În continuarea campaniei „Why don’t you come over?”, redeschisă de Gândul și GMP în contextul terenului câștigat de extrema dreaptă la Europarlamentarele recente, vă prezentăm un interviu cu Mark Schalekamp, un scriitor și jurnalist din Olanda (țara în care există un alt partid anti-români puternic, PVV), care și-a propus să ajungă în toate capitalele statelor membre UE și să spună povestea europeană, așa cum reiese ea, prin ochii unui doctor, al unui artist, al antreprenorului, al polițistului, al unui imigrant, ai unei vedete, al unei coafeze, dar și din perspectiva unei prostituate, într-un proiect intitulat Youropeans.
Am văzut, în campania electorală europeană care tocmai a trecut, ce ne desparte ca națiuni membre ale aceluiași grup, Uniunea Europeană. Sudul nu vrea austeritate, centrul și nordul nu mai vrea atât de mulți imigranți. Ce avem, însă, în comun? Cât de bine ne cunoaștem între noi? Cum se vede Bruxellesul din celelalte 27 de capitale europene? Acestea sunt câteva dintre întrebările la care un jurnalist și scriitor olandez și-a propus să răspundă, într-un proiect în premieră pentru spațiul comunitar. Scopul lui este de a fi o altă voce în discuția despre UE, una diferită de cea a euroscepticilor, a antiimigraționiștilor ori a extremiștilor.
Într-un interviu acordat gândul în timpul vizitei sale recente în România, Mark Schalekamp a explicat conceptul proiectului Youropeans, o platformă și o carte în lucru despre Uniunea Europeană „la firul ierbii”.
Un afiș al campaniei gândul-GMP, „Why don’t you come over?”
Europa, de la polițiști la prostituate
Departe de discursul politic, de propaganda populistă sau extremistă despre UE, Schalekamp bate fiecare capitală din grupul celor 28 și caută opt oameni pe care să îi includă în proiectul lui: un polițist/o polițistă, o coafeză, un doctor, un artist, o vedetă locală, o prostituată, un antreprenor și un imigrant. În total, aproximativ 200 de interviuri.
De ce aceste categorii? „Am vrut să am o reprezentare a societății. De regulă, în vârful societății e doctorul, la bază e, poate, prostituata. Între, ai omul de afaceri, ai artistul”. Nu a vrut politcieni, însă: „Nu cred că poveștile politicienilor sunt interesante, mai ales că tind să vorbească în slogane. Am vrut să cunosc oameni adevărați”. Singura excepție de la regula evitării politicienilor a fost Xavier Bettel, carismaticul premier al Luxemburgului, pe care l-a intervievat însă pentru categoria vedetelor.
De găsit, îi găsește pe acești oameni prin numeroase mijloace: pe canale oficiale – cereri la Ministerele de Interne din fiecare țară, de exemplu. În cazul prostituatelor, bate străzile unde află că ar putea găsi. De altfel, Mark Schalekamp a acordat interviul ziarului gândul înainte de a lua Bucureștiul la pas, în căutarea unei prostituate. Ambasadele și Facebookul îl mai ajută, la rândul lor.
Spune că e interesat și să aibă atât tineri, cât și bătrâni și că nu îi este foarte greu să îi convingă să intre în hora europeană pe care încearcă să o creeze: „Nu trebuie să mă străduiesc să fiu foarte convingător. Puțini oameni spun ‘nu’. Oamenilor le place să vorbească despre ei, se simt flatați”.
Youropeans nu este un demers cu pretenții științifice. Este doar un proiect despre un portret, o compilație de povești ale unor popoare, expuse la nivel micro: Cum e grecul când vorbește la telefon, cum e polițistul german, cum e doctorul român, cum e prostituata din Marea Britanie. „Am vrut să aflu cine sunt toți acești oameni”, explică scriitorul, care spune că își cunoaște limitele și că nu vrea să își prezinte munca drept o încercare de a combate valul de euroscepticism din UE. Își dorește, mai degrabă, să fie o voce din tabăra care se face prea puțin auzită în fața strigătelor celor care și-ar scoate țările din Uniune.
Având în spate o experiență de antreprenor și, pe urmă, de jurnalist în Olanda, o țară cu un partid proeminent de extremă dreapta, antieuropean, antiimigranți și, de precizat, inclusiv anti-români, Mark Schalekamp a pornit vara trecută în turul UE. Bucureștiul a fost a 12-a capitală, deci avea deja o imagine din ce în ce mai clară despre felul în care arată Uniunea Europeană la nivelul cetățenilor.
Spinosul subiect al imigrantului român
„Am început acest proiect pentru că în Olanda, mai mult poate decât în alte țări, există multe atacuri împotriva Uniunii Europene, părerea despre UE este destul de proastă. Sigur, sunt multe lucruri în neregulă cu Bruxellesul și felul în care este gestionat proiectul european putea fi mai bun”, admite Mark, în interviul acordat gândul.
