NYT, despre puterea marilor companii și amplificarea inegalităților: „Dacă oamenii săraci ar ști ce avuții dețin bogații, ar izbucni revolte pe străzi”

„Comediantul Chris Rock spunea la un moment dat: «Dacă oamenii săraci ar ști ce avuții dețin bogații, ar izbucni revolte pe străzi». Protestele populiste din diverse țări poate că nu sunt considerate revolte, dar reflectă dezamăgirea nu doar față de guvernanți, ci și față de sistemul democrației liberale. În ultimele două decenii, creșterea economică a SUA a scăzut la jumătate față de nivelul de la jumătatea secolului 20. Cota de venituri deținută de 1% dintre cetățeni aproape că s-a dublat față de anii 1970, în timp ce veniturile distribuite tuturor angajaților au scăzut cu aproape 10%. Acestea sunt caracteristicile noii noastre Perioade de Aur. Tentația este de a blama forțele impersonale ale piețelor precum globalizarea ori automatizarea pentru amplificarea inegalităților. Dar adevăratul vinovat ar fi familiar pentru oricine a trecut prin perioada anterioară: puterea pe piețe (adică monopolul)”, comentează editorialiștii Eric Posner și Glen Weyl într-un articol publicat în cotidianul The New York Times sub titlul „Adevăratul vinovat aflat în spatele noii noastre Perioade de Aur”. Eric Posner, profesor la Facultatea de Drept a Universității din Chicago, și Glen Weyl, profesor de Economie și Drept la Universitatea Yale, sunt autorii cărții cu titlul „Piețe radicale: Dezrădăcinarea capitalismului și democrației, pentru o societate dreaptă”, care urmează să fie publicată în curând.

„Marile monopoluri ale perioadei precedente – compania Standard Oil, a lui Rockefeller, Trustul pentru producerea zahărului, interesele în domeniile financiar și feroviar – foloseau puterea pentru a corupe economia și sfera politică. Puterea pe piețe are ca efect atât reducerea creșterii economice, cât și amplificarea inegalităților. Conștientizând aceste lucruri, liderii de atunci au introdus legi anticartel și pentru protejarea angajaților”, amintesc editorialiștii NYT.

„În prezent, puterea pe piețe are noi forme, dar soluția este aceeași: legi antimonopol și de protejare a angajaților, însă adaptate problemelor secolului 21”, subliniază editorialiștii.

SURSE Șefii Parlamentului, aleși luni dimineață. Daniel Suciu, PSD, la Camera Deputaților și Ilie Bolojan, PNL, la Senat

17:12

ACTUALITATE Victor Ponta: „Am stat la masă cu o persoană care avea o avere mai MARE decât PIB-ul României”

17:00

Perioada „economiei de tip alimentare cu produse”, promovată de Ronald Reagan și de Margaret Thatcher, care prevedea reduceri fiscale, simplificarea reglementărilor și legi anticartel limitate, explică foarte mult actuala situație. Principala ipoteză a acelei perioade era că piețele funcționează cel mai bine atunci când instituțiile guvernamentale se concentrau exclusiv pe aplicarea clauzelor contractuale și drepturilor de proprietate. „Această teorie s-a dovedit a fi eronată, nu pentru că valorifică piața, ci pentru că nu o înțelege. Cu două secole mai devreme, Adam Smith arăta că cel mai facil mod prin care companiile obțin profituri nu este prin reducerea costurilor și inovare, ci prin acorduri între ele de a nu intra în concurență, pentru a exercita putere pe piețe în scopul majorării prețurilor și scăderii salariilor. Acordurile de acest tip sunt acum ilegale, dar companiile au identificat moduri noi, creative, de a obține profituri prin sisteme monopol, în timp ce reglementările anticartel s-au erodat”, argumentează editorialiștii Eric Posner și Glen Weyl.

Ca efect, în primul rând, în anii 1970, oamenii au început să le încredințeze banii unor fonduri de investiții precum BlackRock și Vanguard, dar abia dacă s-a observat că acestea obțineau profituri mari prin achiziționarea acțiunilor în companii aflate în concurență. În al doilea rând, studiile arată că marile companii și-au multiplicat veniturile prin deținerea controlului asupra segmentelor pieței forței de muncă. „În al treilea rând, ascensiunea Internetului a conferit putere enormă pe piață unor titani în domeniul tehnologiei informaționale – Google, Facebook – care se bazează pe rețele pentru a ține utilizatorii conectați. Încă o dată, autoritățile anticartel nu i-au oprit pe acești noi baroni ai jafurilor să achiziționeze competitorii care se afirmau. Facebook a înghițit Instagram și WhatsApp; Google a înghițit DoubleClick și Waze. Situația le-a permis acestor firme să ajungă la pseudo-monopoluri asupra noilor servicii axate pe datele utilizatorilor, precum sisteme automate de acumulare a informațiilor și de inteligență artificială. Drept rezultat, autoritățile anticartel au permis crearea celui mai puternic oligopol din lume și exploatarea accelerată a datelor utilizatorilor”, atrag atenția editorialiștii NYT.

Potrivit unui studiu, puterea companiilor de a majora prețurile peste nivelul concurențial ori de a diminua salariile sub acest nivel a crescut de mai mult de trei ori în perioada 1980-2014. „Pentru revigorarea creșterii economice și restabilirea egalității, trebuie să actualizăm soluțiile dezvoltate inițial acum un secol. La acea vreme, atenția era pe distrugerea situațiilor de monopol, pe interzicerea cartelurilor și blocarea fuziunilor. Aceste legi au contribuit la prosperitatea distribuită în mod extins, dar deținătorii de capital au dezvoltat strategii de evitare. Aceste strategii trebuie elaborate prin noi abordări. Investitorilor trebuie să le fie interzisă expansiunea și trebuie forțați să se restructureze (…). Autoritățile anticartel trebuie să vizeze firmele care se folosesc de fuziuni pentru a obține control asupra piețelor forței de muncă. (…) Iar autoritățile de reglementare trebuie să aibă abordări mai agresive față de monopolurile din domeniul tehnologiei informaționale și să le oprească să încorporeze rivali inovatori. Puterea exercitată pe piață de rețeaua de socializare online Facebook este ceea ce face posibile scandaluri precum folosirea datelor personale de firme precum Cambridge Analytica. Senatorul Lindsey Graham a semnalat această problemă printr-o întrebare la care Mark Zuckerberg (cofondatorul și directorul general al Facebook -n.red.) nu a putut răspunde: «Dacă îmi cumpăr o mașină Ford și nu merge bine și nu îmi mai place, îmi pot cumpăra un Chevrolet. Dar, dacă mă supăr pe Facebook, care este produsul echivalent pe care îl pot folosi?». De asemenea, trebuie să înnoim conștientizarea publicului asupra pericolelor monopolurilor pentru a ne asigura că în viitor autoritățile anticartel simt presiunile de a se adapta noilor forme, schimbătoare, ale puterii de tip monopol”, concluzionează editorialiștii Eric Posner și Glen Weyl.