FAKE NEWS la un alt nivel. Lecții de MANIPULARE pentru uzul EUROPEANULUI de rând

Politicianul a distribuit un clip video în care vorbea despre un raport publicat în iunie 2018 de Divizia pentru Populație a Departamentului pentru Afaceri Economice și Sociale al ONU, intitulat „Migrația de înlocuire – o soluție pentru populațiile în declin și îmbătrânite?”, din care ar reieși că până în 2025 Europa ar trebui să importe 160 de milioane de migranți ca să-și poată asigura necesarul de forță de muncă. Bernard Monot adăuga că, din moment ce majoritatea migranților vor fi africani musulmani, rata natalității net superioară în rândul acestora ar face ca în mai puțin de o generație, migranții să devină majoritari, înlocuindu-i astfel din punct de vedere biologic și cultural pe europenii indigeni, cu tot cu civilizația și cultura lor. Prin urmare, nu se poate conchide decât că Merkel, Macron, Juncker, Draghi, Lagarde și ceilalți lideri care promovează migrația sunt „nebuni și criminali economici”.

Un discurs ca al lui Monot, bine viralizat pe rețelele sociale, urmărea două scopuri. Pe de o parte, să lege protestele „vestelor galbene” de tema imigrației „care va distruge și ultimele locuri de muncă rămase în Franța”, cum spunea europarlamentarul: site-urile conservatorilor și ale extremiștilor de dreapta au repetat că majoritatea „vestelor galbene” sunt francezi albi, nu imigranți, pe motiv că aceștia din urmă primesc oricum suficiente ajutoare sociale încât să nu mai aibă de ce să protesteze. Pe de altă parte, era nevoie de un document oficial al ONU cu care să poată fi convinsă opinia publică de faptul că Franța nu trebuie să semneze Pactul pentru Migrație cu ocazia conferinței ONU de la Marrakesh din 10-11 decembrie și că susținătorii lui Macron mint atunci când spun că Pactul nu obligă la nimic în materie de primire a migranților, ci doar urmărește să faciliteze coordonarea între țări în privința gestionării fluxurilor de migranți.

Numai că raportul ONU indicat de Monot nu datează nicidecum din iunie 2018, ci din martie 2000, iar scopul pentru care fusese redactat atunci nu era de impunere a unor cote de migranți, ci de studiere a mai multor scenarii ipotetice. Un scenariu arăta că în absența migrației, vârsta de pensionare în Europa ar trebui crescută până în 2050 la 75 de ani, pentru a menține proporția din 1995 de 4,8 persoane active la un pensionar. Altul calcula că, dacă vârsta de pensionare nu ar fi crescută deloc, ar fi nevoie de 1,4 miliarde imigranți în perioada 1995-2050. Punctele de plecare considerate (numărul populației, fertilitatea, mortalitatea) erau, firește, cele valabile la acea vreme. Raportul susținea, de pildă, că dacă Europa ar vrea să-și mențină constantă populația față de nivelul din 1995 (728 milioane locuitori), ar avea nevoie de 100 milioane imigranți în perioada 1995-2050. Populația Europei este însă acum de 742 milioane locuitori, deci relevanța unor proiecții care folosesc date dinainte de 2000 nu mai trebuie comentată.

Cu toate acestea, o căutare pe internet după denumirea raportului scoate la iveală zeci de site-uri de limbă franceză care îl invocă în fiecare an din 2014 până în 2018, din ce în ce mai des și pe un ton din ce în ce mai alarmat, toate prezentându-l drept „un nou raport al ONU„. Marine Le Pen, șefa Frontului Național, îl invoca și ea în 2015, pretinzând că ONU cere Europei să importe 120 de milioane de imigranți. Există și un articol din 2007 din Le Monde, unde tonul e calm, specific pentru epoca dinainte de criza economică, dar și acolo raportul e prezentat tot drept unul nou. Avem așadar de-a face cu un „fake news” complex, dar pe care rareori l-am văzut denunțat ca atare. La postările de pe Twitter și Facebook cu clipul lui Monot sau în alte părți, singura reacție mai conturată în sensul denunțării unor informații false se referă la afirmația europarlamentarului că Pactul pentru Migrație ar impune astfel de ținte.

