Drumul lung din Libia în Italia. Poveștile a trei imigranți care au preferat să-și riște viața pe mare decât să râmână acasă

CNN a discutat cu trei dintre imigranții care au reușit să ajungă în Italia și care au explicat de ce cred ei că noua viață a meritat toate riscurile.

Mahmoud Shubat era muncitor în construcții în Homs, în Siria. Pentru el nu a existat altă opțiune decât să își lase cei patru copii în Siria pentru a încerca să le găsească o viață mai bună în Europa. „Dacă aș fi rămas în Siria, ar fi trebuit să fac parte dintr-una dintre tabere sau din Statul Islamic. Ar fi trebuit să iau arma în mâini și să ucid oameni. Vreau doar să am grijă de copiii mei”, a declarat el.

Shubat și-a părăsit casa din Homs în urmă cu zece săptămâni, plătind contrabandiști ca să îl ducă în Italia, mai întâi cu mașina prin Turcia, apoi cu o barcă din Turcia în Libia. În Libia, el s-a îmbarcat pe o altă barcă plină cu 300 de imigranți hotărâți să ajungă în apele italiene.

La fiecare etapă a călătoriei sale, Shubat a declarat că a plătit contrabandiști, care îl puneau în legătură cu următorul grup care cerea alți bani. Shubat a declarat că nu are nicio îndoială că acești contrabandiști cu care a avut de-a face în Libia aveau conexiuni cu milițiile politice.

Când erau gata să părăsească portul libian, el a declarat că traficanții au permis unei bande înarmate să urce la bord și să îi jefuiască. „Purtau măști și aveau arme. Ne-au verificat unul câte unul, căutând bani și aur”, a declarat el.

Shubat a fost unul dintre norocoși, întrucât barca lor nu s-a scufundat. Imediat ce nava a ajuns în apele italiene, aceasta a fost escortată în Sicilia de către marina italiană. Întreaga călătorie l-a costat pe Shubat 7.600 de dolari, o avere pentru un muncitor în construcții care vrea doar să câștige suficienți bani pentru a-și aduce familia în Europa.

Esayas Nisque, în vârstă de 18 ani este din Eritrea, dintr-un orășel de la granița cu Etiopia. Majoritatea bărbaților au plecat pentru a căuta de muncă în alte țări. Puțini vor să rămână în Eritrea, susține el.

În călătoria lui spre Europa, Nisque a plecat dintr-o tabără de refugiați din Etiopia, unde a locuit timp de șase ani, spre Libia, pentru a se îndrepta apoi pe mare către Italia. Din Etiopia, el a mers patru zile înainte de a lua un autobuz către Sudan. De acolo, el a luat un alt autobuz către Libia, unde a stat aproximativ un an. În acest timp, el susține că a fost ținut prizonier împreună cu sute de alți bărbați într-o casă păzită de „soldați libieni”.

Gardienii îi obligau pe prizonieri să doarmă la anumite ore, nu le permiteau să se spele și le dădeau doar porții de mâncare limitate. Cei care îndrăzneau să nu se supună erau tratați cu șocuri electrice. Nisque a declarat că tatăl lui i-a trimis 1.800 de dolari de care avea nevoie pentru a plăti contrabandiștii pentru această călătorie pe Mediterana. Ambarcațiunea, care transporta 500 de persoane, a părăsit Libia într-o seară în urmă cu trei săptămâni și la scurt timp a început să ia apă. Ei au fost salvați însă de paza de coastă italiană.

Nisque vrea să ajungă la Roma pentru a se întâlni cu fratele lui, care este tot imigrant ilegal fără loc de muncă și fără bani. Visul lui este să ajungă în Suedia. „În Italia nu este bine. Nu ai de muncă, nu ai bani. Dar în Suedia, viața este bună”, susține el că a aflat de la prietenii lui.

Grymay Tesfamical, un creștin în vârstă de 18 ani este tot din Eritrea. El călătorea împreună cu mai mulți conaționali la bordul a două autobuze, care au fost interceptate de zece combatanți ai grupării Stat Islamic, la sud de Tripoli. „Două autobuze au fost încercuite, căutau creștini și musulmani. Au așezat musulmanii într-o parte, iar creștinii în alta. Era Daesh din Libia”, a afirmat el.

Pe drum, combatanții SI au decapitat 20 de persoane, susține Tesfamical. El a declarat că a fugit și a fost împușcat în spate. „În Libia este foarte, foarte periculos”, a declarat el.

Tesfamical susține că a fugit din Eritrea în urmă cu un an pentru a evita recrutarea militară obligatorie. El a mers prin Etiopia, prin Sudan, după care a ajuns în Libia cu autobuzul. El afirmă că, în Libia, imigranții creștini sunt bătuți și privați de hrană și apă. De acolo, el a fugit cu o barcă spre Italia, în căutarea unui loc mai sigur și a unei vieți mai bune.