Dmitri Kamenșcik este al 27-lea cel mai celebru magnat al Rusiei, iar în dimineața zilei de 18 februarie a fost anunțat că autoritățile au redeschis cazul aeroportului Domodedovo. Jurnaliștii de la The Moscow Times au discutat cu avocatul și cu apropiații acestuia și i-au aflat povestea.
Magnatul a venit în Moscova de la casa lui de vacanță pe la mijlocul zilei. Timp de șapte ore a stat împreună cu un anchetator într-o încăpere înghesuită de la etajul al optulea al unei clădiri de birouri.
Imediat ce actele au fost completate, agenții Serviciului Federal de Securitate (FSB) l-au escortat până la celula sa. Kamenșcik era acuzat că este responsabil indirect de moartea a 37 de persoane, în urma unui atac terorist care avusese loc la aeroportul său în 2011.
Arestarea sa a creat imediat unde de șoc. Anchetatorii spun că sistemul de securitate al aeroportului era de o lejeritate criminală. Toți ceilalți – experți, avocați, oameni de afaceri – susțin că acuzațiile sunt inventate, fără nicio bază legală și că sunt folosite doar pentru a-l face să piardă proprietatea aeroportului. Kamenșcik și angajații săi ar putea să stea în închisoare zece ani dacă vor fi găsiți vinovați.
Cazul a provocat comparații cu situațiile lui Vladimir Gusinsky, Mihail Hodorkovski și Vladimir Ievtușenkov – miliardari ruși care au fost încarcerați pe baza unor acuzații cel puțin îndoielnice și care au pierdut mare parte sau chiar toată averea pe care o dețineau sub conducerea președintelui Vladimir Putin.
Avocatul lui Kamenșcik, Mihail Kolpakov, a povestit o conversație care s-a desfășurat între clientul său și agenții FSB, discuție care demonstra cinismul situației la care au fost supuși: pe măsură ce interogatoriul se apropia de final, anchetatorul l-a întrebat pe Kamenșcik de ce nu a fugit din țară atunci când a văzut cum sunt ridicați colegii săi de la aeroport.
„De ce să fug?”, ar fi răspuns miliardarul de 47 de ani. „Știu că adevărul este de partea mea”.
Ascensiunea unui „geniu autist”
Răspunusul lui Kamenșcik a dovedit, astfel, o încăpățânare de natură să complice orice încercare de a-i lua aeroportul Domodedovo. „Este lipsit de orice emoție, sentiment sau legătură personală cu cineva”, spune Serghei Kapciuk, un fost oficial rus care îl cunoaște încă din anii ”90. „Afacerea asta este totul pentru el. E o mașinărie de făcut bani”.
Atunci când Kapciuk l-a întâlnit în 1992, Kamenșcik tocmai renunțase la un curs de filosofie și ajuta la conducerea unei companii aeriene, locuind într-un apartament cu trei camere din sud-vestul Moscovei împreună cu iubita lui și cu fiul acesteia. Kapciuk își amintește că, într-o zi, a aflat că doi bărbați au dat buzna în apartament, au pus o grenadă lângă capul copilului și au spus „dă-ne toți banii sau murim cu toții”. Să piardă toți banii ar fi însemnat sfârșitul afacerii lui Kamenșcik. Astfel, fără să spună un cuvânt, acesta s-a aruncat asupra bandiților, le-a smuls din mână grenada și i-a îmbrâncit afară din casă.
„Este, practic, autist”, explică și Anton Bakov, un politician și om de afaceri care i-a oferit lui Kamenșcik prima sa slujbă în industria aviatică la începutul anilor 1990. Dar, la fel ca toți cei care l-au întâlnit de-a lungul timpului, Bakov este de acord că magnatul este un geniu al afacerilor.
Kamenșcik a început să organizeze și să managerieze scurte zboruri de charter pentru Anton Bakov în 1990, ocupându-se pe atunci și de transportul cu bacul al turiștilor polonezi din Moscova către Asia cu o „eficiență perfectă”. Până în 1992 cei doi ajunseseră deja să ofere curse cu avionul pentru clasa de mijloc din Rusia către China. Acolo pasagerii debarcau, cumpărau cât de multe electronice și haine puteau să îndese în serviete și le duceau înapoi în Rusia, ca să le vândă la suprapreț. Mai târziu, Kamenșcik și-a dezvoltat propria companie aeriană, East Line, și a început să transporte mărfuri. La mijlocul anilor 1990 a început să lucreze cu Domodedovo.
Pe atunci, Domodedovo, aflat la 20 de kilometri la sud de Moscova, era aproape o ruină. În perioada sovietică, aeroportul deservea zborurile scurte mai mult către regiunea Asiei Centrale și spre teritoriile din estul Rusiei. Era mic, haotic și prea puțin adaptat transportului de persoane. Astfel, Kamenșcik, prin East Line, a început să încheie înțelegeri cu reprezentanții aeroportului pentru a-i îmbunătăți infrastructura, iar pe parcurs, magnatul a reușit să privatizeze clădirile și, în acest mod, să-și consolideze statutul de patron.
