Fostul președinte al Portugaliei, Jorge Sampaio, a murit, vineri, la 81 de ani.
Jorge Sampaio a făcut istorie în anul 2005, când s-a folosit de influența sa pentru a dizolva Parlamentul și a înlătura de la guvernare un aparat instabil.
Cauza morții lui Jorge Sampaio nu a fost, deocamdată, divulgată, chiar dacă acesta era internat din 27 august cu probleme de respirație, scrie Reuters.
După un mandat între 1996-2001, fostul avocat socialist a câștigat încă un mandat pe cinci ani, care s-a dovedit și mai turbulent.
În contextul creșterii inflației în Portugalia, care s-a aflat în pragul recesiunii, Sampaio a pierdut alegerile parlamentare în 2002, în fața unei coaliții de centru-dreapta, formată din social-democrați și Partidul Poporului.
În 2004, refuzul lui Sampaio de a organiza alegeri anticipate, după demisia lui Jose Manuel Durao Barroso, din funcția de premier, pentru a conduce Comisia Europeană, a atras protestele Opoziției.
Pentru a asigura o stabilitate politică, Sampaio a desemnat un alt social-democrat în funcția de premier, Pedro Santana Lopes.
Totuși, la patru ani de la instituire, Sampaio a considerat că noul cabinet nu aduce rezultatele scontate și nu are credibilitate.
S-a folosit de puterile sale prezidențiale, denumite, generic, „Bomba Atomică” din Portugalia, pentru a scinda Parlamentul și a organizat noi alegeri în februarie 2005, când socialiștii au revenit la putere, sub mandatul premierului Jose Socrates.
În biografia sa, Sampaio i-a spus autorului, Jose Pedro Castanheira, că „s-a săturat de Santana Lopes, în funcția de premier, deoarece ducea țara spre faliment”.
A fost singurul președinte care s-a folosit de această putere, în timp ce un guvern cu majoritate parlamentară conducea Portugalia.
Jorge Fernando Branco de Sampaio s-a născut într-o familie de liberali de clasă mijlocie din Lisabona.
În copilărie, Sampaio a locuit cu părinții săi în SUA, unde tatăl lui a studiat domeniul sănătății publice și ulterior s-a mutat în Anglia. Sampaio vorbea fluent limba engleză.
A studiat Dreptul la Universitatea din Lisabona și în anii 1960 a devenit avocatul deținuților politici din regimul fascistului Antonio Salazar.
Sampaio a intrat în politică în Opoziția clandestină de stânga. După revoluția din 1974, care a adus democrația în Portugalia, Sampaio a înființat Mișcarea Socială de Stânga, dar a abanondat rapid proiectul și în 1978 s-a alăturat Partidului Social, devenind secretarul general al formațiunii în 1989.
Între 1990-1995, Sampaio a fost primarul Lisabonei, abandonând al doilea mandat pentru a candida la funcția de președinte, în ianuarie 1996. A câștigat primul tur cu 54% din voturi.
În calitate de președinte, Sampaio a supravegheat transferul fostului teritoriu portughez Macao către China (1999).
Sampaio a fost un suporter avid al echipei de fotbal Sporting Lisabona.
Fostul președinte al Portugaliei a avut doi copii cu a doua sa soție, Maria Jose Rita.