Drama AirAsia ridică o nouă problemă: de ce nu au avioanele sisteme de depistare în timp real

După dispariția – în continuare învăluită în mister – a zborului MH370 Malaysia Airlines cu 239 de persoane la bord, depistarea în timp real prin satelit a avioanelor ori trasmisia automată a datelor de zbor au fost citate ca piste prioritare.

Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI), un organism ONU, a decis să lucreze la soluții în vederea unei mai bune monitorizări a traseelor avioanelor. Însă nu s-a stabilit nicio dată-limită, în contextul în care aceste sisteme reprezintă costuri suplimentare pentru companiile aeriene, multe dintre ele confrutându-se cu dificultăți financiare.

Un cadavru și fragmente din avionul AirAsia – zborul QZ8501 cu 162 de persoane la bord -, dispărut de pe radare duminică, au fost localizate marți pe Marea Java de către echipe de căutare care survolau zona.

Vocile care cer schimbări imediat sunt mai insistente ca niciodată. Depistarea în timp real „nu va permite salvarea de vieți, ci recuperarea fragmentelor și cutiilor negre într-un interval de timp rezonabil, ar putea permite schimbări de ordin operațional și proceduri de securitate susceptibile să salveze vieți”, declară pentru AFP Scott Hamilton de la firma de consultanță aeronautică Leeham Co.

„Mentalitate de gropar”

Epava zborului Air France 447, care efectua o legătură Rio de Janeiro-Paris, a fost localizată abia în aprilie 2011, la aproape doi ani de la accidentul care s-a soldat cu 228 de victime. Avionul a dispărut într-o zonă care nu era acoperită de radare și a ajuns la 3.900 de metri adâncime, în ocean. Rudele victimelor au cerut, de asemenea, îmbunătățirea localizării avioanelor pierdute deasupra oceanelor.

Într-un comentariu ostil, Scott Hamilton a acuzat OACI că „tergiversează, după (drama) MH370, obligațiile de depistare în timp real. Cei care reglemetează aviația au faima tristă a unei mentalități de gropar, și anume că nu este nevoie de ameliorarea securității atât timp cât nu mor oameni”, scrie el.

Industria aeronautică se plânge de costul implicat de urmărirea prin satelit, dar pe de altă parte investește milioane de dolari ca pasagerii să beneficieze de servicii în bandă largă prin satelit, subliniază el.

Robert Man, un consultant în domeniul aviatic din Statele Unite, dă asigurări că firmele de transport aerian vor să „evite să acționeze acum”, în speranța „ca, la sfârșitul anilor 2020, sisteme care au la bază utilizarea sateliților să fie mai bune, mai rapide și mai ieftine”.

„Eu nu văd industria implementând depistarea în timp real, dacă nu este obligată să o facă”, așa cum s-a întâmplat în cazul industriei maritime, subliniază el. În 1988, un amendament la Convenția Internațională pentru salvarea vieții umane pe mare a impus ca obligatorie urmărirea în timp real a navelor, a insistat el.

Potrivit OACI, există deja soluții tehnice la un preț de sub 100.000 de dolari pe avion. Operatorul de satelit britanic Inmarsat a propus un serviciu de monitorizare elementar gratuit tuturor companiilor cu avioane de linie din lume.

Anumiți experți apreciază că este necesară totodată ameliorarea performanțelor balizelor ce emit semnale prin care se cere ajutor cu care sunt echipate avioanele și ale transmițătorilor de localizare de urgență (Emergency Locator Transmitter, ELT), care permit găsirea unei aeronave în caz de accident.

La fel ca în cazul zborului MH370, echipele de intervenție par că nu au depistat semnalul ELT al avionului AirAsia. „Transmițătorul nu a funcționat, în pofida a ceea ce s-a întâmplat cu MH370. De ce nu primim nimic în incidente atât de grave ca acesta?”, întreabă Gerry Soejatman, un consultant de la Jakarta. „ELT este cel mai bun, pentru moment. Dar trebuie să-l îmbunătățim”, este el de părere.

Alții spun că este nevoie de răbdare. „În pofida faptului că a existat un consens asupra depistării în timp real după (drama) MH370, schimbările ar fi necesitat ceva timp să fie implementate, în orice caz mai mult de un an”, declară Terence Fan, un specialist în aviație din Singapore.