Sub conducerea sa, Domodedovo a devenit primul aeroport modern din Rusia. În 2002, tot Kamenșcik a lansat și o legătură de mare viteză cu trenul între Domodedovo și centrul Moscovei. Pe atunci nu avea la dispoziție niciun tren, așa că a fost nevoit să cumpere fabrici care să le construiască.
Într-un deceniu și jumătate Kamenșcik ar fi investit peste un milliard și jumătate de dolari în investițiile private făcute la Domodedovo, iar până la mijlocul anilor 2000 acesta a devenit cel mai mare aeroport din țară. În 2014, pe Domodedovo treceau anual 30 de milioane de pasageri, aeroportul fiind estimat la peste 8 miliarde de dolari.
Presiunile asupra lui Kamenșcik au devenit din ce în ce mai mari
Pe măsură ce aeroportul devenea din ce în ce mai faimos și cunoștea succesul, proprietarul a început să se confrunte cu procese de tot felul. În total, 6.500 de plângeri în instanță au fost înaintate împotriva aeroportului începând din 2001. Printre ele s-au numărat și acuzațiile potrivit cărora East Line ar fi transportat marfă de contrabandă. Prin 2005 guvernul rus a dus o întreagă bătălie care a durat patru ani pentru a anula privatizarea Domodedovo și pentru a-l readuce în proprietatea statului. La acea vreme Kamenșcik spunea că aeroportul său are o echipă de peste 100 de avocați care să se ocupe în instanță de rezolvarea cazului.
Uneori, aceste conflicte au avut un final neplăcut. În 2011 un videoclip cu partenerul de afaceri al lui Kamenșcik, Valeri Kogan, a apărut pe internet și a făcut vâlvă după ce acesta era filmat în compania altor doi bărbați îmbrăcați sumar.
Presiunea publică l-a transformat pe Kamenșcik într-un tip ostil, chiar paranoic. Timp de mai bine de zece ani acesta și-a ascuns proprietățile în spatele unor companii offshore pentru a reduce astfel vulnerabilitatea averii sale în fața încercărilor de preluare sau sabotaj. Nu o dată miliardarul a declarat că nu e niciodată sigur dacă inspecțiile, controalele și procesele cu statul erau desfășurate din perspectiva funcției sale legitime și a atribuțiilor oficialilor sau dacă erau motivate de interese ascunse.
Kamenșcik neagă că ar fi folosit mita sau încheierea de afaceri dubioase cu persoane importante pentru a obține avantaje. Dimpotrivă, acesta spune că atenția sporită și interesul autorităților este „un fel de pedeapsă” pentru refuzul său de a se conforma unui decalog corupt. Avocații aeroportului au respins cele mai multe dintre acuzații.
Cu toate acestea, mediul nesigur care a fost creat de valul de procese a încetinit investițiile. Guvernului i-a luat ani buni pentru a aproba noi rute și pentru a extinde legăturile terestre care să-i permită aeroportului să se extindă. Toate acestea au încetinit ritmul de evoluție al Domodedovo și au permis celorlalte două aeroporturi din Moscova, Șeremetievo și Vnukovo, să-l ajungă din urmă. Acestea două sunt deținute de guvernul rus.
Acum câțiva ani, Kamenșcik a fost abordat de un potențial cumpărător al aeroportului, care i-ar fi spus: „Înțelegi?… Ei voi să acapareze totul. Sau să îl alăture aeroporturilor de stat. Dacă nu ești de acord cu ceea ce propunem noi faci cea mai mare greșeală din viața ta”.
Vladimir Putin, implicat direct în cazul Domodedovo
Mai departe, un alt prilej prin care guvernul putea pune presiune pe Domodedovo a apărut în urma unei tragedii. Pe 24 ianuarie 2011, Magomed Yevloyev în vârstă de 20 de ani a reușit să treacă dincolo de sistemele de securitate ale aeroportului cu 5 kilograme de explozibil. Acesta fusese trimis către Moscova dintr-un sat rusesc din nordul Caucazului de către islamiștii separatiști. Amestecându-se în mulțimea din clădirea terminalului, teroristul a detonat un dispozitiv amplasat sub cămașa pe care o purta, ucigând 37 de persoane și rănind peste 170.
Anchetatorii au încercat imediat să dovedească faptul că managementul și proprietarul aeroportului Domodedovo împart responsabilitatea pentru această tragedie. Ei spun că responsabilii de securitate ai aeroportului ar fi trebuit să-i îndemne pe toți călătorii să treacă printr-un detector de metale care i-ar fi putut ajuta să descopere bomba lui Yevloyev.
Argumentele autorităților au fost, însă, contestate în repetate rânduri. Mai multe instanțe din Rusia au stabilit că nu exista nicio lege care să-i oblige pe angajații de la Domodedovo să întreprindă asemenea controale amănunțite în privința tuturor celor care intrau în aeroport și că responsabilii de securitate nu au procedat greșit. Rusia s-a confruntat cu sute de incidente teroriste în ultimii ani, inclusiv cu atentate fatale cu bombă în trenurile și metrourile din Moscova. În niciuna dintre aceste situații nu au fost inculpate proprietarul sau cei din echipa de management.
