Iranul ar fi de acord cu reducerea cu 40% a numărului centrifugelor de îmbogățire a uraniului. Ce obține în schimb

În schimb, iranienii ar obține o relaxare rapidă a unor sancțiuni economice dure care le paralizează economia și o anulare parțială a embargoului ONU asupra armamentului convențional.

Un acord asupra programului iranian de îmbogățire a uraniului ar reprezenta un pas major către acordul final cu privire la limitarea activităților nucleare ale Republicii islamice.

Părțile depun eforturi intense să ajungă, până la 31 martie, la un acord asupra cadrului acordului final – al cărui termen limită este sfârșitul lui iunie -, în pofida unor presiuni pe care Congresul le exercită asupra administrației lui Barack Obama cu scopul de a împiedica orice acord, ceea ce riscă să permită Iranului să devină o putere nucleară.

EXTERNE Olaf Scholz exprimă solidaritate cu victimele ATACULUI din Magdeburg /„S-a întâmplat ceva teribil”

22:28

ACTUALITATE Bogdan BALANIȘCU: „E clar că e nevoie de un Guvern cât mai repede pentru a opri această criză politică”

21:58

Potrivit oficialilor citați, proiectul de acord impune, pentru o perioadă de cel puțin zece ani, noi limitări ale numărului de centrifuge pe care Iranul le poate opera în vederea îmbogățirii uraniului, un proces care poate conduce la producerea de uraniu îmbogățit ce poate fi folosit în scopuri militare. Părțile vizează un plafon de 6.000 de centrifuge, au declarat ei pentru AP, inferior față de un plafon de 6.500 de centrifuge despre care s-a vorbit în ultimele săptămâni.

Plafonul este sub cele 10.000 de centrifuge pe care Teheranul le operează în prezent, dar depășește cu mult cele 500 până la 1.500 de centrifuge pe care Washingtonul voia să le impună inițial ca plafon. Oficiali americani propuneau în urmă cu un an un plafon de 4.000 de centrifuge.

Însă oficialii americani insistă asupra faptului că o concentrare a negocierilor asupra numărului centrifugelor pierde din vedere esențialul. Prin restricționarea nivelului de îmbogățire a uraniului și tipurilor de centrifuge pe care Teheranul le poate folosi, Washingtonul apreciază că poate prelungi perioada de care iranienii au nevoie pentru a produce arma nucleară cu cel puțin un an.

În prezent, Iranul are nevoie de doar două sau trei luni ca să fabrice suficient uraniu îmbogățit pentru a fabrica o bombă.

Președintele Barack Obama s-a adresat în mod direct poporului iranian, într-un mesaj cu ocazia Nowruz, Anul Nou persan.

„Negociatorii noștri au făcut progrese, dar există în continuare divergențe”, afirmă el joi, într-un mesaj video postat online.

„Dacă liderii iranieni pot să ajungă la un acord rezonabil, acest lucru poate conduce la o cale mai bună – o cale a unor oportunități mai mari pentru poporul iranian”, promite președintele american.

Însă Congresul continuă să exercite presiuni intense asupra administrației în dosarul nuclear iranian. Președintele Comisiei pentru Politică Externă din Senat a anunțat că va continua demersurile în vederea adoptării unor prevederi care să le ofere congresmenilor posibilitatea de a-și spune cuvântul cu privire la orice acord în domeniul nuclear.

De asemenea, aproximativ 360 de republicani și democrați din cadrul Camerei Reprezentanților – mai mult decât suficienți pentru a anula orice vot de veto al președintelui – i-au trimis o scrisoare lui Obama în care afirmă că, în cazul în care se va ajunge la un acord cu Iranul, Congresul este cel care va decide anularea sancțiunilor pe care le-a impus.

„Este necesar ca membrii Congresului să fie convinși că prevederile (acordului) exclud orice cale către (obținerea unei) bombe (atomice) și abia atunci Congresul va putea să analizeze anularea sancțiunilor”, afirmă congresmenii în această scrisoare.

