Marile păcăleli ale rușilor, de la EuroMaidan încoace. Privește cu atenție imaginile – Vezi falsul?

Reportaje de război cu actori. Traduceri greșite din presa internațională, astfel încât să se „încadreze” în imaginea pe care Kremlinul a creat-o despre EuroMaidan, războiul din Ucraina și ceea ce Vladimir Putin consideră a fi imixtiuni sau provocări din partea Occidentului în sfera de influență a Rusiei. Imagini prelucrate digital, care ajung să se viralizeze pe Internet, să scandalizeze și să creeze impresia că trupele ucrainene comit atrocități de nedescris în estul țării, atrocități în fața cărora Rusia nu poate rămâne indiferentă. Avioane care au „decolat” de pe Google și puse în așa-zise imagini din satelit, tanc „luat” din timpul revoltei din Piața Tiananmen din China, din 1989, și „plasat” în contemporaneitate de explicația foto, care spune că este din Donbas, 2014. Așa funcționează propaganda Federației Ruse în zilele noastre.

Iată, spre exemplu, una dintre dovezile rușilor că zborul MH17 al Malaysia a fost doborât de forțele guvernamentale ucrainene, în iulie 2014:

EXCLUSIV Ce PRIMĂ de CRĂCIUN se acordă muncitorilor care încălzesc apa caldă în București. „În timp ce noi mâncăm și bem, ei păzesc cazanele sub presiune”

08:00

ACTUALITATE Avertizări ANM de cod galben de ceață. Vizibilitate redusă în București și 13 județe din țară

07:52

Sursa foto: colaj NATO

Avionul prezentat de televiziunea publică rusă în imaginea de mai sus este luat, de fapt, de pe Google Images, fiind o ilustrație pe care a fost pusă în Photoshop sigla Malaysia Airlines – prea aproape de partea frontală a aeronavei, însă:

Sursa foto: colaj NATO

Încă de la izbucnirea EuroMaidanului, la sfârșitul lui 2013, propaganda rusească a intervenit violent pentru a încerca să influențeze percepția ucrainenilor, a rușilor și, în definitiv, a lumii, cu privire la ceea ce se întâmpla în Piața Independenței din Kiev: cine erau protestatarii, cine îi finanța, cine a tras primul, care erau adevăratele lor intenții. După EuroMaidan, a venit războiul, iar mașinăria de propagandă rusească s-a dovedit a fi una dintre cele mai puternice arme ale Moscovei în acest conflict. Este o armă în care se investesc resurse incredibile, atât umane, cât și financiare.

În fața acestei arme s-a pus, în urmă cu un an, Yevhen Fedchenko, profesor de Jurnalism în Kiev, care, împreună cu câțiva colegi și studenți, a lansat StopFake.org, o platformă care demontează și, pentru cei care consideră că e cazul, demonstrează existența propagandei rusești, precum și amploarea ei. Proiectul este atât de eficient, încât a fost promovat și de NATO, o instituție care a încercat, fără prea mult succes, să demonteze informațiile false despre prezența militară din estul Ucrainei.

Într-un interviu pentru gândul, pe care îl puteți citi AICI, Fedchenko povestește cum a fondat StopFake, ce probleme a avut din cauza proiectului, dar și cum depistează minciunile din țara vecină.

Citește și: Este acum pace în Ucraina? Adevărat sau fals?

Citește și: A pierdut deja Ucraina războiul informațiilor cu Rusia?

„Noi arhivăm aceste lucruri pentru istorie, pentru că, dacă propaganda nu e adunată într-un singur loc, oamenii nu pot înțelege că este vorba despre un sistem. Dar ei pot să vadă acest sistem ca un flux de știri”, spune Fedchenko, în interviul acordat ziarului gândul. „Un al aspect foarte important este că, dacă noi nu am ține toate aceste lucruri la un loc, ele ar începe să dispară – dispar deja. Dacă ne uităm acum la unele dintre articolele demontate, nu le vom mai găsi altundeva pe Internet, pentru că au fost șterse. Este foarte important să ții o evidență. Ele nu dispar din rațiuni tehnice, ci pentru că sunt dovezi ale propagandei și duc la atrocități militare”, adaugă el.

