Flota americană de avioane fără pilot urmează să fie înlocuită cu o nouă generație de roboți mai rapizi și mai inteligenți care vor opera fără intervenția umană, beneficiind de o autonomie tot mai mare, care impune numeroase probleme morale și juridice, relatează AFP.
La ora actuală, avioanele fără pilot de tip Predator și Reaper sunt controlate, uneori la o distanță de mii de kilometri, de către un pilot prin intermediul unei manșe. Însă, în contxtul investițiilor masive ale Pentagonului în „autonomia” sistemelor de armament robotizate, oamenii de știință prevăd că, în viitor, dispozitive aeriene, terestre sau submarine vor opera cot la cot cu omul, cu o supervizare minimă.
„Înainte erau oarbe, surde și proaste. Acum începem să le facem să vadă, să audă și să simtă”, explică Mark Maybury, conducătorul cercetătorilor din cadrul forțelor aeriene americane, potrivit căruia oamenii vor mai interveni doar pentru a da un ordin punctual.
În opinia lui Peter Singer, un expert în armament robotic și autorul lucrării „Wired for War”, rolul omului „trece de la cel de operator la distanță la cel de supervizor sau «manager», care lasă tot mai mult frâiele” robotului.
În pofida progreselor tehnologice, Pentagonul dă asigurări că utilizarea armamentului va rămâne sub controlul omului.
„Progresele permise prin știință, nevoile politice și de pe câmpul de luptă ne conduc în ținuturi unde juristul nu este încă pregătit să meargă”, constată totuși Peter Singer.
În următorul deceniu, progresele informatice ar urma să permită avioanelor fără pilot să zboare în mod autonom, ca „extreme robotice” ale avioanelor clasice, prevede Werner Dham, un fost conducător al cercetătorilor din cadrul forțelor aeriene.
În deșertul din Arizona (sud-vest) au început deja experimente cu elicoptere de atac de tip Apache, care zboară în formație cu elicoptere fără pilot.
„Nu suntem foarte departe de a avea un singur elicopter care să zboare cu o formație completă de elicoptere fără pilot”, explică Werner Dahm, în prezent profesor la Universitatea Arizona. „Suntem mult mai aproape decât își imaginează majoritatea oamenilor”, subliniază el.
Aceste noi tehnologii au afectat doctrina forțelor aeriene. Timp de decenii, piloții erau formați să facă față unui inamic zburând mult deasupra teritoriului inamic sau bombardând o țintă.
De-acum înainte, scenariile iau în calcul îmbinarea unor sisteme diferite, spre exemplu avioanele fără pilot bruind apărarea antiaeriană inamică, în timp ce avioanele pilotate se ocupă de bombardarea propriu-zisă.
Alte avioane fără pilot „de unică folosință” și mai mici ar putea ca, pe viitor, să fie lansate de la bordul unui alt aparat pentru a îndeplini o sarcină precisă, după care să se prăbușească la sol.
Principalul obstacol tehnic în calea cercetătorilor de la Pentagon rămâne, însă, să poată furniza o garanție că dispozitivele cele mai autonome nu vor comite erori cu consecințe potențial catastrofale.
„Trebuie să arătăm că sistemul nu va funcționa eronat”, explică cercetătorul, în opinia căruia este „foarte dificil” să se aducă o dovadă în acest sens.
Unii, ca profesorul de robotică Ronald Arkin de la Georgia Institute of Technology, sunt convinși că până la urmă țările vor recurge la avioane fără pilot total autonome, capabile să ucidă inamici fără intervenția umană.
În opinia sa este, deci, necesar să fie create arme care să distingă între un combatant și un civil, care vor comite mai puține erori decât oamenii, deoarece sunt lipsite de emoții.
„Nu pretind că vor fi perfect etice, dar vor fi mai bune ca oamenii pe câmpul de luptă”, adaugă Ronald Arkin.