Irakul, la zece ani de la prăbușirea regimului Saddam Hussein. „În acel moment, am aflat că statul irakian s-a prăbușit și că noi am căzut pe mâna ocupantului american”

Irakul se confruntă cu o criză tot mai importantă, fără să ajungă la un trai acceptabil pentru toți, după zece ani de la prăbușirea regimului lui Saddam Hussein, pe 9 aprilie 2003, țara fiind afectată de violențe și o instabilitate politică, relatează AFP.

În opinia irakienilor, data de 9 aprilie este mult mai încărcată emoțional decât data de 20 martie, când a avut loc invazia condusă de Statele Unite.

Imaginea care cristalizează sfâșitul regimului dictatorului și Partidului Baas este cea a unor militari americani ce distrug statuia lui Saddam Hussein cu ajutorul unui tanc, în Piața Ferdaous (Paradis, în arabă), în centrul Bagdadului.

ACTUALITATE Victor Ponta: „Vreau o șapcă cu ‘Make DÂMBOVIȚA great again’”

17:30

SURSE Șefii Parlamentului, aleși luni dimineață. Daniel Suciu, PSD, la Camera Deputaților și Ilie Bolojan, PNL, la Senat

17:12

Armata lui Saddam Hussein era, la vremea respectivă, demoralizată, dezorganizată și a dispărut în fața atacului trupelor americane.

Însă imensa bucurie pe care unii trăit-o în acea zi nu a reușit să acopere amărăciunea simțită de alții.

„În acel moment am aflat că statul irakian s-a prăbușit și că noi am căzut pe mâna ocupantului american”, declară pentru AFP Dhafer Betti, directorul pentru relații publice al miticului Hotel Palestina, din Piața Ferdaous.

Prinse la mijloc între miliții șiite și insurgenți sunniți, trupele americane au plătit un tribut important. Potrivit site-ului specializat icasualties.org, 4.486 de militari americani au murit în Irak în cei opt ani de ocupație.

Dar ei nu sunt singurii. Porivit unui raport al ONG-ului Iraq Body Count, 112.000 de civili au fost uciși în perioada martie 2003-martie 2013 în Irak.

În acest context, Guvernul irakian nu intenționează să comemoreze marți prăbușirea Bagdadului. La fel ca pe 20 martie, nu este prevăzută nicio ceremonie.

Această aniversare pică, totodată, în plină campanie electorală. În 12 dintre cele 18 provincii din țară, alegătorii sunt chemați să aleagă noi adunări provinciale, pe 20 aprilie. Dar acest scrutin, primul după retragerea ultimilor militari americani, în decembrie 2011, este pregătit în sânge.

Doisprezece candidați au fost uciși, de la începutul anului, potrivit unor date oficiale. Un atentat s-a soldat sâmbătă cu 25 de morți și aproximativ 60 de răniți, în timpul unui miting electoral la Baqubah, la nord de Bagdad.

Violențe oarbe continuă să îi copleșească pe irakieni. Înregistrând 271 de morți și alți 906 răniți în atentate, luna martie este cea mai sângeroasă după august 2012.

În opinia lui John Drake, un specialist în Irak în cadrul grupului de consultanță în domeniului riscurilor AKE Group, prăbușirea Bagdadului „este o dată mai încărcată emoțional decât invazia. Insurgenții sunt, astfel, susceptibili să marcheze această dată prin și mai multe acte de violență”.

Aceste grupări și grupuri armate afiliate Statului Islamic Irak (ISI), filiala locală a organizației teroriste Al-Qaida, au înregistrat o diminuare începând din 2008, însă ele continuă să vizeze forțele de securitate și comunitatea șiită, în speranța destabilizării Guvernului șiit al lui Nuri al-Maliki.

Acestor violențe li se adaugă o luptă politică dură între al-Maliki și minoritatea sunnită. Câteva zeci de mii de persoane defilează în fiecare vinere în regiuni cu populație majoritar sunnită, denunțând o „marginalizare” și reclamând demisia premierului.

Evocând imperative în domeniul securității, al-Maliki a hotărât să amâne sine die alegerile provinciale la Ninive (nord) și Al-Anbar (vest), două provincii în care trăiesc comunități sunnite importante.

Însă, în opinia unor observatori și diplomați străini, amenințarea cea mai gravă provine de la un conflict, în fașă, între regiunea autonomă Kurdistan, în nordul țării, și puterea centrală de la Bagdad.

Cele două entități revendică o zonă bogată în hidrocarburi. Iar Bagdadul este tot mai furios, în contextul în care orașul Erbil se afirmă tot mai mult, semnând contracte cu companii petroliere străine, ignorând dezaprobarea Ministerului Petrolului.