Negocierile pe tema programului nuclear iranian se intensifică odată cu apropierea termenului limită

Iranul și Grupul 5+1 (Statele Unite, Franța, Marea Britanie, Rusia, China și Germania) urmează să intensifice în următoarele săptămâni negocierile de la Viena, în speranța încheierii, până la 24 noiembrie, a unui acord istoric care să garanteze natura exclusiv pașnică a programului nuclear al Teheranului.

În schimb, Iranul ar urma să obțină anularea sancțiunilor internaționale care îi sufocă economia, însă într-un mod gradual, inițial cu o suspendare, apoi cu o ridicare a acestora, potrivit unor surse diplomatice.

Potrivit unor surse diplomatice citate de agenția austriacă de presă APA, cele două părți vor încerca să-și „apropie pozițiile”.

Cei trei principali actori ai negocierilor, secretarul de Stat american John Kerry, omologul său iranian Mohammad Javad Zarif și Înaltul Reprezentant UE pentru Afaceri Externe Catherine Ashton, vor avea întrevederi în mai multe locuri de pe glob.

Inițial, Ashton se va întâlni pe 7 noiembrie, la Viena, cu directorii politici ai țărilor din cadrul Grupului 5+1, a anunțat vineri purtătorul său de cuvânt Michael Mann.

Ulterior, ea se va deplasa în Oman, unde va participa la o discuție „trilaterală” cu ușile închise cu Kerry și Zarif.

După această discuție, Ashton se va întoarce la Viena pentru discuții cu Grupul „5+1”, care vor începe la 18 noiembrie. Încă nu se știe dacă John Kerry și Mohammad Javad Zarif se vor alătura acestor discuții.

Unii speculează asupra unei eventuale amânări a termenului limită. În acest sens, un diplomat occidental apropiat dosarului a apreciat luni că șansele de a ajunge la un acord înainte de termenul limită 24 noiembrie sunt „destul de mici”. Însă Statele Unite insistă în continuare asupra datei de 24 noiembrie și afirmă că negociatorii încă nu au discutat cu privire la o eventuală amânare.

John Kerry a afirmat joi că Iranul va trebui să demonstreze, în săptămânile care urmează, dacă este capabil să ia „decizii dificile” în favoarea unui acord cu marile puteri în domeniul nuclear.

Cele două părți par să își fi apropiat pozițiile în anumite puncte, în special asupra reactorului cu apă grea de la Arak, dar și asupra creșterii numărului inspecțiilor la instalațiile nucleare iraniene.

Totuși, pozițiile celor două părți rămân opuse în problema crucială privind capacitățile iraniene de îmbogățire a uraniului, care servește la alimentarea centralelor nucleare.