Premierul Israelului, Benjamin Netanyahu, și Recep Erdogan, președintele Turciei, depun eforturi pentru a exercita dominație asupra Orientului Mijlociu, intensificând acțiunile în contextul înlăturării regimului sirian, condus de Bashar Al-Assad, comentează cotidianul Financial Times.
”Există doar doi dintre noi rămași lideri. În acest moment, sunt eu și Vladimir Putin” – aceasta a fost declarația făcută fără modestie de Recep Tayyip Erdogan săptămâna trecută.
”Xi Jinping, președintele Chinei, și Donald Trump, președintele-ales al SUA, ar putea disputa clasamentul enunțat de Erdogan. Cu toate acestea, la nivel regional, Erdogan are dreptate să se considere unul dintre cei doi lideri care tind să reconfigureze Orientul Mijlociu. Rivalul său pe care îl urăște, Benjamin Netanyahu, este celălalt”, subliniază editorialistul Gideon Rachman, într-un articol publicat în cotidianul Financial Times.
Aroganța lui Erdogan provine de la rolul său în Siria. Turcia a fost singura putere regională care a susținut complet grupul islamist Hayat Tahrir al-Sham, ce a înlăturat de la putere Administrația Bashar Al-Assad.
”Erdogan aspiră de mult timp să reconstruiască forța Turciei în zonele fostului Imperiu Otoman. Pentru el, înlăturarea regimului Bashar Al-Assad deschide o nouă cale spre influența regională. (…) Alianțele Turciei cu grupuri islamiste precum HTS și Mișcarea Fraților Musulmani este considerată o amenințare gravă de către Israel și monarhiile din zona Golfului”, subliniază editorialistul.
Israelul a ocupat noi sectoare de-a lungul frontierei Siriei, iar Benjamin Netanyahu observă o serie de oportunități.
”S-a întâmplat ceva tectonic, un seism care nu a mai fost resimțit de un secol, de la Acordul Sykes-Picot”, a afirmat premierul israelian, referindu-se la tratatul britanico-francez din 1916.
Mișcarea coloniștilor evrei pledează pentru reocuparea unor zone din Fâșia Gaza și din Cisiordania, iar prezența israeliană ”temporară” în Siria ar putea fi permanentă. Netanyahu ar putea profita de faptul că Iranul este în cea mai slabă poziție din ultimele decenii. Teheranul este afectat puternic de căderea regimului sirian și de erodarea grupurilor militante afiliate – Hamas și Hezbollah.
”Însă Iranul ar putea riposta la pierderea aliaților regionali prin accelerarea eforturilor de a se dota cu arme nucleare. Acest lucru ar putea atrage un atac al Israelului. (…) În ultimul an, Israelul și-a demonstrat abilitatea de a lupta simultan pe mai multe fronturi, inclusiv în Gaza, Cisiordania, Liban, Yemen, Iran și Siria. Israelul este singura putere nucleară în regiune și se bucură de sprijinul aproape complet al SUA”, subliniază editorialistul.
Însă Arabia Saudită și statele din zona Golfului Persic ar putea bloca ambițiile regionale ale Turciei și Israelului.
”Saudiții și țările din Golf probabil se simt amenințați direct mai mult de alianțele islamiste ale Turciei decât de ambițiile teritoriale ale Israelului. Dar Riyadul știe că ofensiva Israelului asupra Fâșiei Gaza a îngrozit o mare parte a lumii arabe. (…) Israelul și Turcia au armate puternice, dar Arabia Saudită, Qatarul și Emiratele Arabe Unite au putere financiară. Orice direcție ar decide Riyadul va configura Orientul Mijlociu mai mult decât acțiunile lui Erdogan și Netanyahu”, concluzionează editorialistul Gideon Rachman.
Foto: Profimedia
Citește și: