În urmă cu 70 de ani, Stalin a hotărât să „curețe” de tătari Crimeea. Neputința unui lider: „Este cea mai importantă zi, iar autorităților le este frică”

Această aniversare se desfășoară într-un context de tensiuni fără precedent, după ce liderul istoric al tătarilor Mustafa Djemilev, care a denunțat recent „anexarea”, a primit interdicția de a pătrunde pe teritoriul Crimeei, iar susținătorii săi sunt amenințați cu urmăriri în justiție pentru „extremism”.

„Este cea mai importantă zi pentru tătarii din Crimeea, iar autorităților locale le este frică”, a declarat pentru AFP Djemilev, un fost disident și deputat în Parlamentul Ucrainei.

Autoritățile din Crimeea, care se tem de „provocări”, au decis vineri să interzică prin decret orice „acțiune în masă”, în peninsulă, până la 6 iunie, căutând să împiedice marea adunare tradițională, în centrul Sevastopolului, la care sunt așteptați aproximativ 40.000 de participanți.

Medjlis, Adunarea tătarilor din Crimeea, a anunțat, la rândul ei, că se teme de ostilitatea poliției antirevoltă, în contextul în care blindate și furgoane pentru transportul persoanelor arestate au apărut deja pe străzile din Simferopol.

ONU a denunțat vineri, într-un raport, „hărțuirea” și „persecuțiile” cărora le sunt supuși tătarii din Crimeea, notând că mai multe mii dintre ei au au „devenit persoane deplasate pe plan intern sau în alte părți ale Ucrainei”. Moscova a denunțat imediat „lipsa totală de obiectivitate” a raportului.

– „Puțin fiabili din punct de vedere politic”

Una dintre principalele etnii din Crimeea înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, această populație turcofonă a fost deportată în 1944 de către regimul sovietic, atent să „curețe” peninsula de „elemente ostile”.

„Versiunea oficială sovietică îi acuza pe tătarii din Crimeea că au colaborat cu ocupantul german. Erau prezentați ca «puțin fiabili din punct de vedere politic»”, declară Elvedin Ciubarov, un istoric tătar.

Aprobată de către Stalin, deportarea începe în noaptea de 18 mai 1944. Cu liste cu adrese în mână, mii de militari sunt mobilizați în peninsulă în căutarea familiilor tătare, care au la dispoziție doar câteva minute pentru a-și aduna câteva bunuri și provizii.

Deportații sunt înghesuiți în vagoane pentru transportul animalelor, cu destinația Siberia și Asia Centrală. Pentru cei mai mulți, destinația finală va fi Uzbekistan.

În trei zile, operațiunea se încheie: peste 190.000 de persoane sunt expulzate de pe pământul natal.

– „Curățarea de tătari” a Crimeei

Odată ajunși la destinație, tătarii sunt cazați în cămine și puși să muncească în industrii și ferme de stat, în condiții extrem de dure.

După călătorie, căreia mulți nu i-au supraviețuit, clima, lipsa de hrană și propagarea rapidă a bolilor au decimat aproape 45% dintre deportați, potrivit unor surse tătare.

În Crimeea, s-a trecut, între timp, la „curățarea de tătari” a peninsulei.

Numele localităților sunt „rusificate”, iar monumente tătare sunt transformate în muzee. Deficitul de forță de muncă în această regiune agricolă este acoperit, în mod progresiv, prin aducerea unor familii ruse și ucrainene.

Când Nikita Hrușciov a „oferit” Crimeea Ucrainei, în 1954, urmele prezenței tătare dispăruseră aproape complet.

Abia în 1967, după 14 ani de la moartea lui Stalin, un decret retrage acuzațiile formulate la adresa tătarilor din Crimeea. Însă aceștia vor reveni în peninsulă abia la sfârșitul anilor ’80, în momentul dezmembrării Uniunii Sovietice, într-o Ucraină independentă și prea puțin îngrijorată de soarta lor.

„După prăbușirea fostei URSS, o asemenea schimbare reprezenta o cheltuială enormă. Era dificil să găsești de lucru, o locuință sau să cumperi un teren pentru a construi o casă”, își amintește Elvedin Ciubarov.

Revenirea tătarilor în Crimeea devine, totuși, o realitate. Ei reprezintă în prezent 12% din populația peninsulei, adică aproape 270.000 de persoane, față de 1% câți erau în anii ’80.

După ocuparea și anexarea – în decurs de trei săptămâni – a Crimeei de către Rusia, Moscova caută să-i „curteze”. Președintele Vladimir Putin a semnat un decret privind reabilitarea „tuturor populațiilor din Crimeea” reprimate în regimul lui Stalin.

„Această decizie le-a provocat oamenilor doar un zâmbet ironic”, afirmă Mustafa Djemilev.

Într-un interviu acordat recent AFP, el a denunțat „bădărănia” rușilor față de tătari, care au refuzat să recunoască „anexarea” și au evocat riscul unui conflict sângeros.