Foarte importante sunt și demontările viralelor de pe rețelele de socializare – surse foarte puternice atât de informare, cât și de manipulare de la EuroMaidan încoace. Mai jos, alte exemple de imagini fie editate, fie luate dintr-un alt context, care au fost folosite de pro-ruși pentru a alimenta propaganda anti-ucraineană, în ultimul an și jumătate:

„Copiii urii: Copiii războiului – explicația foto dată desenului ținut de această fetiță, în care peste culorile steagului ucrainean apare mesajul „Vreau război”. De fapt, cuvântul „nu” („Nu vreau război”) a fost șters din imaginea inițială”// SURSĂ: colaj realizat de NATO despre StopFake

„Copiii nu sunt teroriști – scrie deasupra acestei imagini cu un copil mort, hashtag-urile de pe rețeaua de socializare cerând să fie „oprită” armata ucraineană și „salvată” populația din Donbas. În realitate, fotografia  este din Crimeea, din 2010 // SURSĂ: colaj realizat de NATO despre StopFake

Imagine cu un tanc în flăcări din Donbas, apărută în presa și pe rețelele de socializare, în Rusia. Imaginea este, de fapt, din timpul revoltei din Piața Tiananmen, din China, în 1989// Print screen StopFake.org

Nu de puține ori, cei de la FackCheck verifică virale de pe rețelele de socializare și ajung să descopere „personaje recurente”, cum este femeia de mai jos:

Fals: băiatul crucificat de soldații ucraineni și misterioasa sursă

O altă poveste falsă a fost cea a unui băiat care ar fi fost crucificat de soldații ucraineni, în estul țării – o dovadă, spunea postul de televiziune rusesc care a difuzat materialul bazându-se pe o sursă dubioasă – a atrocităților comise de ucraineni, ba chiar a unui genocid care ar avea loc acolo.

A fost o poveste care a avut un impact uriaș pe rețelele de socializare. A fost, în același timp, o poveste falsă, pe care cei de la StopFake au demontat-o. Sursa, o femeie care nici măcar nu pretindea că a asistat la scena crucificării, povestea în detaliu la televiziunea rusă cum arăta băiatul omorât, unde se afla mama lui, ce făceau ucrainenii și cum întregul oraș a asistat la această tragedie. La o simplă verificare, niciun alt localnic nu putea să confirme crucificarea. Ba mai mult, în ziua în care ar fi avut loc crima, în oraș erau și jurnaliști, ba chiar și unul din Rusia. Niciunul nu auzise de nicio ieșire în piața publică pentru a răstigni un copil de un panou publicitar. În plus,femeia intervievată a apărut ulterior într-un alt material despre război, însă cu un alt „rol”. „Prima dată când această poveste a răstignirii a fost folosită în scopuri de propagandă a fost în Primul Război Mondial. Se repetă regulat”, explică Yevhen.

Ba mai mult, ulterior, cei de la StopFake au fost nevoiți să demonteze o demontare a acestei povești apărute pe Facebook și în presa ucraineană, conform căreia femeia era o actriță, care apăreaa, în mai multe roluri și locuri, în alte materiale ale rușilor despre războiul din Ucraina. De fapt, a demonstrat echipa lui Fedchenko, deși ea nu a fost nicidecum o sursă de încredere pentru povestea crucificării, în colajul de mai jos, apar trei femei diferite, care, într-adevăr, seamănă.

„Când a fost confruntat cu falsurile din material, postul de televiziune a spus că nu el trebuie să demonstreze că s-a întâmplat, ci noi, că nu s-a întâmplat. Spune multe despre starea actuală a jurnalismului rusesc și a felului în care se raportează la tehnicile de colectare a informațiilor. E contrar tuturor lucrurilor pe care noi le știm despre jurnalism”, spune Yevhen Fedchenko.

