Marile puteri negociază o rezoluție ONU asupra anulării sancțiunilor impuse Iranului
Potrivit unor diplomați occidentali citați de agenție, rezoluția ar urma să îngreuneze o eventuală încercare a Congresului Statelor Unite de a anula un eventual acord.
Negocierile dintre China, Franța, Marea Britanie, Rusia și Statele Unite – cei cinci membri permanenți ai Consiliului – plus Germania (G5+1) și Iran au loc înaintea reluării, săptămâna viitoare, a negocierilor dificile care vizează limitarea capacității nucleare a Iranului
Opt rezoluții ONU – dintre care patru impun sancțiuni – interzic Iranului să îmbogățească uraniu, dar și alte activități atomice sensibile, și să cumpere ori să vândă tehnologie atomică ori altele în domeniul rachetelor balistice. Teheranul este supus, de asemenea, unui embargo asupra armamentului.
Iranul consideră anularea acestor rezoluții crucială, având în vedere că măsurile ONU reprezintă baza unor măsuri americane și europene și mai dure. Statele Unite și Uniunea Europeană (UE) citează adesea încălcări ale embargoului impus de ONU asupra activităților de îmbogățire a uraniului și altor activități nucleare sensibile ca justificare în impunerea unor sancțiuni suplimentare.
Secretarul de Stat american John Kerry a declarat miercuri, în Congres, că acordul în domeniul nuclear cu Iranul nu va avea caracter obligatoriu, ceea ce înseamnă că viitorii președinți pot decide să nu-l implementeze. Acest lucru a fost subliniat de către 47 de senatori republicani într-o scrisoare adresată luni liderilor iranieni, în care se avertizează că orice înțelegere poate fi anulată imediat ce președintele Barack Obama își încheie mandatul, în ianuarie 2017.
Însă o rezoluție a Consiliului de Securitate al ONU cu privire la un acord cu Iranul poate avea caracter constrângător, afirmă diplomați occidentali. Acest lucru poate să complice și chiar să submineze viitoare încercări ale republicanilor de la Washington de a dejuca acordul.
Iranul și cele șase mari puteri intenționează să ajungă la un acord asupra cadrului viitorului acord până la sfârșitul lui martie și să încheie, până la 30 iunie, un acord prin care să interzică Iranului să desfășoare activități nucleare sensibile pentru o perioadă de cel puțin zece ani, în schimbul anulării sancțiunilor impuse Republicii islamice.
Până în prezent, aceste negocieri s-au concentrat asupra unor sancțiuni impuse în mod separat de către americani și europeni sectoarelor energetic și financiar ale Iranului, a căror anulare Teheranul o dorește cu disperare. Problema sancțiunilor este unul dintre punctele ce urmează să fie abordate în negocierile care urmează să fie reluate săptămâna viitoare la Lausanne, în Elveția, între cele șase mari puteri și Iran.
Însă oficiali occidentali implicați în negocieri au declarat că discută, de asemenea, elemente care urmează să fie incluse în proiectul de rezoluție al Consiliuui în vederea flexibilizării sancțiunilor impuse în dosarul nuclear începând din decembrie 2006.
„Dacă va exista un acord – și există în continuare un mare «dacă» – vom dori să acționăm rapid în privința problemei sancțiunilor ONU”, a declarat un oficial, solicitând protecția anonimatului.
Negocierile de desfășoară la nivel de diplomați de rang înalt din ministerele de Externe și nu la sediul ONU din New York.
Un oficial guvernamental american de rang înalt a confirmat că discuțiile sunt în curs.
El a declarat că membrii Consiliului au mandatat negocierile cu privire la sancțiunile ONU și, prin urmare, este necesar să se implice. Rolul central jucat în negocierile cu Iranul de către cei cinci membrii permanenți ai Consiliului înseamnă că orice înțelegere cu privire la sancțiunile impuse de către ONU este susceptibilă să fie aprobată de întregul Consiliu, a adăugat oficialul citat.
Iranul respinge acuzațiile occidentale potrivit cărora caută să se doteze cu arma nucleară.
Oficiali au declarat că rezoluția ONU ar putea apăra orice înțelegere în domeniul nuclear cu Iranul de eventuale încercări ale republicanilor din Congresul american de a o sabota. Având în vedere că încălcarea solicitării ONU ca Iranul să înceteze activitățile de îmbogățire a uraniului oferă o bază legală pentru sancționarea Teheranului, o nouă rezoluție poate îngreuna impunerea unor noi sancțiuni.
„Există o întrebare interesantă, și anume dacă – în cazul în care Consiliul aprobă acordul – acest lucru oprește Congresul să submineze înțelegerea”, a declarat un diplomat occidental.
Alți oficiali occidentali au declarat că republicanii ar putea să fie descurajați să submineze orice acord dacă membrii Consiliului îl aprobă în unanimitate și demonstrează că lumea este unită în favoarea unei soluții diplomatice la această criză nucleară care durează de 12 ani.
Îngrijorările potrivit cărora republicanii, care dețin controlul asupra Congresului, ar putea să încerce să deraieze acordul în domeniul nuclear au fost alimentate atât de scrisoarea adresată liderilor iranieni, cât și de invitația ca premierul israelian să susțină un discurs în Congres, pe 3 martie, în care Benjamin Netanyahu și-a reiterat opoziția față de acord.
Oficialii au subliniat că anularea tuturor sancțiunilor este condiționată de respectarea tuturor prevederilor acordului. Ei au adăugat că Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA), cu sediul la Viena, va juca un rol-cheie în verificarea respectării acordului de către Iran.
Între problemele la care negociatorii încearcă să găsească soluții în pregătirea rezoluției Consiliului se află calendarul și viteza anulării sancțiunilor impuse de ONU, dar și dacă să fie prezentată în martie, în cazul în care săptămâna viitoare se ajunge la un acord asupra cadrului viitorului acord, ori dacă să fie amânată până semnarea acordului final, la termenul-limită – sfârșitul lui iunie.