Cu 17 ani s-au decalat de la calendarul original autoritățile franceze atunci când începeau contstrucția unității 3 a centralei nucleare Flamanville.
Electricite de France (EDF), compania mamă, anunța cu mare fast dezvoltarea unei noi tehnologii în domeniul nuclear, numită EPR (reactorul european pe bază de apă sub presiune). Se întâmpla în urmă cu 20 de ani, în cadrul unei conferințe despre viitorul energetic al continentului. Trei ani mai târziu, în 2007, încep lucrările la Unitatea 3 de la atomocentrala Flamanville.
Unitatea 1 și 2 au fost construite și finalizate în anii 80. Fiecare produce 1330 MW. Noul reactor EPR va genera 1600 MW, însă francezii vor mai avea de așteptat trei luni până când va fi conectat la rețeaua națională.
Cel mai nou reactor produs de Franța, al 57-lea în total, a intrat în faza de teste, informează Bloomberg. Însă de ce a durat atât de mult să fie pus în funcțiune?
O explicație pentru acest eșec ar fi problemele inginerești cu care s-au confruntat cei care ar fi trebuit să supervizeze șantierul: de la materiale îndoielnice și până la suduri efectuate greșit, Unitatea 3 a depășit cu mult bugetul preconizat.
În acest context, s-a ajuns la un cost total de patru ori ai mare decât se estima: circa 13,2 miliarde de euro.
Cu toate că au eșuat lamentabil pe piața internă, EDF are de onorat mai multe comenzi pentru reactoarele EPR. Dacă în China nu au existat probleme, pe continentul european acestea au fost la tot pasul. Anul trecut, au finalizat Unitatea 3 a centralei nucleare finlandeze Olkiluoto, proiect început în urmă cu mai bine de 18 ani.
CITEȘTE ȘI: