Starea comatoasă în care Ariel Sharon a fost timp de opt ani, urmată de moarte probabil au fost efectul unor blesteme ale unor cercuri religioase evreiești, din cauza controversatei decizii a fostului premier israelian de a desființa coloniile din Fâșia Gaza, speculează presa israeliană.
„Ariel Sharon murise de mai puțin de patru ore sâmbătă, când urma să se încheie Sabatul, iar rețelele religioase de socializare din Israel începuseră deja să facă interpretări. Una dintre cele mai populare teorii vehiculate se referă la data ebraică în care fostul premier a dat sufletul înapoi Creatorului – ziua a zecea a lunii Șvat, anul ebraic 5774. În încercarea de a găsi un sens, au găsit rapid unul – moartea a survenit la exact zece ani de când Sharon a dezvăluit planul de retragere a trupelor și coloniilor din Fâșia Gaza”, scrie ziarul Haaretz, într-un articol care are titlul „A fost Ariel Sharon blestemat?”.
„Aceste speculații sunt doar cele mai recente din lungul ritual ebraic de justificare a deciziilor divine – tzidduk ha-din -, explicând cum starea medicală bizară în care ajunsese Sharon este rezultatul direct al unui păcat grav – evacuarea a 8.000 de evrei din Fâșia Gaza și nordul Samariei și distrugerea locuințelor acestora. Înainte de atacul cerebral suferit de Sharon pe 4 ianuarie 2006, premierul a fost ținta a diverse blesteme cabaliste și a unor avertismente sfinte. Cel mai important a venit din partea rabinului Ovadia Yosef, în cursul predicii de sâmbătă seara rostită la Sinagoga Yazdim din Ierusalim cu o zi înainte de aplicarea planului de retragere a trupelor și desființare a coloniilor din Fâșia Gaza”, amintește Haaretz.
În contextul planului retragerii din Fâșia Gaza, rabinul Ovadia Yosef, liderul spiritual al formațiunii religioase Shas, fusese supus unor presiuni politice intense pentru a se alătura coaliției și a oferi susținerea religioasă controversatei decizii. Dar nu a cedat, rostind un discurs televizat în care avertiza că Sharon va fi pedepsit pentru faptele sale. „Abia 17 luni mai târziu, când Sharon a intrat în comă, unii oameni au început să se gândească dacă rabinul Yosef nu cumva avusese vreo implicare”, subliniază Haaretz.
Itzik Sudri, fost purtător de cuvânt al partidului Shas, insistă că rabinul Ovadia Yosef nu a avut intenția de a blestema. „Așa este stilul său de vorbire, reflectând frustrarea pe care o simțea față de Sharon, despre care credea că devenise premier cu sprijinul Shas, după care ne-a lăsat în afara coaliției (…). Dar nu a vrut niciun moment să i se întâmple ceva lui Sharon. După ce a ajuns în comă, l-a binecuvântat să aibă o viață lungă”, explică Sudri.
„Evreii religioși care cred că nimic din această lume nu se întâmplă fără un motiv anume sunt divizați. Există cei care, precum Itzik Sudri, nu stabilesc o asociere directă între acțiunile divine, cel puțin nu în public. Mai sunt cei care cred că orice cutremur, genocid, accident rutier – inclusiv Holocaustul – au legătură cu păcatele (rabinul Yosef făcea frecvent astfel de aprecieri în predicile sale)”, continuă Haaretz, subliniind că acest mod de gândire s-a evidențiat la deputata Orit Strock, membră a formațiunii Casa Evreiască (Habayit Hayehudi), care a mulțumit pe Facebook că „Sharon a fost îndepărtat din viața publică înainte de a provoca locuitorilor din Iudeea și Samaria dezastrele la care au fost supuși coloniștii din Gush Katif și Fâșia Gaza”.
Ariel Sharon a decedat sâmbătă la vârsta de 85 de ani, după opt ani în care s-a aflat în comă. Sharon vă rămâne în istorie ca artizanul invaziei din Liban, în anul 1982, în calitatea de ministru al Apărării, dar și ca premierul care a decis retragerea trupelor și desființarea coloniilor din Fâșia Gaza în 2005. O comisie oficială de anchetă a constatat responsabilitatea sa în evitarea prevenirii masacrelor comise în taberele de refugiați palestinieni de la Sabra și Shatila (Beirut), în septembrie 1982, atribuite unor miliții creștine aliate cu Israelul.