JURNALIȘTII NIMĂNUI. O imagine rară „din interior” despre Azerbaijan, o țară cu care nu ne permitem să nu fim prieteni

Manifestații de solidaritate au avut loc, miercuri, de Ziua Internațională a Drepturilor Omului, în numeroase capitale, între care și București, pentru a cere eliberarea unei reputate jurnaliste de investigații din Azerbaijan, Khadija Ismayilova. Reporter al Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP) și al Radioului Europa Liberă, Ismayilova a fost reținută în 5 decembrie, sub acuzația că a adus o persoană în pragul suicidului. Colegii săi, inclusiv cei de la RISE Project, parteneri ai OCCRP, susțin că acuzația este doar o tactică de a o intimida pe Khadija Ismayilova.

Mai mult, Amnesty International avertizează că arestarea Khadijei este o nouă încercare de a reduce la tăcere presa independentă și se înscrie într-un șir de abuzuri comise la adresa activiștilor și jurnaliștilor din această țară cu resurse uriașe de gaz și petrol. Și mai grav este că abuzurile au continuat, ba chiar s-au identificat pe parcursul lui 2014, în condițiile în care Azerbaijan a preluat pentru prima oară președinția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, organizație a cărei menire este tocmai aceea de a milita pentru respectarea drepturilor omului, a valorilor democratice și a statului de drept.

SURSA: Rise Project/Facebook

Arestată pentru gândurile cuiva

Khadija Ismayilova a mai avut și în trecut probleme din cauza muncii sale, ea fiind autoarea unor investigații despre afacerile familiei președintelui Ilham Aliyev, precum și despre corupția din Azerbaijan, care merge până în cercul cel mai înalt al puterii azere. Din cauza unor asemenea articole, a fost amenințată în trecut că, dacă nu își va schimba scriitura, „va fi făcută de râs”. Ulterior, pe Internet a apărut o filmare cu Khadija Ismayilova întreținând relații intime cu partenerul ei. Înregistrarea a fost făcută fără știrea ei și se află în continuare pe Internet.

Arestarea Khadijei „are toate semnele încă unei încercări flagrante de a reduce la tăcere presa libere din Azerbaijan – Khadija Ismayilova este una dintre ultimele voci independente din țară”, a comentat John Dalhuisen, director de program pentru Europa și Asia Centrală, în cadrul Amnesty International. „Autoritățile din Azerbaijan trebuie să înceteze aceste hărțuiri ale jurnaliștilor pentru simplul motiv că își fac treaba”, a adăugat Dalhuisen.

Acum, Ismayilova este în închisoare, situație în care se află și alți jurnaliști, precum Tofig Yagublu, Rauf Mirkadirov, Hilal Mammadov, Avaz Zeynalli, Parviz Hashimli.

Khadija va sta cel puțin două luni în arest preventiv și riscă o pedeapsă de până la șapte ani. „Azerbaijan nu i-a anchetat niciodată pe cetățeni sau pe reprezentanții mass-media pe fondul exercitării dreptului la liberă exprimare”, a comentat purtătorul de cuvânt al președintelui Aliyev, într-o conferință de presă.

Anar Orujov, jurnalist care a plecat din țară înainte de a fi arestat, este acuzat că a primit bani din partea „americanilor”

Este adevărat, a explicat pentru gândul un alt jurnalist azer care a avut de suferit de pe urma muncii sale. Cu toate că, în acest moment, organizații internaționale precum Amnesty estimează că aproximativ 20 de jurnaliști, ONG-iști și activiști ar fi în acest moment în închisoare în Azerbaijan, „prizonieri de conștiință”, ei nu ajung după gratii în urma unor acuzații care să aibă strict de-a face cu munca lor. Una dintre cele mai frecvente acuzații din cauza cărora jurnaliștii ori activiștii ajung după gratii este legată de consum, posesie sau trafic de droguri.

FOTO: Alina Matiș/gândul

La fel cum Khadija este acuzată că și-ar fi adus un fost coleg în pragul suicidului, Anar Orujov este acuzat că a primit fonduri pentru proiectele sale de la organizații străine al căror scop este destabilizarea situației din Azerbaijan. Este anchetat, conturile sale și ale companiei sale sunt blocate de multe luni. De altfel, am întâlnit, în Ucraina, și alți activiști și membri ai societății civile azere cu probleme similare. Cei care, spre deosebire de Anar, se întorc acasă nu au putut vorbi deschis despre problemele lor, pentru că se tem.

