Lumea la 100 de zile după BREXIT. Cea mai mare provocare de la înființarea UE până acum

Date fiind undele de șoc politice și financiare create în jurul votului din ce în ce mai apropiat în privința Brexitului, nu este cert dacă un plan și o hartă prestabilite ar avea în vreun fel efecte pozitive. Piețele globale aproape au atins punctul de fierbere, pe măsură ce anxietatea ajunge la cote foarte ridicate, la gândul impactului pe care ieșirea Marii Britanii din UE l-ar putea avea asupra economiei mondiale, iar președintele Consiliului European, Donald Tusk, a mers chiar până la a afirma că acest lucru ar putea declanșa „însuși sfârșitul civilizației politice occidentale”.

Această exagerare a lui Tusk pune în lumină un punct nevralgic al blocului comunitar: autoconservarea, de care oficialii europeni vor trebui să se ocupe în fiecare țară, pe măsură ce se confruntă cu potențiala ieșire a unei țări din UE, un lucru care era de neconceput atunci când Uniunea a fost înființată. Abia în anul 2009 a fost consemnat în legea blocului comunitar mecanismul specific pentru ieșirea din acest spațiu.

Primele 24 de ore: haos, teamă, reducerea pagubelor

Dacă pe 24 iunie, înainte de apusul soarelui, un vot pro-Brexit se dovedește foarte clar exprimat, principala axă a Uniunii Europene, de la Berlin la Bruxelles, va fi forțată să intervină pentru reducerea pagubelor. Încă sub imperiul crizei datoriilor pe care o traversează Grecia, miniștrii de Finanțe din țările blocului comunitar ar putea să convoace o întâlnire de urgență, chiar în seara respectivă. Variații uriașe ale lirei sterline, intervenții mult mai agresive ale Băncii Naționale a Suediei și o explozie răsunătoare a indicelui global de instabilitate sunt cele mai posibile reacții pe teritoriile financiare mondiale.

Piața valutară nu a pus încă un preț pe ieșirea Marii Britanii din UE, așa că, dacă acest lucru se întâmplă, „o prăbușire este foarte probabilă. Ar trebui să ne pregătim pentru o deșteptare destul de dură în acea zi de vineri”, a declarat pentru Bloomberg Lothar Mentel, director executiv la Tatton Investment Management din Londra.

Impactul politic ar putea fi încă și mai mare. Cele mai importante centre de greutate ale blocului comunitar, Franța și Germania, pentru care UE s-a angajat să elimine aminozitățile reciproce, vor căuta, cel mai probabil, să ia inițiativa. Acestea pun la cale, chiar pentru ziua de 24 iunie, un răspuns care ar putea include un angajament față de principii mai solide privind integrarea în zona euro, precum și o declarație potrivit căreia visul Uniunii Europene rămâne viu, arată trei oameni foarte familiarizați cu ipotezele studiate în situația pro-Brexit.

„Uniunea Europeană va trebui să aibă o strategie credibilă. Pentru a evita dezintegrarea graduală a UE, liderii politici vor trebui să recurgă la întărirea atractivității spațiului comunitar, mai ales în direcția unei alianțe franco-germane”, a spus Guntram Wolff, parte a grupului Bruegel, cu sediul la Bruxelles.

Prima săptămână: demersuri pentru reuniuni fără precedent

Pe măsură ce sfârșitul de săptămână se apropie, iar realitatea părăsirii celui mai mare spațiu comercial al lumii începe să coboare peste Marea Britanie, restul Europei va avea propriile întrebări la care va trebui să-și răspundă. Printre temerile că un vot pro-Brexit ar putea alimenta sentimentul populist, îndreptat împotriva clasei politice la nivelul Europei, liderii de pe continent ar putea alege să facă demersurile, fără precedent până acum, de a convoca un summit de urgență fără reprezentanții Marii Britanii, chiar începând cu ziua de sâmbătă, 25 iunie.

Motivul ar fi unul bicefal. Pe de-o parte, transmiterea mesajului că Uniunea Europeană rămâne puternică alegătorilor spanioli care vor merge la urne pe 26 iunie, pe de alta, hotărârea lucrurilor pe care blocul comunitar poate sau nu să le ofere Marii Britanii în materie de liberă circulație a populației sau acces la piața unică a UE.

