Liban, fosta ”Elveție a Orientului”, între pandemia de coronavirus, refugiați și deflagrația devastatoare care a lovit Beirutul (ANALIZĂ)

Libanul a fost patria fenicienilor, cultură maritimă care s-a dezvoltat și a amprentat istoria nu mai puțin de 2.500 de ani, între 3.000 și 500 î. Hr. Numit și „un mozaic de culturi strâns legate între ele” sau ”Elveția Orientului”, Libanul a avut o istorie zbuciumată, presărată cu războaie și tragedii de proporții. Acum, Libanul se confruntă nu numai cu pandemia de coronavirus și cu numărul mare de refugiați palestinieni și sirieni, dar și cu interesele strategice ale țărilor occidentale. Iar ”la pândă”, firește, stau Rusia și China.

Libanul a cunoscut o relativă acalmie abia după 1990 – trecuseră deja 15 ani de război care lăsaseră în urmă lacrimi și disperare -, atunci când șiiții, sunniţii și creștinii au ajuns la un compromis și au decis să îngroape, cel puțin declarativ, ”securea războiului”.

”Acolo e un mozaic de populaţii şi de religii. Erau războaie de la mijlocul secolului al 19-lea, în perioada stăpânirii Otomane. S-au războit druzii cu creştinii maroniţi, pe urmă, după primul Război Mondial au intrat sub mandat francez şi a fost o perioadă de pace, în sensul că s-au răsculat toţi împotriva francezilor. După al doilea Război Mondial, au creat o constituţie interesantă. Preşedintele era creştin maronit, şeful guvernului trebuia să fie sunit şi şeful parlamentului musulman şiit. Dar în anii 50 au reapărut mici războaie civile, pentru că nu se înţelegeau unii cu alţii”, spune Adrian Stepan, expert în problemele Orientului Mijlociu, potrivit adevarul.ro.

ACTUALITATE De ce se consumă pește în noaptea de Revelion. Ce semnificație ascunde acest obicei

14:13

POLITICĂ DOCUMENT „Ordonanța Trenuleț” a fost publicată de Ministerul Finanțelor. Facilitățile fiscale din domeniile IT, Construcții și Agricultură, eliminate

14:11

O altă perioadă critică, alte interese devoalate. Donald Trump: ”A fost un fel de bombă”

Libanul, țara din Orientul Mijlociu cu cele mai multe religii prezente pe teritoriul ei, trece acum printr-o altă perioadă critică. Pe de o parte, pandemia de coronavirus, pe de alta numărul mare de refugiați – 500.000 de palestinieni, spre exemplu, plus nu mai puțin de 1,5 milioane de refugiați sirieni -, iar acum îngrozitoarea deflagarație care a afectat zona portuară a Beirutului, a ucis peste 100 de persoane și a rănit alte 5.000.

Imediat după producerea teribilului accident, președintele american Donald Trump a abordat o poziție care a stârnit nenumărate controverse. Liderul de la Casa Albă a avut consultări cu experții săi militari, iar aceștia i-au comunicat că la Beirut a fost un atac.

„M-am întâlnit cu generalii noştri şi se pare că nu a fost un accident industrial. Se pare, în opinia lor, că a fost un atac. A fost un fel de bombă. Statele Unite sunt pregătite să sprijine Libanul. Vom fi acolo să ajutăm. Pare un atac teribil”

Donald Trump

La rândul său, şeful diplomaţiei americane, Mike Pompeo, a transmis că „SUA supraveghează situaţia şi sunt gata să furnizeze asistenţă poporului libanez care îşi revine din această tragedie oribilă”.

Au explodat 2.750 de tone de nitrat de amoniu. Cea mai mare criză economică și socială din Liban, agravată de noul coronavirus

2.750 de tone de nitrat de amoniu au explodat la Beirut, provocând nu numai panică, ci și victime, iar substanța folosită la îngrășăminte și, de asemenea, la explozibili, a ars la locul depozitării sale și a distrus silozurile unde este stocată cea mai mare parte a cerealelor pe care Libanul le importă.

Un aspect esențial din punct de vedere economic este acela că Libanul achiziţionează  din străinătate aproape toate alimentele de care are nevoie.