Efectul EuroMaidanului: „Din păcate, anul acesta, situația a început să se schimbe în Azerbaijan”

Gândul a stat de vorbă cu Anar Orujov, săptămâna aceasta, în Kiev, unde acesta participa la Black Sea NGO Forum. Ne-a vorbit despre probleme deosebit de îngrijorătoare din țara lui, care, spune el, după EuroMaidanul din Ucraina, a cunoscut o regresie pe drumul democrației. De frica unui „Maidan” azer, președintele a decis să consolideze controlul asupra populației și să își justifice orice abuz sub forma unei apărări de imixtiuni externe. Aceasta din urmă este o scuză pe care o auzim frecvent în regimuri autoritare și democrații slabe.

„Din păcate, anul acesta, situația a început să se schimbe în Azerbaijan. Azerbaijanul a făcut câțiva pași înapoi pe drumul său către o democrație. Din acest motiv, mai mulți jurnaliști sau ONG-iști au fost arestați, alții au fost nevoiți să părăsească țara. Eu mă număr printre cei care au plecat”, a povestit, într-un interviu pentru gândul, Anar Orujov.

La 37 de ani, Anar și-a petrecut 17 dintre ei în jurnalism și activități de ONG-ist. După facultatea de jurnalism, a lucrat în diverse instituții media, iar din 2006 a muncit pentru ONG-uri internaționale din sfera drepturilor omului, inclusiv pentru biroul din Baku al International Center for Journalists. A stat acolo până în 2009, după care a fondat Kanal 13, prima televiziune online din Azerbaijan. În prezent, este președinte al Centrului de Investigații Media din Caucaz și director al Kanal 13.

„Unul dintre motivele pentru deteriorarea situației e că ceea ce s-a întâmplat în Ucraina a îngrijorat guvernul azer, pentru că media independente și ONG-urile au jucat un rol foarte important în Ucraina. Din acest motiv, au încercat, cred, să își consolideze controlul asupra presei și societății civile, mai ales a celor care au relații bune cu organizații internaționale și primesc finanțare din afara țării pentru a-și desfășura activitatea”, ne-a povestit Anar. Pentru context, amintim că președintele azer, Ilham Aliyev, succesorul tatălui său în funcția supremă a țării, a câștigat în condiții suspecte (conform observatorilor OSCE) al treilea mandat cu câteva săptămâni înainte de începerea protestelor din Ucraina, în 2013.

„Credem că Ismayilova a fost arestată din cauza anchetelor ei”

Cu toate că nu s-a arătat mirat de arestarea Khadijei, Anar a recunoscut că l-a surprins acuzația: „Este un jurnalist care face de mult timp investigații”, ne-a descris-o azerul pe colega lui. „A făcut câteva anchete bune despre afacerile din familia președintelui și mulți jurnaliști credem că a fost arestată din cauza acestor anchete. Credem că a avut de-a face cu activitatea ei pentru că și înainte a fost șantajată și mai e și materialul video în care întreține relații intime și care e încă pe internet. Considerăm că e o tactică recurentă ca jurnaliști sau membri ai societății civile să fie chemați în biroul unui procuror, după care să stea două-trei luni în arest preventiv și, la finalul anchetei penale, să primească cel puțin șase ani de închisoare. Cred că același lucru i se poate întâmpla și Khadijei”, ne-a povestit Anur.