Vor fi multe diferențe de opinie de depășit chiar și fără britanici. În Franța, acolo unde sondajele arată că Frontul Național de orientare eurosceptică ar putea să ajungă în topul preferințelor la alegerile prezidențiale de anul viitor, actualul șef de stat, Francois Hollande va avea șansa să pledeze în fața electoratului cauza potrivit căreia părăsirea UE ar atrage consecințe negative. Alți lideri de stat, precum cei din Danemarca sau din Olanda, țări în care sentimentul anti-Uniune crește continuu, ar putea considera că este mult mai benefică din punct de vedere politic oferirea de susținere Marii Britanii, aliatul lor tradițional.

Națiunile din afara zonei euro, mai ales acelea în care orientarea anti-UE este în creștere, precum Ungaria, Polonia și Suedia, ar putea forma un bloc de state având drept principală caracteristică rezistența încercărilor Franței și Germaniei de a trimite țările europene într-o direcție integraționistă. Dacă ieșirea Marii Britanii se va concretiza, țările non-euro își vor pierde partenerul crucial – adică ar ajunge să reprezinte doar 14% din produsul intern brut al Uniunii.

O întâlnire între David Cameron și ceilalți 27 de lideri europeni este programată în cadrul summitului de la Bruxelles de săptămâna viitoare. Cu ocazia acestei întrevederi, premierul britanic ar putea cere, în premieră, aplicarea articolului 50 care stipulează mecanismul prin care țările pot părăsi blocul comunitar.

Această acțiune ar însemna, implicit, stabilirea unui termen limită de doi ani, până la sfârșitul lunii iunie 2018, timp în care Marea Britanie ar trebui să-și negocieze ieșirea. Își va dori, însă, Cameron ca Marea Britanie să funcționeze după modelul Norvegiei sau Islandei și să mențină o relație apropiată de colaborare cu UE, ca parte a zonei economice europene? Sau poate exista un alt scenariu potrivit căruia Marea Britanie ar fi nevoită să facă schimb de mărfuri cu Uniunea prin intermediul Organizației Mondiale a Comerțului?

Primele 100 de zile: ascensiunea doctrinelor populiste, renegocierea acordurilor

Liderii Uniunii Europene se tem că referendumul va stârni solicitări asemănătoare în rândul statelor de pe continent. Cu alegerile care bat la ușă în Olanda, Franța și Germania, în anul 2017, există motive din plin pentru a încerca descurajarea altor țări care s-ar putea gândi să urmeze exemplul Marii Britanii. Acest lucru ar putea, totuși, distrage atenția europenilor de la alte probleme foarte importante, inclusiv criza economică din Grecia, valul de refugiați și instabilitatea crescândă din Ucraina, arată Michael Leigh, reprezentant al Marshall Fund Germania.

După atât de mult timp, ceața politică s-ar putea ridica de peste Marea Britanie. Uniunea Europeană s-ar putea trezi în acest răstimp că este nevoită să negocieze cu un alt prim ministru, cineva precum fostul primar al Londrei, Boris Johnson, susținător al Brexitului, pe care toate casele de pariuri îl dau câștigător în cursa pentru șefia Partidului Conservator. Oricine ar fi el, noul lider britanic va fi nevoit, probabil, să se ocupe de degajarea Marii Britanii de Uniune, și asta în lumina unui nou referendum, cel referitor la independent Scoției.

Regatul Unit va începe discuțiile pentru a renegocia acordurile semnate cu UE în zone cât se poate de diverse, de la cotele de pescuit, la legislația referitoare la serviciile financiar-bancare, standardele referitoare la sănătate și siguranță, iar, simultan, va fi nevoit să-și renegocieze propriile tratate de comerț încheiate cu celelalte țări ale lumii. Vor trebui să înceapă și discuții referitoare la relocarea organismelor UE cu sediul în Marea Britanie, precum Autoritatea Bancară Europeană.

Fiecare mișcare va trebui, însă, să treacă prin aprobarea celorlalte membre UE și a Parlamentului European, un proces care va dura cel puțin șapte ani și fără vreo garanție a succesului, a declarat pentru ziarul german Bild președintele Consiliul European, Donald Tusk: „Nimeni nu poate estima care sunt consecințele pe termen lung. Mă tem că Brexitul ar putea fi începutul sfârșitului nu doar pentru Uniunea Europeană, ci și pentru întreaga civilizație politică occidental”, a explicat Tusk.