Republicanul Eliot Engel din New York și liderul democrat din cadrul Comisiei pentru Politică Externă a Camerei Reprezentanților le-au spus joi, într-o audiere, unor oficiali din cadrul administrației că Legislativul nu poate să fie margizalizat și că „orice încercare de ocolire a Congresului va întâmpina rezistență din ambele tabere”.

Răgazul de un an a devenit un termen pe care administrația Obama este reticentă să-l extindă în cadrul unor negocieri extrem de tehnice, iar acest prag ar fi menținut timp de zece ani, potrivit proiectului de acord. După această perioadă, restricțiile urmează să fie anulate gradual. Astfel, acordul ar urma să se desfășoare, în total, pe o perioadă de 15, eventual 20 de ani.

Potrivit acordului, sancțiunile economice americane extrem de dure urmează să fie eliminate treptat. Obama are autoritatea să elimine anumite sancțiuni imediat, iar altele urmează să fie suspendate pe măsură ce Iranul confirmă că respectă acordul, în timp. Anumite sancțiuni urmează să fie menținute până în ultimii ani ai perioadei prevăzute în acord, iar alt set necesită modificarea unor legi de către scepticul Congres american.

Calendare, plafoane ale numărului de centrifuge și foi de parcurs cu privire la anularea sancțiunilor au mai fost discutate, în trecut, însă informațiile divulgate de către oficiali sunt noi. Ei au solicitat protecția anonimatului, deoarece nu au fost autorizați să vorbească în mod public despre negocieri.

Iranul insistă asupra faptului că programul său nuclear are scopuri exclusiv pașnice – medicale și de cercetare -, însă numeroase guverne cred că Teheranul are scopuri militare.

Este neclar cât de complet este proiectul de acord, notează AP. De asemenea, instalația subterană iraniană de îmbogățire a uraniului rămâne o problemă, au declarat acești oficiali. Washingtonul cere ca destinația uzinei să fie schimbată, în timp ce Teheranul insistă ca aceasta să poată să opereze sute de centrifuge. Iranul susține că vrea să utilizeze aceste centrifuge în scopuri de cerecetare științifică, însă americanii se tem că acestea pot fi ușor modificate în vederea îmbogățirii uraniului.

Un reactor destinat producerii de apă grea urmează să fie reproiectat să producă o cantitate de plutoniu mai redusă decât cea avută în vedere inițial, diminuând astfel temeri că ar putea reprezenta o alternativă în obținerea bombei nucleare.

Orice eventual acord-cadru obținut la sfârșitul lui martie este puțin probabil să restricționeze programul de rachete iranian, despre care Statele Unite cred că ar viza, în ultimă instanță, furnizarea vectorilor unor focoase nucleare. Potrivit unor diplomați, negocierile în acest sens se apropie de un termen-limită, iar iranienii continuă să insiste că limitarea acestui program nu intră în discuție.

Secretarul de Stat american John Kerry și ministrul iranian de externe Mohammad Javad Zarif s-au întâlnit joi, în a patra zi consecutivă de negocieri.

„Depunem eforturi în privința unor probleme dificile”, a declarat Kerry după o reuniune joi dimineața. „Dar am făcut progrese”, a adăugat el.

Negocierile au loc între Iran și cele șase mari puteri, însă Kerry și Zarif au depus eforturi importante în ultimele luni, notează AP.

În cazul ajungerii la un acord, diverse niveluri ale sancțiunilor impuse de ONU Iranullui urmează să fie relaxate, potrivit unor oficiali. Între acestea s-ar afla și părți din embargoul impus de ONU în domeniul armamentului, pe care Rusia și China le doresc relaxate în câteva săptămâni după obținerea unui acord final. Însă anumite restricții, ca de exemplu în privința transferului tehnologiei rachetelor, urmează să rămână în vigoare.

După expirarea perioadei prevăzute în acord, Iranul poate, teoretic, să reia îmbogățirea uraniului la orice nivel și volum dorește.

Iranienii ar putea deja să producă echivalentul unei cantități de uraniu îmbogățit necesare fabricării unei arme cu centrifugele pe care le dețin în prezent.