Grecia este în plin șantier politic, după doi ani de criză
Peisajul politic din Grecia este în plin șantier pentru alegerile legislative de la 6 mai, pe ruinele sistemului bipartit după doi ani de criză, constatându-se progresul stângii radicale și comuniste, apariția unui perturbator neonazist și fragmentarea curentului populist de dreapta, relatează AFP.
„Pierderea generalizată a încrederii în principalele două partide”, Pasok (socialist) și Noua Democrație (ND, conservator), din cauza crizei din țară „a creat un mare vid de care profită toate partidele și formațiunile care nu se află la putere”, subliniază Christophe Vernardakis, de la institutul VPRC.
Cu o săptămână înainte de scrutin, dinamica din campanie favorizează, potrivit analiștilor, formațiunea Syriza (stânga radicală), creditată cu până la 13 la sută din voturi, față de 4,6 procente în 2009, și pe outsiderul neonazist Chryssi Avghi (Zori de Aur). Acesta ar putea câștiga de pe urma furiei electoratului pentru a intra în Parlament, trecând de la mai puțin de 1 procent la peste 5 la sută, ceea ce i-ar putea asigura până la 15 deputați.
Completat de unul dintre ultimele partide comuniste staliniste din Europa, KKE, aflat în plină formă, și Stânga democratică fondată de un transfug moderat și proeuropean de la Syriza, blocul de stânga, cu excepția socialiștilor, pare în măsură să cumuleze 30 la sută din voturi, față de 12 la sută în 2009, potrivit lui Vernadakis.
Dreapta naționalistă, exceptând Noua Democrație, ar putea obține până la 15 la sută, față de 5,6 la sută în 2009, când nu era reprezentată decât de Laos (extrema-dreaptă). Aceasta a fost între timp consolidată de Chryssi Avghi și de un partid populist-naționalist „Grecii independenți”, fondat de un transfug de la ND.
Acest lucru ar priva Noua Democrație de orice șansă de a obține o majoritate suficientă pentru a guverna singură, oprindu-se la 25 de procente, în pofida menținerii pe primul loc.
Ruptura a fost consumată în noiembrie, când liderul său Antonis Samaras a acceptat în final să sprijine un Guvern socialist aflat în pragul imploziei pentru a implementa măsurile riguroase de redresare dictate de Uniunea Europeană și Fondul Monetar Internațional, pe care le respinsese până atunci.
Această recentrare a fost percepută ca o „trădare” de electoratele tradiționale ale celor doi mari rivali, care își împărțeau peste 80 la sută din electorat într-un monopol „extravagant” de la revenirea la democrație în 1974, apreciază Dimitris Sotiropoulos, profesor de științe politice la Universitatea din Atena.
Cu atât mai mult cu cât după plasarea țării sub tutelă financiară „nici una, nici cealaltă dintre formațiuni nu mai pot oferi funcții publice sau pensii generoase”, de care beneficia până acum clientela sistemului, adaugă acesta.
Totuși, ținând cont de rivalitățile profunde care agită fiecare tabără, scenariul cel mai probabil rămâne cel al unei noi coaliții ND-Pasok, foarte vulnerabilă, subliniază analiștii.
Mergând în piețe, cartiere și la locurile de muncă, în timp ce conservatorii și socialiștii evită locurile publice pentru a nu fi insultați, cei care erau cândva în plan secund au reușit deja, potrivit lui Sotiropoulos, „să-și impună agenda politică” și să depășească dilema privind menținerea țării în zona euro, ridicată de partenerii și creditorii țării.
Respingerea austerității și a artizanilor săi, între care Germania bate recordurile de nepopularitate, se combină în rândul dreptei cu denunțarea unei „invazii a imigranților”, care se sprijină pe o retorică xenofobă.
Sotiropoulos evidențiază și problema unui electorat îmbătrânit, într-o țară cu demografie în bernă „comparabilă cu cea a Ungariei, Austriei și Italiei”.
În pofida recompunerii ei, scena politică suferă de asemenea de o lipsă de actori noi, rolurile fiind în esență distribuite unor veterani.