Prima pagină » Știri externe » După Polonia, revoluția gazelor de șist începe în Marea Britanie. Ce se întâmplă în România, unde exploatarea acestei resurse e nereglementată

După Polonia, revoluția gazelor de șist începe în Marea Britanie. Ce se întâmplă în România, unde exploatarea acestei resurse e nereglementată

Marea Britanie a demarat, începând de luni, procedura pentru scoaterea la licitație a unor perimetre care se întind pe jumătate din teritoriul țării, pentru exploatarea gazelor și petrolului de șist. Ce se întâmplă în România.

Pentru prima dată în ultimii 6 ani, Marea Britanie și-a scos la licitație perimetre pentru exploatarea gazelor și petrolului de șist, care se întind pe aproximativ jumătate din suprafața țării. Companiile interesate se pot înscrie la licitație, fiind însă obligate să depună și o „declarație de mediu”, în care, susțin autoritățile de la Londra, trebuie detaliat impactul asupra mediului, particularitățile terenului și comunității unde au loc forajele.

Autoritățile britanice au adoptat o legislație favorabilă gazelor de șist, cu măsuri de încurajare, precum scutiri de taxe pentru companii, subvenția cu 100.000 de lire sterline pentru fiecare exploatare de gaze de șist sau plata a 1% din profitul companiilor care fac exploatarea către comunitățile locale unde au loc forajele. În afară de obținerea licenței de explorare și exploatare a resurselor de șist, companiile sunt nevoite să obțină aprobarea planurilor pentru operațiuni, un permis de la Agenția de Mediu și o aprobare de la autoritatea de sănătate și siguranță, scrie The Guardian.

Zăcămintele de gaze de șist sunt estimate la aproximativ 38.000 de miliarde de metri cubi doar în nordul Marii Britanii, conform unui studiu geologic citat de The Telegraph. Gazele de șist estimate a se afla în subsolul Regatului Unit ar asigura necesarul de gaz pentru următorii 40 de ani, conform acestui studiu, în condițiile în care regiunea de nord a țării se bazează, pentru încălzire, în proporție de 80% pe gaz.

Companiile din Marea Britanie au voie să foreze după gaze de șist chiar și în parcurile naționale, însă astfel de operațiuni reprezintă excepții și trebuie motivate cu argumente privind interesul public al unei astfel de exploatări. În prezent, autoritățile britanice lucrează la reguli stricte pentru protejarea parcurilor naționale, zonelor de „frumusețe naturală deosebită” și a siturilor de patrimoniu mondial, în condițiile în care opoziția grupurilor de mediu solicită exceptarea totală a acestor zone de la exploatarea gazelor de șist. Un secretar de stat se ocupă de asemenea cu solicitările comunităților locale privind exploatările de gaze de șist.

Guvernul britanic a redus nivelul taxării pentru gazele de șist, de la 62% la 30% din profitul obținut din exploatarea acestor zăcăminte, la sfârșitul anului trecut.

Sursa: The Guardian.

În ciuda cifrelor optimiste privind gazele de șist din Marea Britanie, specialiștii citați de presa britanică arată că această nouă resursă nu este atât de atractivă pe cât pare. Chiar și SUA, unde gradul de forare după gaze de șist este imens, ajungându-se în prezent la așa-numita „revoluție energetică” de pe urma căreia americanii au ajuns exportatori neți de energie, rata de exploatare a zăcămintelor de gaze de șist este de doar 5%, conform lui Robert Gatliff, specialist geolog consultat de BBC.

Un alt element descurajant sunt costurile pentru infrastructura necesară exploatării gazelor de șist în Marea Britanie, care au fost estimate la 33 de miliarde de lire sterline, care ar trebui cheltuite în perioada 2016-2032, doar 20,5 miliarde fiind cheltuite pe fracturarea hidraulică. Acest studiu, citat de The Telegraph, implică 50 de platforme de forare și 12.600 km de înveliș de oțel, pentru puțurile de forare.

Cazul România: hei-rup, urmat de amorțire. Gazele de șist nu sunt reglementate

Exploatarea gazelor de șist în România nu este reglementată, această resursă fiind asimilată gazelor naturale, ceea ce diferă fiind doar metoda de extracție – fracturarea hidraulică. Invocând aceste motive, autoritățile române nu au emis o legislație specifică, bazându-se că exploatările se vor face pe baza vechii legi a petrolului, iar restricțiile de mediu se vor regăsi în legislația existentă deja. În prezent, companiile de petrol și gaze pot să foreze după gaze de șist în baza unei licențe clasice de petrol sau gaz, obținută de la Agenția Națională a Resurselor Minerale și aprobată de Guvern. Totuși, pentru că exploatarea acestei resurse neconvenționale nu este reglementată în niciun fel, companiile au probleme în a obține avizele necesare exploatării propriu-zise.

După moratoriul temporar instituit pe gazele de șist de către Guvernul condus de Victor Ponta, același guvern a decis o schimbare radicală, neargumentată niciodată în fața publicului, și a permis exploatarea acestei resurse în România. Guvernul Ponta nu a produs însă și o legislație specifică privind gazele de șist, nici standarde de mediu pentru exploatarea acestei resurse neconvenționale, nici măsuri care să încurajeze în vreun fel companiile petroliere să vină în România. Practic, guvernul Ponta nu a spus nici da, nici nu, lăsând însă lucrurile să curgă, lucru care în contextul unor campanii de mediu deseori alimentate cu propagandă au dus la proteste violente și la dezbateri inflamate, iraționale, despre gazele de șist, în spațiul public.