Nici presa ucraineană nu este fără vină, spune el: „Într-o anumită măsură, putem spune că presei ucrainene îi pasă cam la fel de verificarea informațiilor precum celei rusești. Motivele sunt diferite”, explică Fedchenko.

Sursa: StopFake.org/Andrei Shipilov

Alte exemple: „Toate arată cum se procedează în cazul mesajelor cu miză mai mare”

Un alt caz de manipulare care arată și cât de multă încredere au rușii pe informațiile luate pe „nemestecate” de public este, spune Fedchenko, o știre conform căreia aviația ucraineană dispersa virusul HIV în zonele separatiste, pentru a-i infecta pe etnicii ruși. „Nu trebuie să mergi mai departe de Wikipedia pentru a afla că virusul HIV nu se ia din aer. Chiar și așa, pentru mulți oameni, a fost un motiv pentru a se teme de armata ucraineană”, spune el.

Fedchenko dă și câteva exemple care să arate că este vorba despre un plan: când a fost înlăturat regimul Ianukovici, la finalul EuroMaidanului, în urmă cu mai bine de un an, Kremlinul spunea că a avut loc o lovitură de stat. În perioada următoare, presa apropiată lui Putin publica articol după articol care întărea ideea că, într-adevăr, a avut loc o lovitură de stat în Ucraina, sprijinită de Occident. Odată cu instalarea noii puteri la Kiev, conducerea de la Moscova s-a referit la noii guvernanți din țara vecină ca la o juntă și un guvern ilegitim. La fel a făcut imediat și presa. Putin și apropiații lui au început să vorbească despre Ucraina ca despre un stat eșuat. Presa lor a preluat imediat mesajul.

De fiecare dată, poveștile acestea au o singură latură, iar ea este desenată de Vladimir Putin, „producătorul” acestor idei, care, cu ajutorul aparatului uriaș de propagandă, se rostogolesc ca un bulgăre de zăpadă până strivesc orice tentativă de a privi obiectiv situația din cele două țări și conflictul din estul Ucrainei. Nimic nu este întâmplător, spune Fedchenko: „Toate aceste mici exemple (de articole false, n.red.) arată cum se procedează în cazul mesajelor cu miză mai mare”.

„De câte ori facem trimitere la acest efort coordonat de propagandă, jurnaliștii ruși spun că e doar o verificare deficitară a informațiilor, că nu e sistematic și că orice jurnalist poate face greșeli. Sunt de acord cu asta – ca jurnaliști, facem deseori greșeli. Suntem oameni și facem greșeli. Totuși, există o corelație puternică între mesajul propagandei rusești și ceea ce guvernul rus vrea ca oamenii să creadă. Deseori, articolele sunt strâns corelate cu ceea ce guvernul rus vrea ca lumea să creadă”, subliniază ucraineanul, în interviul acordat gândul.

Alteori, scopul lor este să inducă frică, genul de frică ce legitimează orice acțiune de „apărare”, precum cele pe care le-a invocat Putin când a anexat Crimeea. Mai jos, un exemplu: în toamna anului trecut, site-ul Ukraina.ru prezenta imagini cu așa-numite tancuri germane care au intrat în Ucraina și se îndreptau spre Novorossyia.

Subiectul a fost preluat imediat de televiziunea rusă, care, fără a verifica din altă sursă, a citat Ukraina.ru:

În realitate, însă, cei de la StopFake au arătat că a fost vorba despre un montaj din caputiri din două clipuri, filmate în 2011 și 2012 și publicate pe Youtube în octombrie 2013. Desigur, clipurile nu sunt din Ucraina. Iată originalul:

Mai multe, AICI// Sursa: StopFake

Mai jos, interviul integral acordat ziarului gândul de Yevhen Fedchenko:

Pentru comentarii, mă găsiți pe Facebook – Alina Matiș și pe Twitter – @alinamatis