ISTORIE. Cum a reacționat lumea la epidemia de ciumă din 1911 și ce s-a schimbat azi

În 1911, o epidemie de ciumă a izbucnit în China și amenința să devină o pandemie. Epidemia părea să fi pornit din cauza comerțului cu animale sălbatice, dar nimeni nu putea fi sigur de acest lucru la acea vreme.

Și atunci, ca și în cazul pandemiei de COVID-19 din prezent, au fost luate măsuri severe, precum restricții de circulație, purtarea de măști, arderea cadavrelor victimelor și controale la granițe. Cu toate acestea, peste 60.000 de oameni au murit în nord-estul Chinei din cauza ciumei, potrivit CNN.

Atunci când boala a fost, în cele din urmă, ținută sub control, Guvernul chinez a convocat Conferința Internațională privind Ciuma, în orașul Shenyang, aflat în apropierea epicentrului epidemiei. La conferință au participat virusologi, bacteriologi, epidemiologi și alți specialiști din Statele Unite, Japonia, Rusia, Marea Britanie și Franța.

Scopul conferinței a fost acela de a descoperi cauza epidemiei. Participanții au vrut să identifice care au fost cele mai eficiente măsuri pentru limitarea infectărilor, să descopere de ce boala s-a răspândit atât de rapid și să analizeze ce s-ar putea face pentru prevenirea unei noi astfel de epidemii. Cu toate că la conferință au existat unele schimburi de acuzații, evenimentul a reprezentat o lecție pentru toți cei care au participat.

În zilele noastre, lumea se confruntă cu o pandemie caracterizată de lipsa unui răspuns coordonat la nivel global, astfel că modul în care s-a acționat în 1911 ar putea fi o opțiune ce ar merita luată în considerare.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) pare depășită, virusul a ajuns să fie un motiv care să justifice rasismul, marile puteri ale lumii sunt în opoziție, în timp ce țările mai puțin dezvoltate sunt lăsate să se descurce cum pot. În comparație cu anul 1911, lumea actuală pare una extrem de divizată.

Legătura dintre marmote și ciumă

Epidemia de ciumă care a izbucnit în nord-estul Chinei la finalul anului 1910 a fost devastatoare. De la debutul epidemiei și până la încheierea sa, în 1911, 63.000 de oameni au murit. Epidemia a devenit cunoscută la nivel mondial abia atunci când a ajuns în orașul Harbin. Harbin făcea, la acea vreme, parte din provincia Manciuria, o regiune vastă, importantă din punct de vedere agricol dar slab populată, aflată la intersecția sferelor de influență ale Chinei, Rusiei și Japoniei. Cea mai mare parte a teritoriului era sub administrație chineză.

Harbin, un oraș cosmopolit încă din acea perioadă, era locuit de mulți ruși care lucrau pentru Compania Feroviară de Est (CER). Orașul avea și o populație importantă de japonezi, americani și europeni, majoritatea acestora lucrând în comerț.

Orașul Harbin era cunoscut pentru comerțul cu blănuri, iar epidemia a pornit, cel mai probabil, tocmai de la această industrie. Astfel, marmotele, comercializate intensiv pentru blana lor în acea perioadă, par a fi fost, cel mai probabil, la originea epidemiei.

Așa cum în zilele noastre răspândirea bolilor infecțioase este facilitată de existența legăturilor aeriene, la acea vreme căile ferate erau cele care permiteau răspândirea.

Cazuri de ciumă au fost raportate în principalele noduri feroviare: Tianjin, Beijing și Wuhan. Chiar și la Shanghai, aflat la peste 3.000 de kilometri de regiunea unde s-a declanșat epidemia, au fost descoperite cazuri. Autoritățile de la Shanghai au luat în considerare la acea vreme posibilitatea de a închide orașul pentru a preveni răspândirea bolii.