În ciuda unor nemulțumiri față de felul în care funcționează Uniunea, olandezul a constatat că oamenii pe care i-a întâlnit sunt conștienți de avantajele statutului de membru UE. „Avem atât de multe motive pentru care să fim recunoscători – UE ne-a oferit multe, cele mai importante lucruri fiind pace și stabilitate. Sigur, am ajuns să luăm totul drept o certitudine: libertatea de circulație, faptul că putem munci oriunde. Am avut de câștigat și din punct de vedere economic. A mai fost și un alt motiv, mai pragmatic: UE este aici, este un fapt, nu cred că va dispărea prea curând, așa că sunt de părere că ar trebui să profităm din plin de ea”. Așa că trebuie să îi cunoaștem pe cei cu care împărțim Uniunea. Nu poți profita de UE fără asta, crede Mark, care aduce în discuție volumul mare de prejudecăți și stereotipuri despre români.
„În țările nordice, la fel și în Olanda și UK, există un curent antiimigraționist, conform căruia Uniunea a devenit prea mare și sunt acești asistați social care vin din România și cresc rata infracționalității. I-am întrebat pe oameni aici, în București, ce părere au despre imaginea României în Europa, care nu e prea bună. Și spun ‘da, da, hoții de buzunare sunt de vină; sunt romi, nu români și nu ne reprezintă”. Sunt puțin frustrați și nu văd cum ar putea schimba asta. Li se pare nedrept și pot să înțeleg asta”, povestește olandezul.
Ce au în comun grecii și românii
În sud, a dat peste o altă atitudine față de UE: „În Grecia, mulți oameni sunt anti-UE, pentru că simt că Bruxellesul nu i-a ajutat în criza financiară. Oamenii cred că nu sunt luați în serios”.
De altfel, a găsit un element comun în interviurile cu românii și grecii: „Și românii, și grecii mi-au părut că se simt cetățeni de rangul al doilea, care simt nevoia să te convingă că sunt ok. În Grecia, sentimentul e și mai puternic și vor să te convingă că nu sunt niște hoți și leneși. Există multă furie. Și în România e la fel”, spune scriitorul. După o pauză, adaugă: „Oamenii au așteptări reduse de la România”.
Personajele românești ale poveștii olandezului
Deși s-a plimbat mult prin statele membre într-un an electoral, spune că nu a simțit impactul politic, nu a văzut acest scrutin pe agenda oamenilor cu care a vorbit. Cu o săptămână înainte de Europarlamentare, coafeza româncă pe care a intervievat-o, Diana, nici nu știa de alegeri, credea că afișele din București și campania sunt pentru niște alegeri interne. Așa se face că olandezul, care nu îi înțelegea confuzia, a informat-o că nu trebuie să meargă să-și voteze următorul președinte, ci următorii deputați care să o reprezinte la Bruxelles. „Chiar și acum, cu panourile pe toate străzile, oamenii nu știu, nu sunt interesați”, a remarcat Mark, adăugând: „Imigrantul (din România pe care l-a intervievat, n.red.) știa, dar nu are voie să voteze. E stupid. E în țara voastră de 24 de ani, a venit ca refugiat”.
Celelalte personaje românești ale proiectului lui Mark sunt Dragoș Anastasiu (antreprenorul), managerul grupului Eurolines. A mai vorbit și cu o polițistă, propusă de Ministerul de Interne, precum și cu Andrei Roșu (vedeta), fost solist al formației Gaz pe Foc. „Nu am vorbit cu Năstase”, a fost răspunsul lui Mark, când l-am întrebat cine este vedeta românească. La momentul interviului, încă nu cunoscuse medicul și prostituata.
„În Luxemburg, găsești bani pe stradă. Aici, nu”
Poate unul dintre cele mai interesante capitole din cartea lui Mark va fi cel despre observațiile mărunte, de culoare a locului, cu care s-a întors din fiecare capitală europeană. „În Luxemburg, găsești bani pe stradă, chiar și monede de 50 de eurocenți. Aici, nu”, ne povestește olandezul. Amsterdamul pare să fie marea excepție europeană la „regula” vorbitului încet la telefon în public. În Helsinki și la Paris, pare să fie normal să nu ți se răspundă la salut. Prostituatele, majoritatea originare din estul Europei, spun că cei mai „romantici” clienți ai lor sunt bărbații din zona mediteraneeană. De asemenea, contrar discuției despre diviziunea dintre sudul sărac și nordul bogat, există încă un sentiment de solidaritate în UE, a constatat Mark Schalekamp din interviurile de până acum. Oamenii sunt realmente îngrijorați de extinderea prea rapidă a Uniunii Europene către est – aici, referindu-se mai ales la România și Bulgaria, despre care se crede în multe state că au fost admise prea repede în UE.
Despre proiectul „Youropeans”
Proiectul care l-a adus pe Mark Schalekamp în România, pentru a vedea cum arată UE de aici, a început anul trecut și se va încheia iarna aceasta, în Croația, cel mai recent stat membru al UE. Pentru călătoriile sale, olandezul a avut nevoie de câteva zeci de mii de euro – o parte considerabilă din finanțare a venit prin crowdfunding (finanțare obținută pe platforma online). Odată ce va avea toate profilurile celor 8 profesii din 28 de capitale europene, Mark își va scrie și cartea – a treia-, pe care vrea să o lanseze în vara lui 2015.