Milioane de oameni așteaptă în fiecare an acest moment. Episcopul vicar Timotei Aioanei explică cine este „cu adevărat binecuvântat”

Sfânta Lumină se aprinde în fiecare an la Ierusalim, în mormântul lui Iisus, mărturisind locul Învierii Mântuitorului.

În toată săptămâna Sfintelor Pătimiri, la Ierusalim, la fel ca în toată Biserica Ortodoxă, se fac rugăciuni după rânduială, mii de pelerini participând la numeroasele procesiuni sfinte.

Una dintre cele mai importante este cea din Joia Mare, când s-a făcut spălarea picioarelor – în amintirea lui Iisus, care a spălat picioarele ucenicilor săi după Cina cea de Taină – pe Muntele Sionului, în Foișorul cel de Sus, acesta fiind astăzi loc de pelerinaj.

EXCLUSIV DOLIU în lumea interlopă din România. „Regele de la Nisa” a murit chiar în pragul CRĂCIUNULUI

07:00

METEO Orașele din România în care plouă cu gheață de Revelion. Avertismentul meteorologilor Accuweather

05:00

Vineri seară are loc slujba Prohodului, în cadrul căreia credincioșii ocolesc Sfântul Mormânt de trei ori, alături de clerul ortodox, în fruntea căruia se află patriarhul Ierusalimului, Teofil al III-lea.

Sâmbătă dimineață, după slujba Prohodului, toate luminile și toate candelele din Sfântul Mormânt și din toată biserica se sting, se așează vată curată pe piatra de deasupra Sfântului Mormânt, apoi se pecetluiește ușa mormântului în fața clerului și a întregii mulțimi cu două panglici de pânză albă, cu peceți din ceară la capete, așezate încrucișat.

Din acest moment, polițiștii israelieni păzesc Sfântul Mormânt cu strictețe, pentru ca nimeni să nu se mai poată apropia de ușa închisă. În biserica devenită neîncăpătoare, vin mii de oameni, din toate colțurile lumii, pentru a vedea minunea.

Sâmbătă, la slujba vecerniei, patriarhul Ierusalimului, împreună cu episcopi, preoți, diaconi și pelerini, pornesc în procesiune de la Patriarhia Ierusalimului către Biserica Sfântului Mormânt. La ora 14.00, patriarhul Ierusalimului cu tot clerul ortodox ies din altar, precedați de 12 steaguri cu însemnări din viața Mântuitorului, și ocolesc Sfântul Mormânt de trei ori, în cântări și în sunetele clopotelor care se aud în tot orașul.

Patriarhul, îmbrăcat numai în stihar, veșmânt care simbolizează giulgiurile cu care Iisus a fost înfășurat în groapă, intră în paraclisul Sfântului Mormânt, în timp ce un diacon ține un potir de aur foarte prețios și așteaptă la ușă.

La mormânt, patriarhul îngenunchează stând cu capul plecat pe Sfânta Piatră și face rugăciunea tainică. Totul se petrece în tăcere, toată suflarea așteptând emoționată Sfânta Lumină. Numai arabii creștini aleargă prin biserică, bătând din palme, și, cu voci puternice, roagă pe Dumnezeu în limba lor să vină lumina.

Unii pelerini spun că, așteptând să vină lumina, deodată simți o adiere lină pe deasupra pietrei Sfântului Mormânt. Apoi, adierea dispare și pe piatră încep să apară stropi de lumină albă-albăstruie, iar patriarhul Ierusalimului „adună lumina cu mâinile și o așază în vasul de aur”. Luând două buchete de lumânari, patriarhul le aprinde, din vas, și strigă: „Veniți de primiți Lumina!”.

Apoi, dintr-o dată, toate clopotele sună, patriarhul este ridicat pe mâini de către credincioși și purtat prin toată biserica, până la altar, împărțind Sfânta Lumină mulțimii. Apoi, diaconul duce vasul cu lumina în altar, aceasta fiind păstrată până la următorul Paște. Patriarhul ortodox al Ierusalimului, Teofil al III-lea, împrună cu credincioșii și cu un sobor de ierarhi și preoți înconjoară de trei ori Sfântul Mormânt, în timp ce se cântă „Lumină lină”.

