Locuitorii din zonele afectate de taifun în Filipine jefuiesc morții pentru a supraviețui

Abrutizați, supraviețuitorii taifunului răscoleau, duminică, dărâmăturile presărate cu cadavre din centrul arhipelagului filipinez, o regiune devastată de Haiyan, atacând magazinele și convoaiele care aduc un ajutor insuficient, relatează AFP.

La peste 48 de ore de la trecerea unuia dintre cele mai violente taifunuri, centrul arhipelagului este teatrul unor scene de groază, în timp ce supraviețuitorii disperați caută să bea și să mănânce.

La periferia Tacloban (220.000 de locuitori), unul dintre orașele de coastă cele mai afectate de pe insula Leyte, zone întregi au fost distruse de valuri înalte de câțiva metri și rafale de vânt ce depășesc 300 de kilometri pe oră.

Edward Gualberto se strecoară printre cadavre pentru a răscoli rămășițele unei case prăbușite. Îmbrăcat doar într-un pantalon roșu, acest tată a patru copii și consilier local într-un sat se scuză pentru felul în care arată și pentru acțiunile sale.

INEDIT Imagini de necrezut. Cămilele merg prin zăpadă, în nordul Arabiei Saudite

16:06

MEDIA ARCMEDIA, cel mai mare grup de publishing din România, își continuă demersurile de implementare a unei strategii integrate de dezvoltare

16:02

„Sunt o persoană decentă. Dar dacă nu ai nimic de mâncare de trei zile, ajungi să faci lucruri înspăimântătoare pentru a supraviețui”, a declarat el pentru AFP, punând mâna pe niște cutii de conserve, în timp ce muștele zboară pe deasupra lui.

„Nu avem nimic să mâncăm. Avem nevoie de apă și alte lucruri pentru a supraviețui”, adaugă el.

Prada sa după o jumătate de zi petrecută în căutarea hranei este formată din pachete de paste, cutii de bere, conserve, biscuiți și acadele și un săpun.

„Acest taifun ne-a luat orice demnitate. Dar eu încă am familie și sunt foarte recunoscător pentru acest lucru”.

În restul orașului, supraviețuitorii adoptă strategii de supraviețuire mai agresive, profitând de absența forțelor de ordine, care aproape că au dispărut după taifun.

Ca și Edward Gualberto, ei susțin că nu au mâncat nimic de trei zile și autoritățile recunosc că sunt depășite și incapabile să aducă ajutoare la fața locului.

Locuitorii au spart rarele vitrine de magazine care au rezistat rafalelor de vânt sau au îndoit cu ajutorul unor leviere gratiile altora.

Un măcelar, disperat, amenință atacatorii cu un revolver, dar aceștia nu se sinchisesc și devalizează magazinul. Bărbatul își agită arma în aer și strigă, însă mulțimea se servește.

În apropiere, Emma Bermejo, proprietara unei mici patiserii, vorbește despre scene de „anarhie”.

„Nu mai există niciun membru al forțelor de ordine, ajutorul întârzie să vină. Oamenii sunt murdari, înfometați, însetați. Încă câteva zile și vor începe să se omoare între ei”, asigură ea.

„Este înspăimântător. Mai întâi o catastrofă, apoi jefuirea magazinelor noastre. Pot să înțeleg că iau hrană și apă. Dar televizoare? mașini de spălat?”.

Președintele Crucii Roșii din Filipine, Richard Gordon, i-a calificat pe unii atacatori drept „gangsteri”, după jefuirea unui convoi al organizației sale în apropiere de Tacloban.

Pe străzile din regiune, bărbați, femei și copii avansează în șir indian, într-un peisaj dezolant, mulți având nasurile și gurile acoperite pentru a nu inspira mirosul pestilențial al cadavrelor.

Autoritățile se tem de 10.000 de morți în Leyte și anunță 300 de morți în insula vecină Samar, unde alte 2.000 de persoane au fost date dispărute.

O echipă de recuperare a cadavrelor a fost activată, dar soldații par depășiți de situație. „Sunt șase camioane în oraș, care strâng cadavrele. Nu este suficient”, a declarat șoferul unuia dintre vehicule. „Sunt cadavre peste tot”.

Locuitorii întind scrisori jurnaliștilor, adresate rudelor care trăiesc în restul țării.

Mulți sunt răniți și toți povestesc scene de coșmar. „Valuri imense au venit în continuu, invadând străzile și luându-ne casele”, povestește pentru AFP Mirasol Saoyi, o tânără în vârstă de 27 de ani.

„Soțul meu ne-a legat unul de altul dar am fost separați. Am văzut mulți oameni țipând și înecându-se. Încă nu mi-am găsit soțul”.