Aceste imagini au fost obținute de un pastor sud-coreean, Kim Sung-eun, foarte implicat în ajutorarea nord-coreenilor care au fugit din țara lor. Ele i-au fost furnizate de „sursele” sale din Coreea de Nord, care le-au scos din țară clandestin.
Imaginile datează de șase luni și au fost realizate în mai multe locuri din țară, în zona economică specială din Rajin și orașul portuar Chongjin.
Într-una dintre ele, un grup de bărbați și femei, cu un puternic accent nord-coreean beau bere, dansează, cântă și discută într-un bar de karaoke.
„Este echivalentul nord-coreean al unui salon privat, cu serviciile unui restaurant și ale unui karaoke, unde femeile servesc clienții de sex masculin”, a declarat pastorul.
„Moravurile sud-coreene nu mai sunt un mister pentru nord-coreeni, din cauza contrabandei video (sud-coreene). Iar ele au fost adoptate (de cei care pot) din ce în ce mai rapid”, a adăugat Kim Sung-eun.
Scena filmată în barul de karaoke nord-coreean este mult mai liniștită decât ce se vede uneori în cele din Coreea de Sud, unde se întâlnesc colegii după serviciu.
Femeile sunt îmbrăcate mai degrabă sobru și dansul lor este mai puțin sugestiv decât în sud.
Potrivit pastorului, locul unde a fost filmată scena este unul dintre acele cluburi nocturne, finanțate cu fonduri chinezești, care vizează clientela nord-coreeană înstărită. Clienții au făcut avere, majoritatea grație comerțului transfrontalier cu China, puternicul aliat al Phenianului.
Alte imagini arată o piață în aer liber foarte animată, unde vânzătorii propun accesorii pentru telefoanele mobile și alte produse electronice.
Înregistrările video – neoficiale – ale vieții cotidiene din Coreea de Nord, mai ales în afara Phenianului, sunt foarte rare. Turiștii sunt însoțiți și plimbați de-a lungul unui parcurs stabilit dinainte, fără să aibă posibilitatea de a scăpa de sub supravegherea ghizilor.
De asemenea, jurnaliștii străini care au obținut viză sunt însoțiți de-a lungul sejurului.
Gravele probleme ale sistemului etatic de producție agricolă și distribuție determină nord-coreenii – dintre care zeci de mii au murit de foame la mijlocul anilor ’90 – să se aprovizioneze din piețe neoficiale sau să caute accesul la troc.
Raportul unei agenții a ONU, publicat în noiembrie, califica alimentația drept „foarte limitată sau săracă” în cadrul a 84 la sută dintre gospodăriile țării.
Dar transfugii trecuți în sud semnalează emergența unei mici clase de mijloc, care dispune de venituri apropiate de cele rezervate altădată doar elitei, grație comerțului transfrontalier.