Cea mai activă companie în acest domeniu a fost cea a americanilor de la Chevron, iar operațiunile sale în perimetrele de la Pungești (zona Bârlad) au declanșat proteste masive atât la București, cât și la Pungești. Chevron deține permise de explorare și exploatare pentru cinci perimetre (două în zona Bârlad și trei în zona Dobrogea, unul fiind la Vama Veche). Până acum, în ciuda protestelor violente ale activiștilor de mediu, Chevron a încheiat operațiunile de explorare la o sondă de la Pungești și are în plan deschiderea alteia, pentru a evalua cantitatea de gaz de șist de acolo și dacă merită ca aceasta să fie exploatată. Conform autorităților, cât și companiei, la Pungești s-a folosit metoda convențională de foraj, nu cea a fracturării hidraulice.

În ciuda faptului că opoziția publicului s-a centrat pe compania americană, explorare și exploatare de gaze de șist poate face în România orice companie care deține o licență de explorare-exploatare de gaze naturale (acestea nefiind diferențiate în legislație). Acest lucru se și întâmplă, peste 50 de licențe fiind emise în acest sens de către ANRM, până la sfârșitul anului trecut, conform președintelui instituției, Gheorghe Duțu.

De altfel, printre aceste companii se numără și o subsidiară a rușilor de la Gazprom. Protestele activiștilor de mediu nu s-au centrat însă niciodată pe alte perimetre de explorare-exploatare a gazelor de șist, decât pe cel deținut de americanii de la Chevron.

Nicio autoritate românească nu știe cu exactitate și nici măcar estimativ ce dimensiuni au zăcămintele de gaze de șist din România, însă un studiu al Administrației pentru Informație în Domeniul Energiei din SUA le estimează la aproximativ 1.400 de miliarde de metri cubi (infim, raportat la rezervele estimate de Marea Britanie, spre exemplu). La acest moment, forajele de explorare de tipul celor efectuate de Chevron au rolul de a stabili dacă o viitoare exploatare a acestor zăcăminte are sens din punct de vedere economic și financiar.

Polonia, pionierul desumflat al gazelor de șist

Polonia a fost prima țară europeană care a declanșat, printr-o legislație proactivă, exploatarea gazelor de șist. În ciuda acestei deschideri, menită în principal să asigure Poloniei o sursă alternativă de energie față de importurile de gaz din Rusia, exploatarea gazelor de șist nu a dat rezultate până acum. Pe scurt, unul dintre motive a fost și acela că estimările inițiale privind dimensiunile zăcămintelor de gaze de șist au fost infirmate de explorările din teren.

Ca și în Polonia, acesta este motivul pentru care și criticii din Marea Britanie sunt sceptici – dimensiunea zăcămintelor, particularitățile geologice și demografice ale terenului, precum și costurile efective ar putea să nu justifice exploatarea gazelor de șist.

„În Polonia și în Marea Britanie, suntem încă într-un stadiu de explorare, încercăm să ne dăm seama câte gaze de șist există de fapt, deci este cam devreme. Nimeni nu a început producția, de aceea ne aflăm oarecum în necunoscut cu privire la această resursă, însă este acolo. Este însă nevoie de un sistem de reglementări atât la nivel național, cât și european, multe dintre ele sunt deja în vigoare la nivel european, avem nevoie de o capacitate administrativă mărită la nivelul statelor membre, pentru ca firmele să poate începe să opereze și să sape mai rapid, respectând în același timp standardele de mediu. Chiar și după câțiva ani, suntem încă la început. Anul acesta, nu se va fora în prea multe locuri, cam 30-35 de puțuri în Polonia, ceea ce înseamnă cam cât se sapă în câteva districte din Texas, în câteva luni. Deci nu suntem încă la acel nivel, dar potențialul există”, explica pentru gândul expertul polonez în geopolitică Michal Baranowski.

În iunie, Varșovia a adoptat un nou set de legi privind gazele de șist, menite să încurajeze companiile să activeze în acest domeniu. Astfel, birocrația privind obținerea licențelor a fost redusă – una în loc de trei, un singur document privind geologia  zăcământului și proiectul de management al exploatării.

De asemenea, Guvernul de la Varșovia, cu aprobarea Parlamentului, a aprobat facilități fiscale pentru exploatările de gaze de șist. Redevențele datorate statului sunt reduse la jumătate față de exploatările de gaze convenționale, iar ele vor fi colectate abia începând cu 2020 – 1,5% din valoarea gazului de șist extras, respectiv 3% din valoarea petrolului de șist extras. Aceste redevențe sunt 3%, respectiv 6% pentru gazele și petrolul extrase prin metode convenționale. De asemenea, redevențele au fost stabilite în sistem progresiv. Dacă o companie nu face profit din această activitate sau acest profit este nesemnificativ (nu este mai mare de 1,5 ori decât costurile), compania nu plătește redevența. Redevența poate ajunge la 25% din valoarea gazului de șist extras, dacă compania face un profit mai mare de două ori decât costurile operațiunii.

 

Citește și