Expert antiterorist Stratfor: Ar putea fi folosită Ebola ca armă biologică?

Scott Stewart, fost agent al Departamentului de Stat al SUA și investigator șef al mai multor atentate teroriste din SUA și din lume, scrie în analiza sa pentru grupul de analiză Stratfor despre posibilitatea și șansele ca virusul Ebola să aibă origini declanșate intenționat și ca acest virus să ajungă pe mâinile unor teroriști precum gruparea ISIS (Statul Islamic), pentru a fi folosit ca armă biologică. Aceste scenarii au început să fie vehiculate în spațiul public, uneori de publicații prestigioase, cu ocazia noii epidemii de Ebola.

Expertul arată că epidemiile de Ebola din trecut au cuprins țări din Africa precum Sudan, Uganda, Congo și Gabon. De cele mai multe ori, persoanele care intrau în contact sau care mâncau animalele infectate cu Ebola erau cele de la care pornea epidemia. În Africa, carnea animalelor sălbatice din tufișuri este gătită și este considerată o delicatesă, din cauza sărăciei extreme și a multor oameni care nu au ce mânca. Și în cazul epidemiei care are loc acum, experții epidemiologi consideră că totul a pornit de la un copil de doi ani din Guineea, care a atins sau a mâncat o bucată dintr-un animal – maimuță sau liliac. Stewart susține că sursa bolii este deci puțin probabil să fie un actor rău intenționat care să fi declanșat epidemia. Dacă ar fi fost așa, cu siguranță nu Guineea ar fi fost ținta, ci locații din Occident sau Siria și Irak, unde ISIS luptă.

Pe de altă parte, nu există îndoieli că un astfel de grup terorist precum ISIS are intenția să folosească o astfel de armă biologică. Grupul are un istoric de a sădi panica în populație și de a crea efecte psihologice negative de impact mai mare decât efectele acțiunilor lor militare. În 2006 și 2007, al Qaeda (din care ISIS se trage) a folosit cantități mari de clor în bombe amplasate în vehicule cu care atacau armata americană sau pe cea irakiană. Explozia în sine făcea însă mai multe victime decât elementul chimic folosit, astfel că teroriștii au renunțat la clor, pentru că nu merita. Al Qaeda a mai folosit elemente chimice de artilerie și, conform organizațiilor pentru drepturilor omului, bombe cu gaz muștar în Siria.

Problema nu este deci intenția ISIS sau a altei grupări teroriste de a folosi virusul Ebola ca armă, ci modul de a obține și de a transforma în armă acest virus, crede Stewart.

Grupările teroriste au mai încercat să folosească Ebola ca armă. Secta Aum din Japonia a încercat să obțină Ebola și a trimis o echipă medicală în Africa, sub pretextul că sunt lucrători voluntari, încercând să obțină mostre de virus. Nu a reușit, dar chiar și dacă ar fi făcut-o, ar fi avut mari dificultăți să transporte virusul înapoi în Japonia.

Virusul Ebola este relativ fragil, durata sa de viață pe suprafețe uscate, în exteriorul unui organism gazdă, este de câteva ore și deși unele studii au arătat că poate supraviețui pe suprafețe uscate în fluide corporale, și în aceste cazuri este nevoie de condiții ideale.

Dacă grupul ar fi reușit să transporte virusul înapoi în laboratoarele sale, ar fi avut apoi problema să reproducă virusul Ebola la un volum atât de mare pentru a putea fi folosit într-un atac biologic. Gruparea Aum a dat mai multe rateuri cu atacurile sale din Tokio și alte orașe japoneze, în care a folosit mii de litri de toxină botulinică sau de spori de Anthrax. În comparație, Ebola este un virus cu care se lucrează foarte greu, fiind foarte periculos. Mai mulți cercetători s-au îmbolnăvit, chiar dacă lucrau în laboratoare cu măsuri biologice de protecție avansate.

Față de Aum, care avea un laborator foarte bine dotat și experți, ISIS ar fi avut și mai multe probleme. Luptătorii Aum aveau o mare libertate operativă și programul lor biologic era atât de secret, încât anchetatorii au aflat abia când i-au arestat pe membrii grupării că aceștia au încercat atacuri biologice și au eșuat. Dovezile le-au găsit când au făcut percheziții la fabricile și laboratoarele lor.

Spre deosebire de japonezi, ISIS este puternic supravegheat de toate agențiile secrete din lume, astfel că jihadiștii ar avea mult mai multe probleme în a obține personalul și echipamentul specializat pentru așa ceva. De asemenea, ar fi aproape imposibil pentru ei să călătorească într-o țară africană afectată de epidemia de Ebola și să obțină mostre de virus, fără să fie prinși sau fără să moară infectați ei înșiși.

Mai mult, virusul Ebola nu este ideal pentru o armă biologică, pentru că se transmite greu de la o persoană la alta. De fapt, o persoană infectată cu Ebola infectează la rândul ei doar una sau două alte persoane. Alte boli infecțioase au o rată de reproducere mult mai mare – pojarul între 12 și 18 de cazuri de transmitere de la o singură persoane, variola între 5 și 7. Chiar și HIV, care se transmite numai prin contact sexual sau prin schimb de sânge intravenos, are o rată de reproducere de 2 până la 5.

Ebola are de asemenea un efect încet, persoanele infectate prezentând simptome și devenind contagioase abia după 8-10 zile. Perioada de incubație a virusului variază de la 2 la 21 de zile. În comparație, gripa se transmite la 3 zile după ce a fost contractată și chiar înainte să apară simptomele. Astfel, un atac cu Ebola ar dura mai mult să se extindă și ar fi mai ușor de contracarat, pentru că indivizii afectați ar fi mai ușor de identificat.

Dincolo de faptul că Ebola se transmite doar prin fluide corporale ale unei persoane care prezintă simptome, virusul trebuie să găsească și o cale de a trece de protecția pielii unei alte persoane. Lichidul infectat trebuie să intre în alt corp printr-o tăietură sau julitură sau să intre în contact cu mucoasa ochilor, nasului sau gurii.

Virusul Ebola este de asemenea foarte fragil și sensibil la lumină, căldură și mediile cu umiditate scăzută, iar înălbitorul sau alți dezinfectanți îl pot omorî.

Singurul mod de a infecta mulți oameni cu Ebola ar fi să arunci asupra lor un fluid care conține virusul, ceea ce ar fi dificil și ușor de detectat.

Unul dintre scenariile vehiculate de Washington Post, de exemplu, a fost că ISIS ar putea trimite un atentator sinucigaș infectat cu Ebola, care să se arunce în aer în mijlocul unei mulțimi, stropind oamenii din jur cu fluide corporale. Stewart arată că așa ceva este aproape imposibil, pentru că în primul rând o persoană cu simptomele Ebola nu ar putea să intre în SUA. Chiar dacă ar reuși, până ca o persoană să ajungă să poată transmite Ebola, este atât de copleșită de febră, oboseală, vărsături și diaree, încât nici nu poate merge. Mai mult, căldura și șocul exploziei ar omorî cea mai mare parte a virusului. Cele mai multe victime din apropierea atentatorului ar fi duse oricum la spital, unde ar fi puși în carantină și tratați.

Armele biologice arată foarte bine în filme, însă sunt foarte dificil și costisitor de dezvoltat în viața reală, scrie Scott Stewart. De aceea ele au fost atât de rar folosite în atacuri teroriste, teroriștii având mijloace mult mai eficiente și ieftine de a ucide oameni.