Timotei Aioanei, episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, povestește evenimentele de la Ierusalim, dar mai ales despre mărturiile privind coborârea luminii sfinte.

„În Vi­ne­rea Sfântă, în apropierea Bisericii Sfântului Mormânt, mii de oameni veniți de departe, din toate colțurile lumii, Îl căutau pe Domnul, în zi­ua răstignirii Sale. Fără să vrei, privești alături și auzi felurite grăiri ale unor oameni pe care n-ai să-i mai întâlnești vreodată. Am asemănat atmosfera cu aceea prezentată de cartea Fap­te­le Apostolilor, în capitolul al II-lea, la ziua Cincizecimii, când erau «parți și mezi, și elamiți, și cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea și în Capadocia, în Pont și în Asia, în Frigia și în Pamfilia, în Egipt și în părțile Libiei cea de lângă Cirene, și romani în treacăt, iudei și prozeliți, cretani și arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu”, spune părintele arhimandrit Timotei Aioanei.

El mai arată că, la fel ca și atunci, în zile de mare praznic, oameni din lumea mare vin în mod special, având cre­dința că-l întâlnesc pe Iisus Hristos, care privește spre ei cu bu­nă­tate, cum a privit spre mul­ți­mile care-l înconjurau în vremea sa.

Biserica Sfântului Mormânt primește în această zi pro­cesiuni ortodoxe, romano-ca­to­lice, copte, armenești, ale etio­p­i­enilor și altele.

În Sâmbăta Mare, la prânz, după multe ceasuri de așteptare, de priveghere și de ru­gă­ciune, pelerinii devin martorii celei mai mediatizate minuni din Cetatea mântuirii: venirea Sfintei Lumini, mai spune Timotei Aioanei.

Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor susține că mărturiile veacurilor trecute despre venirea Luminii sunt cutremurătoare. De exemplu, Sfântul Narcis, episcop al Ierusalimului la sfârșitul secolului al II-lea, într-o noapte de Sfintele Paști, după ce s-a terminat untdelemnul din candelele Sfântului Mor­mânt, l-a înlocuit cu apă și, to­tuși, spre uimirea mulțimilor, ele au ars în continuare. Mai târ­ziu, în secolul al X-lea, un jurist arab, Ahmed ibn al-Kassa, face una din primele referiri la proprietățile mira­culoase ale Sfintei Lumini: „Deși e aprinsă, lumânarea nu te arde”. Apoi, în anul 1187, însuși sultanul Salah al-Din vine la Sfântul Mormânt în Sâmbăta Mare pentru a vedea minunea. El va stinge can­delele cu mâna sa, dar acestea se aprind din nou. Știrea este menționată în Itinerarium Peregrinorum et Gesta Regis Ricardi.

Ioan VI Canta­cu­zi­no scria în 1360: „În ceasul în care creștinii sunt adunați acolo, cântând imnul Învierii lui Hristos, o Lumină din Cer se pogoară și aprinde cele trei candele aflate la Mormântul lui Hristos”. Și, lucru și mai minunat, în anul 1580, în timpul ocupației oto­ma­ne a Ie­ru­sa­limului, armenii bo­gați din Ierusalim au plătit sultanului ca să oficieze slujba în locul Patriarhului grec Sofronie al IV-lea. Acesta a fost silit să rămână cu credincioșii în afa­ra Bisericii Învierii. În timp ce se rugau, săvârșind rânduiala obiș­nu­ită a slujbei, Sfânta Lumină a despicat o coloană de marmură de la intrare, exis­tentă și în prezent, și din acea cră­pătură toți au aprins lu­mâ­nările. Tounom, un muezin musulman, a văzut mi­nu­nea și s-a convertit la ortodo­xie. A fost ucis pe loc de ceilalți musulmani, fiind pomenit în calendarul ortodox ca sfânt mucenic, precizează Timotei Aioanei.

„Sunt multe feluri de lumini care ne pot împodobi sufletul: lumina credinței, lumina iubirii, lumina faptelor bune. Cel care se încununează și cu Lumina Învierii poate fi considerat, cu adevărat, un om binecuvântat”, mai spune episcopul vicar.

Evenimentul pogorârii Luminii Sfinte la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim va putea fi văzut în direct, pentru prima dată în România, sâmbătă, de la ora 12.00, la Televiziunea Trinitas a Patriarhiei Române.