Vara trecută, anchetatorii au redeschis, însă, brusc cazul. Pe 8 și 9 februarie doi foști directori ai Domodedovo, Svetlana Trișina și Viaceslav Nekrasov, și un manager de top al aeroportului, Andrei Danilov, au fost arestați. Zece zile mai târziu și Kamenșcik li s-a alăturat în spatele gratiilor.
Motivația precisă pentru care s-a reînceput cercetarea în acest caz este neclară, dar unii sunt de părere că toată problema este regizată de undeva „de sus”. Un indiciu în sprijinul acestor bănuieli a venit atunci când, în noaptea în care urma să fie reținut magnatul, anchetatorul care se ocupa de caz și-a schimbat subit poziția și a solicitat ca miliardarul să fie plasat în arest la domiciliu în loc să fie încarcerat. Avocatul apărării, Kolpakov, crede că acesta ar fi primit un telefon în decursul nopții de la un superior.
Preocuparea în acest caz ar putea ajunge chiar până la președintele Rusiei Vladimir Putin. O sursă apropiată Kremlinului a declarat pentru The Moscow Times că schimbarea măsurii în arest la domiciliu nu s-ar fi putut face fără intervenția lui Putin. Autoritățile au încercat continuu să-l convingă pe președintele Rusiei că magnatul Kamenșcik evită să plătească daunele familiilor victimelor care au murit în atentatul terorist de pe aeroportul său și că merită să fie cercetat, cu toate că, în final, nu există dovezi care să susțină încarcerarea sa, a mai declarat sursa citată.
Justificarea pe care i-o oferă lui Putin este aceeași cu cea pe care anchetatorii o rostesc și în public, acuzându-l pe proprietarul Domodedovo că este prea lacom pentru a se preocupa de siguranța aeroportului sau pentru a plăti pagubele cauzate. Scepticii cred, însă, că adevăratul motiv pentru care a fost reluată cercetarea lui este obligarea miliardarului să vândă Domodedovo la cel mai mic preț posibil, după ce acesta este recunoscut ca refuzând în mod repetat să împartă cu cineva controlul aeroportului.
La începutul lui 2010 el s-a opus planurilor guvernului de a fi contopit cu celelalte două aeroporturi din Moscova care aparțin statului. În acest moment în Rusia se urmărește dezvoltarea unui nou concept de parteneriat public-privat, în care statul să colaboreze cu investitori și oameni de afaceri apropiați puterii. Iar Domodedovo apare ca o achiziție extrem de atrăgătoare. Aeroportul este foarte profitabil, iar criza economică din Rusia determină și mai multe presiuni asupra capitalului privat.
Kamenșcik este „ca o stâncă”
În acest moment, Kamenșcik și alți suspecți riscă să petreacă până la un an și jumătate în închisoare. Procurorii au spus, însă, că acest caz are mai multe sincope, ceea ce înseamnă că procesul și o condamnare sunt destul de puțin probabile, arată avocatul Kolpakov. Cu toate acestea, anchetatorii pot să tergiverseze investigația atât timp cât doresc, adaugă acesta. Singura limită legală este aceea că suspectul poate fi reținut pentru maximum 18 luni fără ca dosarul să ajungă în instanță.
Chiar dacă magnatul se află acum în arest la domiciliu, presiunile asupra lui sunt, totuși, foarte mari. Arestarea celor trei angajați este o modalitate de a spori îngrijorarea și presiunea psihologică asupra lui Kamenșcik, o tactică folosită în vechile procese rusești. Un avocat a descris starea acestora drept „tortură ușoară”. Potrivit sursei de la Kremlin citate anterior, un partener al miliardarului, Kogan, a încercat să tragă sforile pentru ca aceștia să fie eliberați din arest, dar a eșuat.
Kolpakov a spus că atunci când magnatul rus a ieșit din celulă după o noapte de arest, pe 19 februarie, era calm și controlat. A mers pe holurile tribunalului îmbrăcat cu un hanorac cu glugă și afișând ocazional un zâmbet sarcastic. „Mi-am dedicat 22 de ani din viață acestui aeroport. Pentru mine este o chestiune de onoare să văd acest caz dus la bun sfârșit și să demonstrez că nici eu, nici angajații mei nu suntem vinovați”, a spus Kamenșcik în fața judecătorilor.
Bakov a declarant că nici măcar amenințarea cu zece ani în închisoare nu l-ar speria. De altfel, prietenii săi îl descriu ca fiind o persoană de netulburat, de aici și porecla sa, „The Stone” („Stânca”). În 2014 acesta a mărturisit că a insistat să se urmeze calea legală „pentru că este mai viabilă decât dependența de relațiile personale”. Dar, a adăugat el, „timpul va demonstra dacă aceasta este cea mai bună strategie de supraviețuire sau nu”.