Cât despre manifestațiile de solidaritate anunțate azi inclusiv la București, în fața ambasadei Azerbaijanului, spune că, deși sunt simbolice, „pot avea un impact benefic”. De asemenea, astfel de acțiuni pot arăta că problemele democratice din Azerbaidjan nu rămân închise în Azerbaidjan, că lumea reacționează dacă au loc abuzuri împotriva jurnaliștilor și societății civile. De asemenea, pot stimula guverne străine să discute în termeni mai puternici cu guvernul azer și să îi transmită că asemenea activități nu sunt acceptabile în secolul 21, nu poți aresta jurnaliști pentru că au realizat anchete care te vizează. Președintele trebuie să accepte că, și dacă e votat de peste 80% din populație (cum s-a întâmplat în 2013), tot ai o parte considerabilă din oameni care nu te susțin, dar asta nu înseamnă că trebuie să îi bagi în închisoare, ne-a mai spus președintele Centrului pentru Investigații Media din Caucaz. Guvernele străine, mai ales cele europene, trebuie să înțeleagă din aceste manifestații de susținere că există solidaritate în rândul jurnaliștilor, activiștilor și societății civile, care îi sprijină pe colegii azeri, a adăugat Orujov.

Cum l-a purtat frica de închisoare din Baku în Dusseldorff

Anar Orujov a venit în Kiev din Dusseldorff, unde stă de câteva luni și învață limba germană, pentru ca de anul viitor să înceapă un master în International Media Studies la Freie Universitat din Berlin, unde a primit o bursă.

A fondat Kanal 13 în urmă cu șase ani, din dorința de a oferi o televiziune independentă, care să acopere ceea ce el simțea că era un deficit de informație într-o țară în care televiziunile depind de banii și autorizațiile statului și în care partidele dețin prin intermediari mai toate instituțiile de presă. Circuitul controlului care acționează din toate direcțiile: prin publicitate, monopolul asupra rețelelor de distribuție, intimidarea sponsorilor, proprietari din umbră.

Cei de la Kanal 13 nu aveau publicitate din Azerbaijan, pentru că nimeni nu e dornic să plătească reclame într-o instituție de presă „neagreată”. Au primit publicitate în schimb de la YouTube, unde și-au urcat conținutul, pentru a-l avea pe serverele YouTube, și nu pe un server din Azerbaijan.

Primele presiuni

Nu au fost ani ușori, spune el, dar, până în luna aprilie, presiunile cu care se confrunta din cauza materialelor publicate de Kanal 13 se rezumau la telefoane în care era acuzat că echipa lui nu era obiectivă, că nu oferea informații corecte. Pe urmă, a venit încercarea unei persoane apropiate cercurilor de putere de a cumpăra televiziunea. Cum Anar a refuzat să vândă, problemele s-au intensificat, spune el. „În mai, s-a pus sechestru pe conturile noastre”.

Un ordin nefocial, îl descrie Anar, de care a aflat când a vrut să facă anumite plăți. Abia în 8 august, a fost înștiințat de o decizie oficială cu privire la blocarea conturilor.

Anchetarea ONG-urilor străine

Unul dintre finanțatorii Kanal 13 era IREX – International Research and Exchanges Board, un ONG american care sprijină programe de educație și dezvoltare media. Autoritățile azere au acuzat IREX că încerca, inclusiv prin granturile oferite inclusiv Kanal 13, să destabilizeze țara. Sediul biroului IREX din Azerbaijan a fost percheziționat, echipamentele confiscate și, în urmă cu două luni, americanii și-au închis operațiunile din această țară. Același lucru l-au făcut, puși într-o situație similară, și britanicii din OXFAM.

Anar a rămas însă cu acuzația că a luat bani de la americanii care voiau să destabilizeze Azerbaijanul.

Bătut, dar acuzat că și-a călcat pe deget atacatorul

La scurt timp după ce a aflat că e anchetat, a plecat din țară. A mers în Georgia în august și, de acolo, în Germania. În săptămâna în care a plecat, doi ONG-iști au fost arestați. Pe urmă, un jurnalist independent și activist pe nume Ilgar Nasibov, a fost bătut în biroul lui până și-a pierdut cunoștința. Ca într-un scenariu kafkian, tot împotriva lui s-a deschis o anchetă, pentru că și-ar fi atacat atacatorul. Concret, atacatorul susține că jurnalistul l-a călcat pe un deget de la picior.

„Dacă ești în Azerbaijan, trebuie să taci și gata”

Dacă s-ar întoarce în Azerbaijan, Anar Orujov spune că ar putea fi arestat. Cel mai fericit scenariu, în cazul revenirii lui în Baku, ar fi, spune Anar, să primească, la fel ca Ismaiylova, interdicție de a mai părăsi țara. Tot la fel ca în cazul Khadijei, apartamentul lui a fost percheziționat. „Dacă ești în Azerbaijan, trebuie să taci și gata”, a rezumat Anar trista „morală” a problemelor cu care se confruntă atât jurnaliștii independenți, cât și societatea civilă din această țară.

