Locuitorii din Boston își plâng morții cu „inima sfâșiată”

Locuitorii Bostonului s-au adunat marți seara în oraș, cu cântece, lacrimi și rugăciuni, pentru a aduce un omagiu emoționant victimelor dublului atentat comis cu o zi înainte în timpul maratonului, relatează AFP.

Din cele trei decele, cel al băiețelului în vârstă de opt ani Martin Richard, ucis după ce și-a îmbrățișat tatăl la linia de sosire, i-a emoționat în mod special pe locuitorii Bostonului.

Marți seara, peste o mie de bostonieni și-au dat întâlnire într-un parc din Dorchester, la periferia Bostonului, în apropierea casei unde locuia băiețelul.

În câteva ore, vecini și prieteni de familie au organizat un priveghi cu lumânări. Oamenii, pe un ton grav, au intonat cântece, în timp ce lumânările lor, care acopereau gazonul parcului, păreau ca niște licăriri mici.

Într-un scurt comunicat, tatăl lui Martin, Bill Richard, a declarat: „Fiul meu iubit a murit din cauza rănilor provocate de atentatul din Boston”.

„Soția și fiica mea au răni grave”, a adăugat el. „Mulțumim familiei și prietenilor, celor care ne cunosc și celor pe care nu i-am întâlnit niciodată, pentru gândurile și rugăciunile lor”.

În oraș, aproape 700 de persoane s-au adunat marți seara la biserica de pe Arlington Street, în apropiere de locul unde s-a produs atentatul care s-a soldat cu trei morți și 176 de răniți.

„Astăzi ne-am adunat cu inima sfâșiată și furioși”, a spus reverendul Kim Crawford Harvie la începutul rugăciunii. „Dar dragostea este mai puternică decât furia. Dragostea este mai puternică decât frica. Dragostea este învingătoare”, a adăugat ea, pe fundalul cântecului „Imagine” al lui John Lennon.

În afară de Martin Richard, atentatul i-a curmat viața lui Krystle Campbell, o administratoare de restaurant în vârstă de 29 de ani. Tatăl său a explicat pentru presa locală că ea o însoțea pe cea mai bună prietenă pentru a-l fotografia pe partenerul acesteia la linia de sosire a maratonului. Mama sa, a explicat, cu voce stinsă, că inițial i s-a spus că fiica sa trăiește. Abia când a ajuns la spital a descoperit că prietena fiicei sale era cea care a supraviețuit. „Nu puteam să credem că s-a întâmplat așa ceva. Acest lucru nu are niciun sens”, a spus ea.

În plus, aproape 500 de bostonieni s-au reunit în mod spontan în parcul Common, sub privirile a zeci de militari. Lângă un pavilion, pe o banderolă scria „Pace aici și peste tot”, curgeau lacrimi, mici steaguri americane erau agitate, în timp ce un cor intona imnul național, „Let it be” de Beatles sau „God Bless America”.

„Am urmărit știrile și m-am întrebat ce aș putea să fac. Așa că i-am invitat pe toți cântăreții pe care îi cunosc”, povestește Lori L’Italien, o tânără în vârstă de 31 de ani, care a organizat corul improvizat. „Noi nu avem mijloace financiare pentru a ajuta, dar avem voci”, a spus ea.

În apropiere de linia de sosire, au fost depuse coroane de flori, iar mai mulți alergători s-au adunat cu ochii în lacrimi.

„Mă voi întoarce la Boston și voi continua să alerg la maratoane”, promite un alergător venezuelean care a preferat să își pună în geantă medalia câștigată cu o zi înainte.