Groening era cunoscut drept „contabilul” lagărului de exterminare. El se ocupa de număratul bancnotelor luate de la deținuți și trimiterea lor către superiorii săi de la Berlin, potrivit procurorilor din Hanovra.
El este acuzat, de asemenea, că a ajutat la îndepărtarea bagajelor victimelor, astfel încât ele să nu fie văzute de nou-veniți, și de acoperirea urmelor exterminării în masă.
Procurorii susțin că Groening știa că prizonierii predominant evrei care nu erau considerați capabili să muncească „erau uciși direct după sosire în camerele de gazare de la Auschwitz”.
El va compărea în fața tribunalului la 21 aprilie, fiind acuzat de 300.000 de capete de acuzare pentru complicitate la crimă. Este vorba despre 425.000 de persoane despre care se crede că au fost deportate într-un lagăr din Polonia ocupată, în perioada mai-iulie 1944, dintre care cel puțin 300.000 au murit în camerele de gazare.
Groening a declarat pentru cotidianul german Bild în 2005 că regretă că a lucrat la Auschwitz, afirmând că încă aude strigătele din camerele de gazare, după zeci de ani. „Mi-a fost rușine zeci de ani și îmi este rușine și astăzi”, a declarat Groening, care a fost angajat în lagăr la vârsta de 21 de ani. „Nu de actele mele, pentru că nu am ucis niciodată pe nimeni. Dar mi-am oferit ajutorul. Am fost o rotiță în mașina de ucis care a eliminat milioane de persoane nevinovate”, a declarat el.
Timp de peste 60 de ani, tribunalele germane au pus sub acuzare criminali de război naziști doar dacă existau dovezi că au fost implicați personal în comiterea de atrocități. Dar în 2011, un tribunal din Munchen l-a condamnat pe John Demjanjuk la cinci ani de închisoare pentru complicitate în exterminarea evreilor din lagărul Sobibor, unde era gardian, stabilind că toți foștii gardieni ai lagărului pot fi judecați.