„Nu pot schimba lumea, dar pot schimba ceva în țara mea”

Ce îi motivează pe acești oameni să nu tacă, în ciuda riscurilor? De ce face Anar Ojurov ce face, expunându-se pe el și pe familia lui? „Nu știu. Poate că acesta este scopul meu în viață”, a fost răspunsul lui. „Nu pot schimba lumea, dar pot schimba ceva în țara mea. Cred cu tărie că există o misiune mai presus de mine, iar o schimbare în bine e o parte din misiunea mea în țara mea. Asta mă motivează”.

Din 20 de angajați câți avea la începutul anului în Azerbaijan înainte de a li se bloca conturile și a fi deschisă ancheta care îi vizează, a mai rămas cu trei, care sunt în continuare în Baku, capitala. Site-ul lor este neactualizat, dar proiectul rămâne, spune el, în speranța că va putea fi reluat odată ce situația politică din Azerbaijan se va ameliora. Căci, trebuie spus, Anar încă găsește motive de optimism: „Dacă situația merge în această direcție acum în Azerbaijan, iar democrația moare, nu înseamnă că nu vom vedea, într-o zi, o societate azeră democrată. Când vor exista aceste progrese, ne vom relua treaba”.

De aceea ține site-ul: ca să aibă pe ce reconstrui când va avea pentru cine să transmită. „Sper din suflet că, într-o zi, actualul guvern va înțelege că banii nu rezolvă toate problemele. După cum am văzut în timpul Primăverii Arabe, situația se poate schimba în numai câteva săptămâni. Dacă vrea să fie mai puternic, guvernul are nevoie și de populația lui”.

România și Azerbaijan, o prietenie profitabilă

România a fost cea de-a doua țară, după Turcia, care a recunoscut, în 1991, independența Azerbaijanului de Uniunea Sovietică. Din ianuarie 2013 și până la sfârșitul lui 2014, ambasada noastră în Baku este punct de contact NATO în Azerbaijan (Contact Point Embassy).

Azerii au investiții consistente în România, una dintre cele mai cunoscute publicului larg fiind compania națională de petrol și gaze, SOCAR, împreună cu lanțul de benzinării afiliate companiei. În 2012, volumul schimburilor comerciale, conform ambasadei azere în România, a fost de peste 55 de miliarde de dolari. De altfel, trebuie spus că, la fel ca multe alte țări, și România a avut, în ultimii ani, diferite încercări de „cucerire” a azerilor, prin contacte politice, diplomatice și economice. În 2013, spre exemplu, o delegație română condusă de premierul Victor Ponta a vizitat Azerbaijanul, fiind primită și de președintele Ilham Aliyev.

FOTO: Actmedia.eu

Scrisoare pentru susținerea Khadijei și o intervenție din partea MAE: „Sunt niște implicații politice extraordinare”

În acest context, discuția despre drepturile omului devine una sensibilă, dovadă fiind o scenă la care reporterul gândul, singurul din România prezent în Kiev la Black Sea NGO Forum, a asistat, miercuri, de Ziua Internațională a Dreptului Omului, în Ucraina.

Unul dintre reprezentanții Centrului pentru Jurnalism Independent din București le-a propus participanților să semneze o scrisoare către autoritățile azere, în care să se ceară eliberarea Khadijei Ismayilova. Reprezentantul Ministerului Afacerilor Externe din România, unul dintre finanțatorii conferinței, a intervenit: „Sunt niște implicații politice extraordinare. Și acea ridicare în picioare a fost problematică”, a spus Gențiana Șerbu, consilier-ministru în cadrul MAE. Ea a făcut referire la faptul că, în prima zi a conferinței, participanții s-au ridicat de pe scaune și au aplaudat-o pe Ismayilova, un gest simbolic de susținere. Scrisoarea propusă poate fi citită (nesemnată) AICI.

