Când un prieten i-a cerut, pe 21 noiembrie 2013, să meargă în Piața Independenței din Kiev, Igor Romanenko nu a ezitat. În acea seară, realizatorul de filme era nemulțumit că regimul Viktor Ianukovici renunța la acordul de asociere cu Uniunea Europeană.
„Dacă cineva mi-ar fi spus că, peste patru luni, președintele Ianukovici va părăsi țara, nu aș fi crezut”, admite acum Igor Romanenko.
Revoluția din Piața Independenței (Maidan Nezalezhnosti) a fost urmată de tensiuni cu Rusia, care a anexat regiunea ucraineană Crimeea, și de un conflict separatist soldat până acum cu cel puțin 4.100 de morți.
„Bineînțeles că aș reveni la proteste dacă ar fi necesar”, afirmă Igor Romanenko. „La fel cum este falsă afirmația că asasinarea lui François Ferdinand a declanșat Primul Război Mondial, a spune că manifestațiile de la Kiev sunt cauza războiului din est nu este corect. A fost doar un pretext folosit de Rusia”, crede el.
„Pe de o parte, am impresia că s-a scurs toată vitalitatea mișcării de protest. Pe de alta, viața continuă să fie foarte intensă, încât este greu de spus că a trecut deja un an”, afirmă o altă fostă manifestantă, Liza Tatarinova, în vârstă de 34 de ani.
„Chiar dacă situația economică s-a deteriorat, mișcarea Euromaidan a schimbat Ucraina în sens bun”, crede Tatarinova.
Noul președinte al Ucrainei, Petro Poroșenko, a stabilit că 21 noiembrie, momentul izbucnirii protestelor, se va numi „Ziua Demnității”, iar vineri sunt programate ceremonii comemorative.
„21 noiembrie nu este o zi de sărbătoare pentru mine”, afirmă Mustafa Naiem, un jurnalist de opoziție din Ucraina. „Mișcarea Euromaidan nu s-a încheiat încă. Istoria continuă”, consideră el.