În astfel de condiții, notează g4media.ro, ”nu va putea fi evitată creșterea prețului la produsele derivate din cereale, într-un moment în care Libanul se confruntă deja cu cea mai mare criză economică și socială din istoria recentă, agravată de izolarea impusă pentru stoparea epidemiei de COVID-19”.

Acordul intern stabilit după 1990 între șiiți, suniți și creștini este de o fragilitate alarmantă și nu poate împiedica interferențele unor ”actori externi” precum Iranul, Israelul, Arabia Saudită, Statele Unite și Franța. Potrivit analiștilor, cea mai mare dificultate – în acest moment și nu numai – o reprezintă o guvernare viabilă în Liban.

Primul-ministru Hassan Diab se bucură de sprijinul Hezbollahului şiit – grupare care reprezintă interesele Iranului în Orientul Mijlociu. Totodată, Hezbollah acționează ca forță politică în țară și este privit ca o grupare teroristă de Israel și SUA.

Cine pansează rănile națiunii libaneze?

Nimeni nu uită că Libanul a fost un protectorat francez (independența a fost obținută în 1943), iar legăturile – nu numai culturale, evident – cu Franța nu pot fi lăsate într-un con de umbră. Preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, s-a deplasat la Beirut pentru a aduce „mesajul fraternităţii şi solidarităţii francezilor“, el fiind primul președinte care vizitează Libanul după deflagrația devastatoare.

Se vorbește despre construirea unui ”nou Liban”, iar adversarii lui Macron sugerează că acesta ar dori să transforme Franța într-un jucător puternic pe o scenă geopolitică internațională unde nimic nu este ceea ce pare a fi. Franţa, Germania, Danemarca, SUA, Canada şi Australia sunt statele occidentale care s-au grăbit să ofere ajutoare Libanului aflat, încă o dată, în cumpănă.  Dar țara, transmit specialiștii, are nevoie de ”injecţii masive de cash” pentru a se reface şi pentru a putea reveni la viaţă, notează ziarul britanic The Telegraph.

Economia Libanului este aproape de metastază, criza socială se dovedește a fi profundă, pandemia de coronavirus ”atacă” la nivel medical – numărul persoanelor infectate fiind în creștere – și lasă urme adânci. Ziarul Fianciar atrage atenția că țările occidentale trebuie să aducă bani în Liban, altfel se vor confrunta cu un contraatac furibund al Chinei și al Rusiei, iar terenul pierdut va fi imposibil de recuperat.

Se vorbește deja despre un ”vid de influență”, iar ”jucătorii” își pregătesc, din timp, viitoarele mutări.

• Vladimir Putin dorește să păstreze deschisă autostrada care pleacă din Siria (Damasc) şi trece pe lângă Beirut – rută vitală spre Mediterana pentru unul dintre aliaţii săi recunoscuți, preşedintele sirian Bashar al-Assad.
• Beijingul ”stăpânește” porturi mediteraneene, acestea devenind parte integrantă a proiectului Belt-and-Road  care deschide drumuri spre inima Europei pentru exporturile Chinei. Și, în acest context, China și-a manifestat deja interesul pentru a ajuta la reconstruirea portului din Beirut.

Implicarea masivă a Chinei riscă să îndepărteze Libanul de SUA

China se grăbește să acorde ajutor Libanului, numai că un astfel de demers are și o altă fațetă. Analiștii sugerează că o astfel de legă­tură ar putea distruge, iremediabil, relaţiile dintre Liban și SUA.

Hassan Nasrallah – liderul Hezbollah,mişcare politică şi militară şiită sprijinită de Iran care domină în Liban – a declarat că Libanul trebuie „să privească“ spre est, la China, pentru a se salva în aceste timpuri complicate.

În traducere liberă și citind printre rânduri, Libanul nu ar trebui să apeleze la sprijinul financiar al Fondului Monetar Internațional. Dar China este este pregătită să își asume rolul de ”salvator al Libanului”, o ţară plasată la răscrucea unor interese geostrategice indiscutabile.

„Re­orientarea noastră către China este foarte serioasă, dar nu ne întoarcem cu spatele la Occi­dent“, a declarat un oficial libanez, cu rang de ministru, pentru The Associated Press.

Autor

Cristian Lisandru

S-a născut în București, pe data de 18 iulie 1968, și este absolvent al Facultăţii de Jurnalism, specializarea Comunicare. Activitatea jurnalistică – editorialist GÂNDUL.RO, scriind articole ... vezi toate articolele