Meteoritul de la Celiabinsk avea 19 metri și o greutate de 12.000 de tone. Cercetătorii au descoperit un „geocrucișător” cu un diametru de 2 kilometri are orbită „foarte asemănătoare”

Asteroidul care a trecut în februarie pe deasupra orașului rusesc Celiabinsk avea un diametru de 19 metri și o greutate de 12.000 de tone, au estimat oamenii de știință care au reconstituit caracteristicile și traiectoria acestuia, cu ajutorul numeroaselor înregistrări video difuzate pe internet.

Potrivit astronomilor, citați de AFP, acest meteorit a avut o energie echivalentă cu aceea eliberată de 500.000 de tone de TNT, la intrarea sa în atmosfera terestră. Și, chiar dacă a rănit peste o mie de persoane în regiunea Ural, pagubele ar fi putut fi mult mai grave dacă meteoritul nu s-ar fi fragmentat în mai multe etape înainte de a ajunge pe sol.

Traiectorie, curbă luminoasă, dâră de praf, boom supersonic: analizând în cele mai mici detalii circa 20 de înregistrări video realizate de amatori, pe 15 februarie 2013, care au surprins în imagini ploaia de meteoriți de deasupra Celiabinskului, cercetătorii au putut să determine parametrii asteroidului.

ACTUALITATE Ce este și cum se manifestă GLOSOFOBIA. Ce spun specialiștii

17:28

ACTUALITATE Vasile Bănescu: „Patriarhul Daniel nu are nicio simpatie pentru nimic care ține de EXTREMISM” / „Mulți preoți, PROPAGANDIȘTI politici contextuali”

17:26

La intrarea în atmosferă, la altitudinea de 95 de kilometri, corpul ceresc zbura cu 19 kilometri pe secundă și cântărea circa 12.000 de tone. Sub presiunea aerului, meteoritul s-a deformat și s-a comprimat atât de mult încât a început să se spargă, „iar cea mai importantă serie de fragmentări s-a produs la altitudinea de 30-40 kilometri”, au subliniat autorii studiului, publicat miercuri în revista britanică Nature.

Analiza înregistrărilor video a evidențiat nu mai puțin de 11 fragmentări și, ajungând la 29 de kilometri de sol, meteoritul inițial „se fragmentase deja în 20 de roci mari cântărind circa 10 tone fiecare”, au scris autorii studiului.

Acest proces a continuat pe parcursul întregii coborâri, bucățile de meteorit continuând să se dezintegreze pe măsură ce se îndreptau spre sol.

Un alt studiu internațional, publicat tot miercuri în revista americană Science, a estimat că doar între 4 și 6 tone din meteoritul inițial au supraviețuit în cele din urmă trecerii acestuia prin atmosferă. „76% din meteorit s-a evaporat, iar cea mai mare parte din ceea ce a rămas s-a transformat la rândul său în praf”, au spus autorii studiului.

Mai mult decât miile de mici fragmente care au atins solul, unda de șoc a dezintegrării meteoritului, apărută un minut mai târziu, a fost aceea care a provocat pagube importante în oraș, rănind peste o mie de persoane.

Un fragment uriaș a supraviețuit totuși și a urmat o traiectorie separată, începând de la altitudinea de 25 kilometri, și a sfârșit prin a se prăbuși în lacul Cerbakul, înghețat la acea vreme. Acea bucată a cântărit între 400 și 500 kilograme în momentul impactului.

Luna trecută, oamenii de știință ruși au anunțat că au reușit să aducă la suprafață un fragment uriaș din acel meteorit, care are o lungime de circa 1,5 metri și o greutate de peste 570 kilograme.

Potrivit analizelor astronomilor cehi și canadieni care au participat la studiu, meteoritul de la Celiabinsk a avut o orbită „foarte asemănătoare” cu aceea a asteroidului 1999 NC43, un „geocrucișător” cu un diametru de 2 kilometri, identificat pe 14 iulie 1999 și considerat o amenințare potențială pentru Terra.

„Există aproximativ o posibilitate din 10.000 ca proximitatea acestor orbite să reprezinte un simplu hazard”, au scris autorii studiului.

Asemănarea celor două traiectorii este atât de frapantă, încât ea „spune” de fapt că cei doi asteroizi au aparținut în trecut aceluiași corp celest, au afirmat autorii.

Specialiștii estimează că aproape 100 de tone de materiale meteoritice se prăbușesc pe Terra în fiecare zi, dar cea mai mare parte dintre ele sunt deja reduse la dimensiunea particulelor de praf atunci când ating solul. Și, în 85% din cazuri, meteoriții își sfârșesc coborârea în oceanele care acoperă scoarța terestră.