Noul TEST al UE: frontiere externe apărate de o poliție comună. Cât rămâne din suveranitatea statelor?

Comisia Europeană a propus miercuri un proiect de înființare a unei forțe de poliție de frontieră comune, care să aibă în jur de 1.500 de membri și care să poată fi mobilizată rapid la frontierele externe ale UE, în cazul unei crize, așa cum este cea a imigranților și refugiaților. Decizia mobilizării acestor trupe la frontiera externă a UE, deci implicit la frontierele aflate în această poziție – precum Grecia, Italia, dar și România, Bulgaria sau Polonia – ar urma să se facă printr-o decizie centralizată la nivel european. Statele naționale ar putea să răstoarne o astfel de decizie de mobilizare a acestor trupe, printr-o majoritate care să se opună prin vot.

Propunerea Comisiei Europene trebuie avizată de Parlamentul European și votată în Consiliul European, de către liderii fiecărui stat membru al UE, deci este departe de a intra în vigoare. Totuși, așa cum se întâmplă mereu cu astfel de decizii care implică luarea de decizii la nivel central al UE, dar care aduc atingere unor probleme statale, de tip național, s-a iscat din nou dezbaterea legată de suveranitatea națională a membrelor UE. Este aceasta știrbită, restrânsă sau nu, prin intervenția unei forțe de poliție comunitare la frontiera unui stat național?

Proiectul se bucură de susținerea Franței și Germaniei, cele mai puternice voci la nivel de decizie europeană, dar și a Italiei, afectată de valurile de migranți, însă trezește suspiciuni în cazul Poloniei sau Greciei – țară care a refuzat mult timp să solicite ajutor european pentru a gestiona fluxul de imigranți cu care se confrunta.

Până în prezent, România, țară cu frontieră externă a UE, nu a exprimat un punct de vedere contrar. „România susține implementarea tuturor măsurilor necesare pentru securizarea frontierelor externe ale Uniunii Europene și pentru garantarea securității interne, menținându-se, totodată, principiul libertății de circulație în interiorul Uniunii”, arată un comunicat de presă al Guvernului, de joi, când premierul Dacian Cioloș a plecat la Bruxelles, la Consiliul European.

Astfel, prin acest proiect, în cazul unei crize la o frontieră externă a UE, așa cum se întâmplă cu fluxul masiv de refugiați și imigranți dinspre Orientul Mijlociu, la granița Greciei, UE ar putea interveni rapid pentru a ține sub control situația, chiar dacă țara respectivă unde se află frontiera externă a UE s-ar opune sau nu ar considera necesară asistența.

„Asta nu înseamnă că se știrbește suveranitatea statelor, pentru că aceste decizii le iau statele, în calitatea lor de state suverane și independente. E un transfer pe care statele, cu bună știință – așa cum l-au făcut pe agricultură, pe alte politici – au dreptul și îl pot face și pe paza comună a frontierelor. Dacă faci o poliție de frontieră comună, la ea participă și statele care nu au frontieră externă a UE. Și ele trebuie să fie responsabile de paza frontierei externe, pentru că acum ele nu au nicio responsabilitate. De paza frontierei externe se ocupă grecii și acum le dăm la cap că nu au făcut ce trebuia, se ocupă Italia și îi criticăm și pe ei și le cerem să amprenteze toți imigranții. Dar de ce să nu aibă o responsabilitate în asta Austria, care e în mijlocul Europei, și așa mai departe? Eu cred că nu e contrară suveranității și toate aceste decizii le iau statele, Comisia Europeană doar propune, Parlamentul avizează, dar deciziile se iau la Consiliu, care reprezintă statele. Unde ar fi problema?”, explică pentru gândul profesorul doctor Iordan Bărbulescu, președintele Senatului SNSPA.

Iulian Fota, fost consilier prezidențial pe probleme de securitate națională, consideră și el că modelul de funcționare al UE, la care statele membre au aderat, presupune că o parte din prerogativele naționale se transferă la nivel central european, gestionate comun.

„Tehnic, cei care spun că are loc un transfer de suveranitate au dreptate. Dar nu asta e logica UE? Ușor, ușor, să transferăm o parte din prerogative de la statul național la nivel european. Este una dintre marile dezbateri, modul în care se va tranșa această chestiune ne arată în ce măsură UE mai are forța să meargă cu proiectul înainte sau intrăm într-o perioadă de regres, de repliere. Și cu Schengen-ul a fost discuția, îl salvăm sau îl oprim și revenim la ce am avut înainte? E ca la mersul pe bicicletă, dacă nu dăm la pedale, ne prăbușim. Continuăm să dăm la pedale, este singura șansă de a ne salva, dacă ne oprim, pierdem UE și e doar o chestie de timp până pierdem și NATO”, explică pentru gândul Iulian Fota.

