Franța, condamnată la CEDO pentru dispunerea expulzării unor nomazi în 2004

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat joi Franța pentru dispunerea expulzării, în 2004, a unei tabere de nomazi, fără să fie, se pare, o măsură necesară, și fără să le propună soluții satisfăcătoare de mutare în alte locuințe, relatează AFP.

Cazul, privind o procedură de expulzare care până la urmă nu a fost pusă în aplicare, la Herblay (Val d’Oise), a fost deschis după ce 26 de nomazi și asociația ATD Quart Monde au depus plângere.

În pofida faptului că procedura de expulzare intentată în 2004 împotriva acestor familii de cetățeni francezi, care au staționat în caravană, nu a fost pusă în aplicare, ele sunt vizate în continuare de punerea acesteia în aplicare, iar autoritățile au acordat „preponderent” atenție planului de folosință a terenului, fără să avanseze „vreo explicație sau argument cu privire la necesitatea expulzării”, a apreciat Curtea.

JUSTIȚIE Fostul lider al grupării Sportivilor, unul dintre cei mai periculoși infractori, a fost EXTRĂDAT din Italia și este încarcerat în Penitenciarul Rahova

00:39

ÎN OPOZIȚIE Rectorul SNSPA, Remus Pricopie: „Este bine că USR nu a intrat la guvernare. Asta era o altă idee total greșită ca toți să aibă un singur candidat”

00:17

Planul de folosință clasa terenul pe care s-au instalat caravanele drept „zonă naturală”, deci nu putea să fie vorba despre terenuri comunale care să fi făcut obiectul unor planuri de dezvoltare, subliniază instanța.

În plus, deși patru familii au beneficiat de o mutare în alte locuințe sociale în 2008, nu este și cazul celorlalți, care se află în continuare „într-o situație foarte precară”, subliniază judecătorii.

Unii se află în continuare cu tabăra pe teren, „sub amenințarea punerii în aplicare a deciziilor care au dispus expulzarea lor, sub amenințarea cu sancțiuni”, unde ocupă „locuri în general inadecvate din care (părțile) pot fi gonite în orice moment”, apreciază Curtea.

Judecătorii conchid că a fost încălcat dreptul la respectarea „vieții private și familiale, domiciliului și corespondenței”.

Ei nu se pronunță cu privire la eventuale despăgubiri, apreciind că este posibil un acord pe cale amiabilă. Guvernul francez și reclamanții dispun de un termen de trei luni pentru a contesta, eventual, această decizie.