Iată mai jos textul publicat de Stiglitz pentru project-syndicate.org.
”Liderii europeni încep în sfârșit să dezvăluie adevărata natură a disputei pe datorie aflată în curs de desfășurare, iar răspunsul nu este mulțumitor: este despre putere și democrație mult mai mult decât despre bani și economie.
Nu mă pot gândi la nicio depresiune, vreodată, care să fi fost atât de deliberată și să aibă asemenea consecințe catastrofice: rata șomajului în rândul tinerilor din Grecia, de exemplu, depășește acum 60 la sută.
Este uimitor faptul că Troika a refuzat să accepte responsabilitatea pentru oricare dintre acestea sau să admită cât de proaste au fost previziunile și modelele sale. Însă ceea ce este și mai surprinzător este că liderii Europei nici măcar nu au învățat. Troika încă cere ca Grecia să atingă un surplus bugetar primar de 3,5 la sută din PIB până în anul 2018.
Chiar și dacă datoria Greciei este restructurată dincolo de orice imaginabil, țara va rămâne în depresiune dacă alegătorii de acolo se vor supune țintei Troikai la referendumul-fulger ce urmează să fie desfășurat în acest weekend.
FMI și alți creditori ‘oficiali’ nu au nevoie de banii care sunt ceruți. Banii primiți ar urma cel mai probabil să fie împrumutați din nou Greciei. Dar, din nou, nu este vorba despre bani, este vorba despre folosirea de ‘termene limită’ pentru a obliga Grecia să se supună și să accepte inacceptabilul – nu doar măsurile de austeritate, ci și alte politici regresive și punitive.
De ce face Europa asta? De ce liderii Uniunii Europene se opun referendumului și refuză chiar și să extindă cu câteva zile termenul limită de 30 iunie pentru viitoarea plată a Greciei către FMI? Europa nu este doar despre democrație?
Ceea ce vedem acum, la 16 ani după ce zona euro a instituționalizat acele relații, este antiteza democrației: mulți lideri europeni vor să vadă sfârșitul guvernului de stânga al prim-ministrului Alexis Tsipras. În fond, este extrem de inconvenient să ai în Grecia un guvern care este atât de împotriva tuturor tipurilor de politici care au făcut atât de mult să sporească inegalitatea în atât de multe țări avansate.
Nicio alternativă – aprobarea sau respingerea termenilor troikai – nu va fi ușoară, iar amândouă poartă riscuri uriașe”.
Un vot de ‘da’ ar înseamnă depresiune aproape fără sfârșit. (…) În contrast, un vot de ‘nu’ ar deschide cel puțin posibilitatea ca Grecia, cu puternica sa tradiție democratică, să-și ia soartă în propiile mâini. Grecii ar putea câștiga oportunitatea de a-și făuri un viitor care, deși poate nu atât de prosper precum trecutul, este mult mai dătător de speranțe decât tortură de neconceput a prezentului. Eu știu cum aș vota”, scrie Stiglitz, citat de ziare.com.