(continuarea articolului din 30.07.2018, pe care îl găsiți AICI)
Indiferent cât de util ar fi un sistem de control social, făurirea unuia nu este tocmai ușoară, se arată în analiza publicată de Nicholas Wright în foreignaffairs.com. Marile proiecte IT necesită coordonare la înalt nivel, finanțare consistentă și o expertiză serioasă. Pentru a intui cât de fezabil este un astfel de sistem, merită să analizăm situația Chinei, cel mai important stat non-occidental capabil să construiască așa ceva.
China s-a dovedit capabilă să realizeze proiecte IT de anvergură, care se pot aplica la nivelul întregii societăți, cum ar fi „The Great Firewall” (un sistem legislativ și tehnologic care controlează accesul populației la Internet). Are și capacitatea de a finanța alte astfel de sisteme majore. În 2017, a cheltuit 196 miliarde de dolari pentru bugetul de securitate internă. Deține expertiză și specialiști de top în domeniul Inteligenței Artificiale, în care multe companii chineze sunt lideri globali, iar inginerii de software chinezi s-au dovedit adesea superiori omologilor americani. Rata de utilizarea smartphone-urilor în China este comparabilă cu cea din Occident, iar acestea pot constitui coloana vertebrală a unui sistem de monitorizare individuală.
China deja a început că construiască componentele esențiale ale unui sistem de autoritarism digital. The Great Firewall este sofisticat, bine conceput și a fost întărit anul trecut. Intr-un top realizat de fundația Freedom House despre libertatea internetului, China se află pe ultimele locuri. În plus, implementează un sistem de supraveghere socială și în lumea reală. În 2014, a început dezvoltarea unui sistem de credit social, care evaluează comportamentul social al fiecărui individ după criterii impuse de guvern. Dezvoltarea sistemului de supraveghere chinez a fost dusă la extrem în provincia Xinjiang, unde este utilizat pentru monitorizarea și controlul etnicilor Uighur, de religie musulmană. Cei considerați periculoși de sistem sunt eliminați și chiar trimiși în centre de reeducare. Decizia de a extinde acest sistem la nivelul întregii țări stă la cheremul autorităților de la Beijing.
Desigur, nu înseamnă neapărat că o va face, dar sunt semne tot mai clare că China ar înclina mai degrabă spre autoritarism decât spre democrația liberală. În mod evident, guvernul este convins că Inteligența Artificială va fi de mare folos în această direcție. Planul chinez de Dezvoltare a Inteligenței Artificiale din 2017 menționează că Inteligența Artificială va oferi noi oportunități pentru modelarea societății. Iar autoritarismul digital nu este doar apanajul chinezilor. Beijingul îl și exportă. Modelul The Great Firewall a fost rapid îmbrățișat de Thailanda și Vietnam, iar potrivit relatărilor din media, experții chinezi oferă asistență în cenzură guvernului din Sri Lanka și echipamentele chinezești de supraveghere sunt cumpărate de Etiopia, Iran, Rusia, Zambia, Zimbabwe și – recent – de Malaezia.
Dintotdeauna, Rusia și China și-au manifestat reticența față de concepția americană a unui Internet global, liber și fără frontiere. China își folosește forța diplomatică și economică pentru a influența standardele tehnice mondiale și a implementa ideea că guvernele ar trebui să controleze Internetul, chiar dacă asta înseamnă limitarea libertății individuale. După dezbateri aprinse pentru influența asupra viitorului forum care urmează să decidă standardele internaționale ale Inteligenței Artificiale, Statele Unite au obținut secretariatul adunării, ceea ce le va permite să traseze direcțiile principale ale dezbaterii, în timp ce Beijingul a fost gazda primei întâniri, în aprilie 2018 și – prin Wael Diab, directorul general de la Huawei – și-a asigurat președinția comitetului de conducere.
Pentru guvernele care le vor adopta, metodele chinezilor ar putea părea defensive și necesare pentru a controla societatea, dar restul lumii ar putea să le considere un atac la modul ei de viață.
(va urma)