Henry Kissinger a murit la vârsta de 100 de ani. Vestea dispariției sale a fost dată chiar de organizația sa, într-un comunicat de presă. Fostul șef al diplomației americane rămâne una dintre figurile marcante ale istoriei recente.
Secretar de stat sub preşedinţii Richard Nixon şi Gerald Ford, Henry Kissinger nu a putut fi „citit” perfect niciodată, fapt recunoscut de foarte mulți dintre cei cu care a colaborat de-a lungul timpului.
Un jucător-cheie în diplomaţia mondială în perioada Războiului Rece, Henry Kissinger a murit miercuri, 29 noiembrie, „în casa sa din Connecticut”, Fox News.
Evreu german născut la 27 mai 1923 în Bavaria, un bărbat cu o voce gravă şi un puternic accent german, el a continuat să fie faimos şi o voce influentă timp de decenii după ce şi-a părăsit responsabilităţile în planul afacerilor internaţionale.
Heinz Alfred Kissinger a fost naturalizat american la vârsta de 20 de ani. Fiu al unui profesor de şcoală, s-a alăturat contraspionajului militar al armatei americane, după care a urmat studii strălucitoare la Harvard, unde a şi predat.
Recunoscut după ramele groase ale ochelarilor, s-a impus ca un chip al diplomaţiei globale atunci când republicanul Richard Nixon l-a chemat la Casa Albă, în 1969, în calitate de consilier pentru securitate naţională, apoi ca secretar de stat.
A ocupat ambele funcţii din 1973 până în 1975 şi a rămas maestru al diplomaţiei sub preşedintele Gerald Ford, până în 1977.
Atunci a iniţiat relaxarea în relaţia cu Uniunea Sovietică, dar şi dezgheţul în relaţia cu China lui Mao, în timpul călătoriilor secrete întreprinse pentru a organiza vizita istorică a lui Nixon la Beijing, în 1972.
Iniţiind apropierea de Moscova şi Beijing în anii ‘70, acest laureat al Premiului Nobel pentru Pace şi-a văzut, însă, imaginea pătată de pagini întunecate din istoria Statelor Unite, precum sprijinul pentru lovitura de stat din 1973 din Chile sau invazia Timorului de Est, în 1975, şi, desigur, războiul din Vietnam.
A condus, întotdeauna în cel mai mare secret şi în paralel cu bombardamentele de la Hanoi, negocieri cu Le Duc Tho pentru a pune capăt conflictului sângeros din Vietnam. Semnarea încetării focului i-a adus, în 1973, Premiul Nobel pentru Pace, unul dintre cele mai controversate din istoria decernării acestei distincţii.
Fără Kissinger, America a pierdut „una dintre cele mai ascultate voci ale sale în politica externă”, a reacţionat fostul preşedinte republican George W. Bush.
Faptul că un astfel de om, un refugiat din Germania nazistă, a putut deveni şef al diplomaţiei americane „vorbeşte atât despre măreţia sa, cât şi despre măreţia Americii”, a adăugat fostul preşedinte republican într-un comunicat de presă.
La începutul acestui an, Henry Kissinger a pledat pentru un sprijin continuu acordat Ucrainei, până se ajunge la o încetare a focului în conflictul cu Rusia. Mai mult de atât, el a declarat că sprijină aderarea acestei ţări la NATO.
„Înainte de acest război, m-am opus ca Ucraina să devină membră a NATO, deoarece mă temeam ca aceasta să nu provoace exact procesul pe care îl vedem acum”, a declarat Kissinger, prin videoconferinţă, la Forumul Economic Mondial de la Davos, în Elveţia.
„Dar acum, că acest proces a atins acest nivel, o Ucraină neutră în aceste condiţii nu ar mai avea sens. Aderarea Ucrainei la NATO ar fi un rezultat potrivit”, a subliniat Henry Kissinger.
Pe de altă parte, tot la Davos, el a cerut să se facă totul pentru a preveni ca războiul „să se transforme într-un război împotriva Rusiei” şi să se încerce menţinerea unui dialog cu Moscova, pentru a-i oferi „oportunitatea de a se alătura sistemului internaţional”, odată ce pacea este încheiată.
„Statele Unite au sprijinit rezistenţa ucraineană şi ar trebui să continue acest sprijin şi, dacă este necesar, să-l intensifice pe plan militar până când se ajunge la o linie de încetare a focului sau acceptată în cadrul unor discuţii preliminare” – Henry Kissinger
Citește AICI mai multe.