La 28 septembrie, campania de mobilizare pentru a cere instaurarea unui veritabil sufragiu universal în regiunea autonomă aflată sub tutelă chineză s-a accelerat brusc. Manifestanții, înarmați doar cu umbrele pentru a se apăra de gazele lacrimogene lasante de poliție, au atras în stradă zeci de mii de alți cetățeni.
În decurs de o lună, numărul manifestanților s-a redus considerabil dar unii dintre ei ocupă în continuare trei cartiere din Hong Kong.
Puțini observatori se așteaptă ca Beijingul să cedeze în fața revendicărilor manifestanților. Deși China acceptă principiul sufragiului universal pentru alegerea șefului Executivului local în 2017, ea vrea să păstreze totuși controlul asupra procesului electoral și să controleze candidaturile.
Guvernul local pare să fi ales să lase mișcarea să se stingă de la sine. Cei șapte milioane de locuitori ai Hong Kong-ului, care traversează cea mai gravă criză de la retrocedarea sa către China în 1997, s-au săturat să lupte împotriva ambuteiajelor monstruoase și a mijloacelor de transport public supraaglomerate. Comercianții se plâng că cifra lor de afaceri a scăzut vertiginos în acest oraș unde chiriile sunt printre cele mai mari din lume.
Liderii mișcării, sub presiune, se întreabă ce tactici să adopte. Pentru Joshua Wong, unul dintre liderii studenților, există o singură certitudine: retragerea nu este o opțiune.
„Ocupanții vor să reziste”, a declarat el pentru AFP din Admiralty, principala zonă ocupată de manifestanți în apropiere de sediul puterii locale. „Fără un rezultat concret, ocupanții vor dormi în fiecare noapte în corturi”.
Protestatarii sunt mândri de tabăra lor de corturi, unde gunoiul este colectat selectiv meticulos, unde studenții studiază într-un loc rezervat pentru acest lucru și unde mii de persoane se adună în weekend pentru a aplauda discursurile.
„Aceasta este utopia Hong-Kong-ului”, susține Jimmy Leung, în vârstă de 31 de ani, care cântă la chitară în fața cortului unui prieten.
Mulți manifestanți se entuziasmează în fața artei stradale care a înflorit în acest centru al capitalismului financiar internațional.
„Aici, chiar și când nu ne cunoaștem, putem discuta probleme politice”, exclamă Wing Mak, în vârstă de 37 de ani.
Cu toate acestea, nu este totul perfect în noul Hong Kong, recunoaște Jimmy Leung. După 30 de nopți în care a dormit sub o autostradă urbană cu nouă benzi, el este obosit. Vrea ca manifestanții și Guvernul să ajungă mai repede la un acord. „Nu este plăcut aici. Dar trebuie să insistăm pentru a obține ceea ce este corect”.
Guvernul a făcut o propunere săptămâna trecută, dar fără a genera prea mult entuziasm. El a propus să predea Beijingului un raport despre evenimente și să înființeze o comisie comună cu privire la reformele politice de după 2017.
Manifestanții se plâng de lipsa de strategie a liderilor mișcării, care par divizați cu privire la calea ce trebuie urmată. Ei au fost invitați să voteze duminică pentru a alege între compromis și confruntare, dar scrutinul a fost anulat în ultimul minut.
„Toate acestea sunt discuții sterile, fără propuneri solide”, se plânge Wing Mak.
Unii vorbesc despre extinderea campaniei de nesupunere civilă cu o grevă a impozitelor sau operațiuni de blocare a circulației, de exemplu. Benny Tai, cofondatorul mișcării prodemocrație Occupy Central sugerează organizarea în Hong Kong a unui referendum pe tema reformelor democratice.
Marți, ei vor marca împlinirea unei luni de la începutul manifestațiilor cu 87 de secunde de liniște (pentru cele 87 de salve de gaze lacrimogene lansate la 28 septembrie) și o reuniune.