Un fost manager de campanie electorală a lui Lukașenko povestește despre modul în care președintele de astăzi al Belarusului se regăsea în cel ales din 1994, în sensul în care anumite trăsături de caracter ale acestuiau indicau ce fel de conducător se arată a fi în prezent. De asemenea, Alexander Feduta explică și ce probleme are controversatul lider în ceea ce privește calitatea lui umană, punctând faptul că „Europa este norocoasă că el nu conduce Rusia”.
Campania prezidențială de succes a lui Alexander Lukashenko din 1994 ajunsese la Gomel, al doilea oraș ca mărime din Belarus, când „s-a întâmplat ceva magic”. Alexander Feduta, care a lucrat la supravegherea campaniei lui Lukașenko, spune că magia s-a produs atunci când s-a adresat unei mulțimi de aproximativ 4.000 de oameni pe stadionul Gomel.
„A vorbit trei ore și jumătate. Când și-a scos jacheta după discurs, era absolut ud, dar a fost ca un miracol, deoarece oamenii au început să se îndrepte spre el. Au întins brațele pentru a-l atinge. Unii i-au dat pașaportul și chiar bilete de 100 de dolari pentru a le semna. Pe atunci, salariul mediu era de aproximativ 30 de dolari în Belarus”, a declarat Feduta pentru Euronews.
Feduta susține că Lukașenko a fost „cel mai talentat populist” din acele vremuri. Un om care a ascultat poporul și a cerut protecție după prăbușirea Uniunii Sovietice. Sărăcia extremă a dominat Belarusul în 1994, iar privatizarea a amenințat locurile de muncă ale multor lucrători din cadrul întreprinderilor mari de stat, explică Feduta. Lukașenko a promis „să-i pedepsim pe cei care le-au furat slujba”.
„Nu sunt nici cu stânga, nici cu dreapta. Dar cu oamenii împotriva celor care îi jefuiesc și îi înșeală”, a declarat Lukașenko pentru New York Times în primul său an electoral.
„Nu avea o politică clară. În schimb, el a ascultat ceea ce doreau oamenii și a adoptat programul său de campanie astfel încât să se potrivească cu asta. A fost un bun ascultător, dar după ce a fost ales, a început să preia puterea și a încetat să asculte. Acum, nu mai poate înțelege de ce oamenii nu-l mai iubesc. El crede că oamenii vor același lucru pe care și l-au dorit în 1994. El nu poate înțelege că lucrurile se schimbă”, mai explică fostul manager de campanie.
În timp ce Lukașenko se temea de prăbușirea Uniunii Sovietice, Feduta susține că nu era la fel de ideologic pe cât ar crede oamenii. De asemenea, nu a înțeles libertatea, spune Feduta, pentru că Lukașenko a simțit că oamenii au avut multă libertate sub conducerea fostului lider sovietic Mihail Gorbaciov, dar acest lucru nu a ajutat gradul de sărăcie din țară.
„Potrivit lui Lukașenko, oamenii aveau nevoie de muncă, de un salariu și de asigurarea faptului că guvernul îi va proteja. În timp ce perspectivele oamenilor s-au schimbat, percepția sa nu s-a schimbat”, susține Feduta.
Lukașenko a rămas la putere din 1994, dar ideea că este un om care ascultă nevoile oamenilor nu este acum la fel de populară în rândul cetățenilor. Iar protestele în masă care au urmat după ce Lukașenko a pretins o victorie controservată a ultimului scrutin prezidențial a accentuat acest lucru.
După câștigul lui Lukashenko în 1994, Feduta a devenit șeful departamentului de informații publice și politice al Administrației prezidențiale din Belarus. Cu toate acestea, Lukașenko luase de două ori o decizie unilaterală de a suprima presa fără să îl consulte pe șeful de comunicare Feduta. Acest lucru a dus la scandaluri și acesta a plecat la scurt timp. Feduta a schimbat taberelt recând în opoziție după ce Lukashenko l-a găsit „din ce în ce mai autoritar, consolidând puterea în jurul său”.
Privind în urmă, spune că a putut vedea câteva semne că Lukashenko va deveni cel care a devenit astăzi, dar nu era deloc evident. Unul dintre lucrurile pe care și le amintește Feduta despre actualul lider din Belarus este că se temea de lucruri pe care nu le înțelegea.
„Nu a înțeles niciodată Occidentul și i-a fost frică de el. A crezut că toată lumea are nevoie de cineva responsabil. Nu putea să înțeleagă cine era principalul tip din Occident. De exemplu, el nu a înțeles de ce SUA trebuie să vorbească cu statele mai mici din NATO. Și a fost așa cu toate, dacă nu înțelegea ceva, îi era teamă de asta”, mai explică Feduta.
„Lukașenko, pe care îl putem vedea acum, era deja în el. Ceva despre care credeam că este o forță pare să fie o cruzime”, spune Feduta.
Potrivit Fedutei, Lukașenko „nu înțelege ce este iubirea”.
„Nu poate înțelege că, dacă o femeie nu te mai iubește, va trebui să te despărți de ea. El nu-și poate imagina așa ceva și de aceea mi-e frică de modul în care va răspunde evenimentelor care se desfășoară în Belarus. El răspunde cu cruzime”, mai susține acesta.
Feduta pare că vorbește la figurat despre acest aspect și nu explică nicio relație anume, dar povestește că Lukașenko a apelat la ajutorul „gurului” britanic de PR Timothy Bell, mai târziu Lord Bell, pentru a-și consolida imaginea publică. În această perioadă, președintele din Belarus a început să-și ia cu el tânărul său fiu în atunci când apărea în public. Feduta își amintește o conversație cu un fost membru al echipei de securitate a lui Lukashenko, care i-a spus că este ideea lui Bell.
„Am vorbit cu unul dintre gardienii lui, care nu mai lucrează acolo. A spus că a făcut asta în urma sfatului dat de britanicul de la PR, astfel încât oamenii să poată vedea că președintele este capabil să iubească pe cineva. Dar apoi a devenit evident că dacă vrei să îți demonstrezi dragostea, poate că nu e necesar să-l iei cu tine în călătoriile în țări străine”, își amintește Feduta.
Lukașenko a plecat în Uzbekistan imediat după ce a ajuns la putere în 1994. A fost o vizită de stat la președintele Islam Karimov și a fost întâmpinat la sosirea sa cu un spectacol în care mai multe tinere dansau în haine tradiționale.
„Era decembrie, iar locul era acoperit de zăpadă, iar femeile înghețau în costumele lor”, povestește Feduta.
„La un moment dat, primarul orașului a venit și m-a întrebat dacă îi poate spune lui Lukașenko să permită oprirea spectacolului pentru că femeile înghețau. Am transmis acest lucru președintelui nostru care a rămas acolo timp de încă 15 minute. Tinerele înghețau în fața lui și el a rămas. Când am plecat, am putut vedea tinerele erau îmbrăcate de alți oameni cu haine călduroase”, mai relatează acesta.
Când a fost întrebat dacă liderii europeni îl subestimează Lukașenko, Feduta răspunde, oarecum criptic, „Europa este norocoasă că el nu conduce Rusia”.