În loc să ne amuzăm însă, cu atitudinea românului mereu gata să se uite de sus la „proștii de francezi”, să citim un articol din Libération apărut la vremea lansării raportului. Articolul îl cita pe Joseph Grinblat, pe atunci expert ONU în domeniul migrației și unul dintre autorii documentului, care spunea că nu există o soluție simplă pentru declinul demografic. „Ar trebui mărit întrucâtva numărul populației active, cu siguranță prin intermediul imigrației. Dar asta nu va fi de ajuns. Pare la fel de imperativă acțiunea asupra altor parametri: majorarea vârstei de pensionare și a cotizațiilor pentru pensii, reducerea cuantumului pensiilor. Rămâne ca fiecare stat să vadă ce anume din acestea se potrivește mai bine.” La distanță de 18 ani de afirmațiile lui Grinblat, ne amintim acum că tăierea pensiilor și creșterea vârstei de pensionare au fost printre primele măsuri de austeritate propuse în Europa după declanșarea crizei economice.

Dincolo de cifrele din document, problemele au rămas aceleași și nici alte soluții nu s-au inventat între timp. Anul trecut, am citat două studii (datând cu adevărat din 2017) ale Institutului european de cercetări economice Bruegel (pentru care scrie și coordonatorul programului economic de campanie al lui Emmanuel Macron). Unul estimează că, indiferent de deznodământul războaielor de pe teritoriul african, migrația actuală spre UE nu va face decât să crească, ținând cont că populația Africii va fi în 2050 mai mult decât dublă, ajungând la 2,5 miliarde de oameni. Celălalt studiu conchide că trimiterea acasă a refugiaților care nu se califică pentru acordarea de azil sau repatrierile după terminarea războaielor nu sunt în interesul economiei UE, întrucât costurile suportate cu găzduirea migranților se vor transforma în timp în câștiguri, așa încât agențiile care se ocupă de ajutorarea țărilor africane nu ar trebui să facă din întoarcerea acasă a refugiaților obiectivul central al eforturilor lor.

Economiștii de la Bruegel nu scriu pentru electorat, ci pentru guvernanți, și de asta nu se feresc să prezinte problema sincer, în termeni economici: fără pretexte emoționale, umanitare, legate de schimbările climatice sau de „îmbogățirea culturală a Europei”, așa cum au tot făcut liderii politici preocupați să nu piardă voturi. Dar tocmai dosirea calculelor economice sub asemenea pretexte i-a făcut până la urmă pe liderii europeni să piardă voturi. Dacă ani de zile, cetățenii au fost duși cu zăhărelul și n-au fost considerați suficient de maturi încât să se poată discuta deschis și democratic cu ei, cu o abordare normală („cetățeni, iată ce problemă economică avem, cum s-o rezolvăm împreună?”), nu e de mirare că ajung să fie crezuți pe cuvânt euroscepticii ca Monot, propaganda rusească de pe rețelele sociale sau urzitorii mondiali ca Steve Bannon.

La noi, tăcerea în care Guvernul și Președinția au aprobat semnarea Pactului pentru Migrație a fost deranjată doar de câțiva deputați (Liviu Pleșoianu de la PSD a cerut ca documentul să fie supus la vot în Parlament, Daniel Gheorghe de la PNL și Vasile Lungu de la PMP au cerut ca România să respingă Pactul, iar Matei Dobrovie, ex-USR, a interpelat MAE cu câteva întrebări pe tema semnării) și de vreo două proteste organizate de Noua Dreaptă, alături de câteva asociații cu nostalgii din zona „soarelui sfânt de pe cer”. Contestatarii s-au arătat preocupați mai ales de chestiuni culturale și simbolice – menținerea distincției dintre migrația legală și cea ilegală, conservarea identității naționale și religioase. Doar că, încă o dată, migrația e o problemă în primul rând economică: toate statele, nu doar România, sunt sensibile la cererile companiilor de a le asigura forță de muncă ieftină și își orientează politicile în funcție de asta.

Pe 10 noiembrie, a intrat în vigoare noua lege privind regimul străinilor din România, care elimină obligația angajatorilor de a-i plăti pe străinii extracomunitari la nivelul salariului mediu pe economie. Consultanții citați de Ziarul Financiar spun că, în ritmul cererilor actuale de pe piața muncii, limita de 15.000 de muncitori străini pe an impusă de autorități s-ar putea să fie insuficientă. Acestea sunt știri relevante pentru cine vrea să discute despre Pactul pentru Migrație ori despre migrație în general. Doar că e mai ușor să te indignezi că vin musulmanii trimiși de Soros sau de Merkel să impună sharia în țara noastră ortodoxă decât să discuți dacă și cum mai poți remedia absurditatea istorică în care, după ce timp de ani de zile sărăcia a gonit din țară milioane de români, locul lor ar urma să fie luat de imigranți asiatici și africani, goniți tot de sărăcie din țările lor.

Foto: Hepta