Fostul ginere al președintelui kazah, găsit mort într-o închisoare din Viena
Aliev, în vârstă de 52 de ani, a folosit bandaje de tifon pentru a se spânzura de un cuier din baia celulei în care era încarceratsingur, la Josefstadt, a declarat șeful administrației închisorii Peter Prechtl.
Un om de afaceri, fostul diplomat se afla în arest la Viena din iunie, când s-a predat pentru a înfrunta acuzații potrivit cărora a ucis doi manageri de bănci din Kazahstan, dați dispăruți în 2007 și ale căror cadavre au fost găsite patru ani mai târziu.
Aliev a negat acuzațiile și urma să fie judecat în aprilie.
Un tribunal kazah l-a condamnat deja pentru crimă, în acest caz, la 40 de ani de închisoare. Însă el s-a refugiat în Austria, care a refuzat să-l extrădeze în țara sa, apreciind că nu va beneficia de un proces corect.
Înainte să intre în dizgrație, în 2007, fostul ambasador în Austria a fost căsătorit cu Dariga, fiica mai mare a președintelui Nursultan Nazarbaiev, care conduce cu o mână de fier fosta republică sovietică.
Aliev a murit înainte să depună mărturie, marți, în procesul a doi denuținuți pe care i-a acuzat că i-au pretins bani, amenințându-l că altfel îl vor ucide și se vor asigura că va arăta ca o sinucidere.
„Se presupune că l-a ucis cineva”, a declarat Stefan Prochaska, unul dintre avocații lui Aliev. Alt avocat de-al său, Klaus Ainedter, a declarat că are „îndoieli serioase” că Aliev s-ar fi sinucis și a solicitat o investigație.
Prechtl a declarat pentru Agenția Austriacă de Presă (APA) că Aliev a solicitat să stea singur într-o celulă din spitalul închisorii. Penitenciarul nu considera că prezintă riscul de a se sinucide și-l lăsa nesupravegheat.
Aliev afirma că a căzut în dizgrația regimului kazah din cauza ambițiilor sale politice și opoziției ferme față de Nazarbaiev. Însă opoziția din Kazahstan nu l-a acceptat niciodată în rândul ei, acuzându-l că a făcut parte, din anii ’90, dintr-un guvern represiv.
Nazarbaiev conduce Kazahstanul de la proclamarea independenței țării, în 1991, iar din 2010 și-a luat titlul de „liderul națiunii”, care-i acordă puteri de decizie pe viață în politicile majore ale țării.