„Nu pierzi controlul ca stat, pentru că ai control prin mecanismul comun, prin reprezentanții pe care îi ai la Bruxelles”

Transferul de prerogative decizionale la nivel centralizat comun la Bruxelles este însăși ideea de funcționare a UE, arată experții consultați de gândul, iar acest lucru nu înseamnă că suveranitatea statelor membre este știrbită sau restrânsă, pentru că deciziile sunt luate, prin mecanismele centralizate de la Bruxelles, tot de către reprezentanții naționali ai statelor membre, prin vot sau decizii comune.

„Este direcția inevitabilă de evoluție a UE. Câtă vreme UE, prin Schengen, se comportă în interior ca un stat și nu ca mai multe state – ridicarea controlului la frontieră face ca ea să se comporte ca un stat – câtă vreme spațiul acesta comun este fără niciun fel de restricții la cele patru libere circulații, de persoane, de bunuri, de capitaluri și de servicii, e firesc să ai o pază comună la frontieră. Pentru că până la urmă ce păzești sunt frontierele exterioare, în interior e o pază indirectă, mai degrabă pe servicii de informații. Câtă vreme UE funcționează normativ, ca un stat, e firesc ca și responsabilitățile să fie la nivelul UE. Va veni un moment când o categorie de infracțiuni va fi urmărită la nivelul UE, Europolul să devină un soi de FBI european. Pentru că altfel trece teroristul sau criminalul dintr-o țară în alta și nici nu știi pe unde este„, explică profesorul Iordan Bărbulescu.

„Nu pierzi controlul ca stat, pentru că ai control prin mecanismul comun, prin reprezentanții pe care îi ai la Bruxelles. Este o falsă aparență că sunt niște birocrați care decid, unul din birocrații ăia poate fi birocratul tău într-un mecanism de decizie. Eu cred că facem dracul mai negru decât e, în discuția asta. Este vechea dispută între federaliști și suveraniști. Eu nu văd o problemă, vestea bună este că semnalul ar fi că suntem în continuare capabili să colaborăm. Există modalități de a-ți păstra suveranitatea, dar altele decât cele cu care suntem noi obișnuiți. Țările astea mai puțin dezvoltate la minte și mai puțin pregătite pentru așa ceva, așa cum suntem și noi, nu reușesc. Noi nu am reușit să promovăm români în poziții importante de decizie ale UE și atunci e normal să ne temem. Dar dacă ai om la masa deciziilor, atunci care e problema?”, arată și Iulian Fota.

„Această criză, precum alte mari crize în Europa, poate fi privită ca o oportunitate, nu ca o tragedie”

Profesorul Iordan Bărbulescu este de părere că proiectul înaintat de Comisia Europeană se va transpune în practică, în ciuda opoziției unor state membre, și că acest moment de criză provocat de valul de migrație dinspre Orientul Mijlociu trebuie privit ca o oportunitate, un moment în care UE poate să ia decizii care să o facă să funcționeze mai bine.

„Este și un joc de glezne, e firesc, dar dacă a ieșit această propunere, eu cred din experiența mea că ei se pregătesc pentru asta. Această criză, precum alte mari crize în Europa, poate fi privită ca o oportunitate, nu ca o tragedie. E o oportunitate de a modifica, de a evolua într-o direcție care nu poate fi decât una singură. Dacă ai un spațiu fără control intern la frontiere sau cu un control foarte simplu și ai un comportament de stat federal, nu poți să nu te gândești că pe lângă oamenii de bună credință, profită și oamenii de rea credință. Iar la asta trebuie să participe toate statele membre, și cele care au frontieră externă, și cele care nu au. Acum nu prea se întâmplă, vedem cum toată lumea aruncă în capul Greciei, care sigur că nu și-a făcut treaba, dar la câte probleme au ei, erau oare capabili să-și facă și lecțiile astea? Să fim obiectivi, dacă îți vin 800.000 de oameni, îi lași să treacă, să scapi de ei„, spune Bărbulescu.

Profesorul mai explică faptul că o poliție de frontieră comună, cu puteri reale de acțiune, spre deosebire de Frontex, agenție cu prerogative în special privind cooperarea între polițiile naționale de frontieră din UE, ar fi benefică.

„Dacă am avea poliție de frontieră comună a UE, ai putea să o miști cu mult mai multă rapiditate, ar fi compusă din reprezentanți ai tuturor țărilor. Plus, financiar: România nu are posibilitățile Franței, dar are frontieră externă. Este o evoluție firească. Ar fi un grup de oameni recrutați din toate statele membre, cu un comandament unic la nivelul UE și evident în strânsă colaborare cu statele. Dar așa pot fi luați 2.000 de inși de aici și duși dincolo, unde e pericolul, poți să-i rărești la o frontieră unde nu ai probleme și să-i duci unde e o criză. E cu totul altceva. Dar totul în strânsă colaborare cu statele, așa cum funcționează și politica externă, nu înseamnă că dacă s-a creat Serviciul European de Acțiune Externă, dispar ministerele de Externe ale statelor„, explică Iordan Bărbulescu.