Mâinile lui Donald Trump și Emmanuel Macron s-au albit la încheieturi, în timpul summitului NATO de la Bruxelles, de săptămâna trecută. În timp ce Trump nu se află la primul astfel de gest, strângerea sa de mână cu premierul japonez Shinzo Abe, care a durat 18 secunde și l-a făcut pe nipon să își dea ochii peste cap la final, devenind celebră, Macron arată că s-a pregătit și a fost prevenit cu privire la gesturile de „dominație” folosite de Trump.
Gestul nu a fost întâmplător, Macron răspunzându-i lui Trump cu o strânsoare la fel de puternică a mâinii și nelăsându-i liberă mâna președintelui american, deși acesta a încercat de două ori să se elibereze.
„Strânsoare mâinii nu a fost inocentă. Nu este alfa și omega unei politici, însă a fost un moment al adevărului”, a declarat Macron duminică, pentru Journal du Dimanche.
„Donald Trump, președintele turc sau președintele rus văd relațiile în termeni de balanță de putere. Asta nu mă deranjează. Eu nu cred în diplomația prin abuz public, însă în dialogurile mele bilaterale nu voi face nicio concesie. Așa te asiguri că ești respectat. Trebuie să arăți că nu vei face mici concesii – nici măcar unele simbolice”, a mai spus noul președinte al Franței.
Macron și Trump s-au întâlnit pentru prima oară joia trecută, la reuniunea liderilor statelor NATO la Bruxelles, unde a avut loc prima „strângere de urs” a mâinilor. Ulterior, în aceeași zi, ei s-au „confruntat” din nou, într-o strângere de mână, pe covorul de bun-venit de la NATO. Acolo, Macron l-a evitat inițial pe Trump, mergând să o îmbrățișeze pe Angela Merkel, apoi a dat mâna cu secretarul general al NATO Jens Stoltenberg, cu premierul belgian Charles Michel, abia apoi mergând la liderul SUA.
Parcă pentru a se răzbuna, Trump l-a tras înspre el pe Macron, strângându-i mâna la fel de puternic ca și în prima „încleștare” a zilei.
„Am văzut o persoană care ascultă și care își dorește să lucreze”, l-a descris Macron pe Trump.
Trump a devenit celebru pentru modul în care își folosește strângerile de mână ca pe o armă de stabilire a dominației în raport cu alți lideri internaționali.