Mark Percival, istoric englez în România: Puterea politică și economică a Marii Britanii s-ar reduce în urma declarării independenței Scoției

Politica care s-a făcut la Londra în ultimii 30 de ani au adus Scoția în situația de astăzi în care se votează independența față de Regatul Unit al Marii Britanii, a declarat istoricul Mark Percival pentru gândul.

„Scoția are o identitate culturală proprie. Există sentimentul că scoțienii sunt diferiți și au o anumită rivalitate cu Anglia, dar cred că totul se rezumă mai degrabă la politică. Deziluzia scoțienilor a fost cauzată, mai degrabă, de partidele principale din Londra”, afirmă istoricul. Mark Percival face referire la perioada în care în Marea Britanie s-a aflat la conducere Partidul Conservator (1979 – 1997), în special la politicile fiscale controversate luate de fostul premier Margaret Thatcher  (1979 – 1990), care a impus multe taxe Scoției și care au stârnit „sentimente puternice” în întregul Regat al Marii Britanii.

„În Scoția, Partidul Conservator și-a pierdut foarte multă susținere și a ajuns în ultimele alegeri, în perioada asta de 18 ani cât a stat la putere, să aibă doar 10 locuri din cele 70 pe care le are Scoția în Parlamentul britanic de la Londra. Când au venit laburiștii la putere, în 1997, au dat autonomie Scoției, pentru că a fost promisiunea lor electorală de dinaintea alegerilor. Problema este că, în ultima vreme, scoțienii au devenit deziluzionați de Partidul Laburist, deși votaseră tradițional cu ei, pentru că nu a făcut nimic cât s-au aflat la guvernare (1998 – 2010) . Astfel, foarte mulți s-au reorientat către Partidul Național Scoțian (SNP)”, a reamintit istoricul Mark Percival.

SPORT Marius Şumudică, despre Dinamo – Rapid. „Le-am zis că dacă voi găsi vreun bagaj îl arunc afară din stadion. Şi pe el şi pe bagaj”

10:58

ALEGERI 2024 CONSULTĂRI la Cotroceni. Pe cine desemnează Klaus Iohannis PREMIER, în prima zi după expirarea mandatului

10:46

În 2007, SNP a preluat frâiele Parlamentului, instituție creată în 1997 după acordarea autonomiei. SNP avea doar 47 de mandate, față de cele 46 ale Partidului Laburist. Liderul SNP, Alex Salmond, a fost însă desemnat premier. În lipsa unei majorități absolute, SNP s-a abținut să exercite presiuni în vederea organizării unui referendum asupra independenței Scoției. În urma alegerilor din mai 2011, SNP obține 69 de mandate și își asigură majoritatea absolută în Parlamentul din Holyrood. „Avem acest referendum fiindcă SNP este la guvernare în Scoția și ei au făcut o promisiune electorală să facă referendum. Ca un fel de șmecherie electorală, ei nu au spus că dacă sunt aleși vor declara independența, ci că dacă vor fi aleși vor face referendum. Astfel au reușit să adune și votul oamenilor care nu erau pentru independență”, amintește istoricul britanic.

Mark Percival afirmă că englezi au rivalități cu scoțieni numai în fotbal și că va fi o problemă în privința steagului. „Ar fi ciudat ca Anglia să păstreze în steag culoarea albastră, care simbolizează Scoția. Ne gândim că ar fi cam trist dacă ar pleca Scoția. Acesta este sentimentul pe care îl au toți cei din Anglia. E democrație, însă, se va stabili la referendum dacă va mai rămâne sau nu Marea Britanie. Așa, la nivelul oamenilor de rând, nu există ură între scoțieni și britanici”, precizează el.

„Marea Britanie va avea, însă, putere economică redusă, precum și politică”

O Scoție independentă va avea însă efecte puternice asupra Marii Britanii, care vor fi resimțite abia în martie 1916, când va intra în vigoare un eventual vot favorabil . „Este de discutat dacă va mai fi Marea Britanie, sau dacă nu va fi o mică Britanie. Timp de 18 luni, legal nu se va schimba nimic. Nu o să fie granițe peste noapte. Marea Britanie va avea, însă, putere economică redusă, precum și politică. Va fi interesant ce poziție va avea Anglia în și față de UE. Pe de-o parte s-ar putea să încurajeze pe cei din UKIP, care vor retragerea din UE. Pe de altă parte, fiind o țară cu putere economică și politică mai mică, logica ar fi să fie mai integrată”, atrage atenția istoricul. Cele 70 de locuri din Parlamentul britanic care aparțin Scoției vor schimba însă situația actuală din parlament, Partidul Laburist urmând să piardă din locuri în detrimentul partidului eurofob UKIP.

