroriștii nu au tras niciodată în armata siriană.

Statul Islamic și-a orientat forțele către rebeli, trimițând în 2014, în câteva săptămâni, mai mulți atentatori sinucigași împotriva acestora decât o făcuse împotriva armatei siriene în întreg anul precedent.

Alianța Stat Islamic-Bashar al Assad este însă ceva alunecos, iar acest lucru s-a văzut în soarta diviziei 17 armate a Siriei, care își avea baza lângă Raqqa. Orașul se afla sub asediul rebelilor de jumătate de an, însă Statul Islamic i-a învins pe aceștia. Forțele aeriene ale lui Assad au putut din nou să folosească baza de acolo, fără frica de alte atacuri. Jumătate de an mai târziu, după ce Statul Islamic a cucerit Mosul în Irak și a intrat în posesia unui imens depozit de armament, jihadiștii au distrus întreaga Divizie 17 siriană, adică exact pe soldații pe care îi protejaseră câteva luni înainte.