Masacrul din Newtown, trăit din spatele ușii de un copil de nouă ani

Nicholas Sabillon, un elev în vârstă de nouă ani de la școala Sandy Hook din Newtown, povestește cum a trăit atacul armat din spatele ușii, pe care învățătoarea a avut prezența de spirit să o încuie, relatează AFP.

Alături de părinți, micuțul, care se agață de ursulețul său de pluș în timpul interviului cu jurnaliști ai AFP, oferă o mărturie exactă a dimineții de vineri în care Adam Lanza a generat teroare într-o școală primară de la Newtown, ucigând 26 de persoane înainte de a se sinucide.

„Când a auzit primele două împușcături, domnișoara Kristopik a alergat spre ușă, a scos imediat cheile și a încuiat-o, apoi toți s-au retras în sala de muzică”, povestește el. „Ne țineam de mână ca să nu facem niciun zgomot”.

„Tuturor ne era frică și am spus «Tatăl Nostru», apoi s-a auzit un geam spărgându-se și am început să plângem. S-a auzit cum bărbatul striga «Lăsați-mă să intru, lăsați-mă să intru!»”, povestește Nicholas imitând vocea gravă a atacatorului.

„Nu am dechis deloc ușa. Din fericire, după aceea, a plecat fugind”, spune băiatul.

Când poliția a sosit, Nicholas s-a refugiat împreună cu alți elevi sub escorta poliției în unitatea de pompieri situată chiar la colțul școlii.

Acolo l-au găsit părinții lui, povestește mama sa, Sherry Sabillon. „A fost cel mai cumplit lucru din lume”, mărturisește ea.

Când a fost informată prin SMS că are loc un schimb de focuri pe strada unde se află școala fiului său, nu s-a îngrijorat prea tare, continuă ea. Credea că era vorba de un glonț pierdut în timpul unei partide de vânătoare.

După ce a auzit că împușcăturile au loc în școală, a sunat imediat la serviciile de salvare și la poliția din Newtown, apoi l-a sunat pe soțul său, care se afla deja pe drum.

„Am condus până la școală, am intrat în cazarmă și într-un colț se afla un prieten de-al lui Nicholas împreună cu tatăl său, care mi-a spus «Totul este bine, este aici cu mine»”, continuă ea.

Atunci, poliția oferea foarte puține detalii cu privire la tragedie, anunțând „trei adulți răniți, fără să vorbească despre copii”.

„Am părăsit școala crezând că era vorba numai de adulți”, spune ea.

Astăzi, Sherry Sabillon este convinsă că „fiul său îi datorează viața învățătoarei” și afirmă că la trei zile de la producerea dramei, fiul său „este bine” și „nu are coșmaruri”.