SNP vrea ca o Scoție independentă să facă parte din Uniunea Europeană, însă acest proces este de lungă durată. „Nu va intra imediat în UE pentru că este nevoie de votul a 28 de țări. Spania va fi clar împotrivă, Franța s-ar putea să fie împotrivă. Marea Britanie s-ar putea să fie în favoarea unei Scoții în UE, însă va fi exterm de complicată intrarea”, consideră Mark Percival.

Lirele scoțiene, o problemă

Partidul Național Scoțian a spus în repetate rânduri că moneda nu se va schimba, că Scoția va păstra lira sterlină, va face parte din Banca Centrală a Angliei și va participa, în continuare, la discuțiile financiare centrale. Politicienii din Londra au contrazis, însă, aceste părerei.

Istoricul afirmă că Scoția are patru variante în privința monedei: 1. păstrarea lirei sterline, soluție la care Londra se opune în prezent; 2. lira sterlină, dar fără nicio legătură cu decizile monetare ale Marii Britanii – pe principiul monedei euro din Muntenegru și al dolarului din Ecuador -; 3. moneda euro, o variantă la care se va ajunge însă foarte greu; 4. moneda proprie.  „Ei au monedă proprie, dar folosirea ei implică probleme mari. O nouă monedă scoțiană se va devaloriza destul de repede și înseamnă că scoțienii vor alerga la bănci să scoată banii care erau în lire sterline. S- ar putea să fie multe probleme. Lirele scoțiene au, în prezent, aceeași valoare cu lirele sterline. Am avut probleme mari, cu asta. Țin minte că, în 1990, eram în Budapesta și au venit niște prieteni din Scoția și nu au putut să schimbe lirele lor pe nicăieri. Am schimbat eu din lirele mele sterline pentru ei și am rămas în Budapesta cu o groază de lire sterline în buzunar”, a povestit istoricul, invitat joi la ZF LIVE.

Mark Percival a vorbit și de problemele pe termen scurt care vor apărea ca urmare a mutării băncilor engleze din Scoția.

Ce se va întâmpla cu Monarhia

SNP a promis ca o Scoție independentă să continue să se supună reginei Elizabeth II. Totuși, tabăra republicană califică din ce în ce mai deschis monarhia drept anacronică.

Regina a reamintit, însă, prin intermediul purtătorului său de cuvânt, că este „imparțială” în scrutinul privind independența, atitudine pe care cronicarii regali au interpretat-o drept o „îngrijorare”. „După ultimele sondaje de opinie, scoțienii sunt cu monarhia. Sunt însă mai puțini decât în Anglia, pentru că republicanismul e mai mare în Scoția. Interesant este că Regina și familia regală țin foarte mult cu Scoția, au palate acolo și merg acolo. Când aveau vas, ei se plimbau mult prin insulele din Scoția. Regina spunea că acolo, pe vas, în insule, era fericită pentru că era singurul loc în care era lipsită de obligațiile de șef de stat”, povestește Mark Percival.

Independența Scoției, un precedent

Istoricul britanic susține cu tărie că o Scoție independentă va fi clar un precedent pentru mișcările politice de independență din Catalonia, Țara Bascilor sau Tirol. „Nu mi se pare corect că în Catalonia se vrea referendum pentru independență, iar Madridul spune nu. Nu e democratic”, spune Mark Percival.

Scoția decide astăzi, prin referendum, dacă va deveni independentă sau dacă va rămâne în componența Marii Britanii.

Cele 2.600 de birouri de vot scoțiene și-au deschis ușile la ora locală 07.00 (09.00 ora României). Urnele se vor închide la 22.00 (24.00 ora României). Primele rezultate sunt așteptate vineri dimineață.

Cei 4,29 milioane de alegători – dintre care 600.000 au votat deja prin corespondență – sunt chemați la urne și este așteptată o participare masivă, de ordinul a 80 la sută din populație, potrivit AFP.  După ce au condus în intențiile de vot, cei care militează împotriva independenței au înregistrat o stagnare în ultimele săptămâni, fiind prinși din urmă de campania mai agresivă și mai vizibilă a celor care sunt în favoarea independenței.

Ultimele sondaje creditează totuși cu un ușor avans tabăra care susține menținerea în componența Marii Britanii, dar cu un număr de indeciși suficient de mare pentru a înclina balanța.