ONG-urile trebuie să dea constant raportul la Ministerul de Justiție

În Azerbaijan, există aproximativ 3.000 de ONG-uri înscrise oficial, a declarat pentru gândul un alt azer care face parte din societatea civilă și care ne-a vorbit sub protecția anonimatului. Din acestea, aproximativ 350 au și finanțarea necesară funcționării lor, circa 215 dintre ele primind bani direct de la stat. Restul beneficiază de granturi din partea organizațiilor indepdendente sau internaționale, dar numărul ONG-urilor considerate independente nu depășește 100, ne-a mai spus sursa.

Legislația privind activitatea ONG-urilor a început să fie modificată după ce Ilham Aliyev a câștigat al doilea mandat, în 2008. În decembrie 2013 și în februarie 2014, însă, au fost introduse niște modificări extrem de severe. Spre exemplu, fiecare ONG trebuie să își reînnoiască înscrierea la doi ani. Ele trebuie să raporteze fiecare proiect la Ministerul de Justiție, care trebuie să le aprobe finanțarea. Dacă nu primesc aprobarea pentru a dezvolta proiectul sau a primi banii pentru el, nu au voie să facă nimic.

O legislație similară există și în Belarus, iar efectele sunt aceleași pentru societatea civilă și mass-media independente: fie funcționează fără a respecta acest cadru legal, fie îl respectă și nu mai pot face nimic, dacă nu este pe placul autorităților. O modalitate foarte eficientă de control este aplicarea unor amenzi foarte consistente.

Azerbaijanul acum: resurse și bogății, sărăcie de drepturi

Azerbaijanul, fostă republică sovietică, asigura, la începutul secolului trecut, aproape jumătate din nevoia mondială de petrol. În acest moment, este unul dintre marii exportatori de petrol și gaz natural din lume și una dintre puținele alternative la monopolul rusesc din regiunea noastră. Este, în același timp, și un stat autoritar, condus de Ilham Aliyev. Președintele se află la al treilea mandat, câștigat în 2013 cu 84,5%, în cadrul unui scrutin care, conform observatorilor OSCE, nu a respectat standardele internaționale. Trebuie spus că Aliyev continuă să fie președinte, pentru că, în 2009, a scos prevederea care limita la două numărul maxim de mandate prezidențiale. Pe modelul familiei Assad din Siria, predecesorul lui Ilham Aliyev a fost tatăl lui, Heydar Aliyev.

Pe măsură ce nivelul de trai a crescut, s-a constatat și o creștere a abuzurilor și a cazurilor în care au fost reclamate probleme de nerespectare a drepturilor omului.

În 1994, azerii au semnat cu un consorțiu occidental un contract de peste 7 miliarde de dolari. De atunci, companiile vestice au investit enorm în această țară.

Iată cum a evoluat creșterea PIB-ului în ultimii ani : 2005 – creștere de 26% ; 2006, de 34% ; prima parte a lui 2007 a ajuns la o creștere record de 41,7%. PIB-ul/capita a fost, în 2013, de 10.800 de dolari, conform CIA – The World Factbook. Pentru a avea un termen de comparație, PIB-ul per capita al României a fost de 14.400 de dolari.

Din 2008, mai ales Azerbaijan a început să câștige mulți bani de pe urma petrolului și gazului. „Au găsit în asta modalități ingenioase de a-și crește popularitatea în țară. De atunci, opoziția a început să își piardă popularitatea”, ne-a explicat Anar Orujov. Nivelul de trai a crescut, infrastructura și construcțiile au înflorit, a descris azerul, ceea ce a dus la apariția unor „metode inteligente de a folosi PR-ul și a-l prezenta pe președinte drept singurul om care poate ajuta la dezvoltarea țării”. Dincolo de construcțiile care îți iau ochii, „adevărata dezvoltare nu a avut încă loc în Azerbaijan”, ne-a mai spus jurnalistul. Una dintre cele mai mari probleme, recunoscute în plan internațional, este corupția.

Pentru comentarii, mă găsiți pe Facebook – Alina Matiș și pe Twitter – @alinamatis

Reporterul gândul se află în Ucraina cu ocazia Black Sea NGO Forum 2014 – Kiev, la invitația Federației Organizațiilor Neguvernamentale pentru Dezvoltare – FOND