IMAGINILE CRIZEI din Spania: aeroporturi fără avioane, cartiere de lux pustii

Din Castellon până în Valencia, Spania este cuprinsă de criză. Un reportaj Daily Mail încearcă să descopere cum a ajuns a patra economie a Europei în pragul dezastrului și cum arată drumul Spaniei spre anarhie. În Spania, lucrează peste un milion de români, care sunt și ei afectați de criza economică iberică.

În Castellon, un nou aeroport internațional a fost inaugurat cu mare fast acum 15 luni. Carlos Fabra, un carismatic politician local, promitea că aeroportul va atrage 600.000 de pasageri pe an, urmând să transforme această zonă subdezvoltată într-o Mecca turistică din estul Spaniei. Când te apropii însă de intrare, îți dai seama că ceva a mers deosebit de prost.

Toate instalațiile sunt gata, turnul de control, zona pentru bagaje, birourile de check-in, restaurantele. Totuși, pistele sunt goale, iar cerul de deasupra este învăluit de o liniște ciudată. Niciun avion nu a aterizat vreodată în Castellon. Acesta este doar unul dintre cele 24 de noi aeroporturi regionale construite în Spania în anii de boom economic, care a costat 150 de milioane de euro. Alte 30 de milioane de euro s-au dus pe promovare, inclusiv 2,5 milioane de euro sponsorizare pentru echipa locală de fotbal – Villarreal.

Niciun operator aerian nu și-a arătat interesul pentru acest aeroport, iar autoritatea aeriană spaniolă nu a licențiat aeroportul. Singurul lucru care se mai construiește acum la aeroportul din Castellon este o statuie de 25 de metri a lui Fabra, părintele fondator al aeroportului, care acum este acuzat de corupție, într-un dosar fără legătură cu aeroportul. Statuia costă 300.000 de euro.

Economia Spaniei se află în mare dificultate, în această săptămână miniștrii de finanțe ai Eurozonei fiind de acord să dea Spaniei un împrumut de 30 de miliarde de euro și mai mult timp pentru aplicarea unor măsuri de austeritate. În timp ce guvernul a pus în aplicare imediat o mărire a TVA și reduceri de buget la autoritățile locale, mii de oameni au ieșit în stradă la Madrid, unde s-au luptat cu Poliția.

Printre câmpurile pline de grâu, viile și livezile cu citrice, viața în Spania pare că merge la fel ca înainte. Dacă intri în vorbă cu oamenii, nu e deloc așa. În parcuri și piețe, mulțimi de tineri se plimbă fără niciun rost. În unele zone, jumătate dintre cei sub 25 de ani nu au de muncă și nici nu au vreo speranță că își vor găsi de lucru.

„Aici era o regiune prosperă, care producea cireșe și alune minunate și era de muncă pentru toată lumea. Acum, când apare la primărie un anunț cu un loc de muncă, se face o coadă de 25 de oameni”, povestește Belen Soler, 46 de ani.

Afacere după afacere, magazin după magazin, toate se închid. Casele sunt abandonate, cheile sunt cedate băncilor. Șantierele sunt încremenite în timp, se descompun la soare. Departe de stațiunile animate, Spania este mereu adormită în această perioadă a anului, însă acum pare că a căzut într-o comă profundă, ireversibilă.

La jumătate de oră de Madrid, în Sesena, dezvoltatorul Francisco Hernando a promis că va crea „Manhattan-ul din la Mancha”: un complex rezidențial vast, pentru profesioniștii care nu-și permit să trăiască în capitala Spaniei. În blocurile de opt etaje, cu 13.000 de apartamente, ar fi urmat să trăiască peste 25.000 de oameni.

Acum, deși un apartament de două camere poate fi cumpărat cu 76.000 de euro, la o treime din prețul original, complexul este gol. Într-un bloc cu 560 de apartamente, locuiește un singur om: un agent de pază care nu a rezistat ofertei la apartamente de la parter. Restul apartamentelor sunt în mâinile băncilor, care nu au ce face cu ele.

În Valencia, provincia cel mai greu lovită de criză, copiii trebuie să-și aducă la școală săpun și hârtie igienică, la un loc cu manualele. Numărul elevilor dintr-o clasă a crescut, spitalele nu mai pot plăti medicamentele pacienților, iar pensionarii trebuie să plătească 60 de euro pentru medicamente care până acum erau gratuite.

Milioane de spanioli și-au depus economiile în bănci locale aparent solide, din lanțul High Street, care controlau jumătate din sectorul financiar spaniol. Astăzi, doar 11 dintre cele 45 de filiale mai sunt deschise. Catastrofa acestei bănci este grăitoare pentru proasta gestionare și corupția care au dus la precipitarea La Crisis, cum numesc spaniolii armaghedonul economic în care au intrat.

Într-un sistem cu regulamente misterioase, aceste bănci nu au fost conduse de bancheri independenți, ci de politicieni locali și interpușii lor, ale căror decizii erau susținute de reprezentanții deponenților, adică niște oameni care habar nu aveau de finanțe. Printre acești oameni care aveau putere de decizie asupra unor operațiuni de milioane de euro, s-au numărat un asistent de recepționer, o profesoară de dans sau un psiholog de universitate.

Cu două zile înainte să se prăbușească, o astfel de bancă a împrumutat 250 de milioane de euro guvernului regional de la Valencia, care rămăsese fără bani. Acum, oamenilor care și-au pierdut economiile li se propun acțiuni la banca preluată de un nou proprietar, care valorează mult mai puțin decât sumele pe care le aveau depozitate.

Răbdarea spaniolilor se apropie de limită, iar țara stă pe un butoi de pulbere. Precum mai demult în Marea Britanie, minerii au început să se revolte și să se lupte cu forțele de ordine. Zilele trecute, o astfel de revoltă a ajuns și la Madrid, unde minerilor li s-au alăturat mulți alți protestatari, iar poliția a fost nevoită să tragă gloanțe de cauciuc pentru a-i îndepărta.